2,119 matches
-
1828 numărul supușilor străini din târgul Huși era de 93, din care cinci evrei, supuși străini. După trei ani, în 1829, numărul sudiților a crescut la 135, iar în târgul Huși, în 1830, erau consemnați 96 de sudiți în Statistica Divanului Împlinitor, și 109 în Statistica Isprăvniciei de Fălciu. În târgul Fălciu numărul sudiților a sporit de la 7 la 12. În perioada anterioară Regulamentului organic, mulți dintre negustorii autohtoni preferau să intre în categoria supușilor străini, deoarece, la adăpostul jurisdicției consulare
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
dat obștescul sfârșit la 31 iulie 1857, n.a.) de pe urma amărăciunilor produse de politica nenorocită a fratelui său”. La 27 martie 1857, Episcopia a trimis ordin să se întocmească lista cu preoții cu drept de vot pentru alegera deputatului lor în divan. Au fost recunoscuți numai 28 de alegători, Melchisedec fiind înlăturat de pe listă. La 13 mai 1857, Departamentul Cultului și al Instrucției Publice, adresându-se Ministerului de Interne, comunica listele alegătorilor din rândul clerului, prezentate de către Episcopiile de Roman și Huși
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de Interne alegerea arhimandritului Melchisedec ca deputat în Adunarea ad-hoc de către clerul din Huși. Locotenentul de episcop Ghenadie Tripoleos a transmis următoarele informații Ministerului de Interne (Departamentul din Lăuntru): „Potrivit dispozițiilor atingătoare de facerea din nou a alegerei deputaților la Divanul ad-hoc, subscrisul convocând în sala episcopiei pe toți preoții din rezidenția Huși, astăzi în 29 august, terminul fixat pentru alegerea deputatului preoților acestei eparhii și aplicând în totul instrucțiile relative cazului alegerei sub a mea prezidență, s-a ales de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
a lor la București și fusesem să-i văd la Iași, locuind la dânșii. Îmi arătau afecțiune și eu căutam toate ocaziile ca să-mi împlinesc făgăduiala făcută bietei mame muribunde. Deodată, cu impulsiunea ce punea în dorințele ei, sări de pe divanul pe care era lungită și, luându-mi mâinile, zise: „Tante Sabine, trebuie să am un fiu, trebuie!“, „Fiu ori fiică, tot una ce va fi cel dintâi, vei avea mai mulți și de amândouă felurile.“ „Nu, nu, nu, fiu! ca să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de Institutul Gregorian. Creează, în 1856, vestita Grădină botanică din Iași, pe speze proprii, și, tot în același an, întemeiază cu un capital personal însemnat "Asociația pentru încurajarea junimii române la învățătură în străinătate". În 1858, îl vedem deputat al Divanului Ad-hoc din Moldova, situându-se pe pozițiile înaintate ale unioniștilor. După Unire, va fi în nenumărate rânduri deputat și senator în corpurile legiuitoare. În 1859, alcătuiește un proiect de organizare sanitară pe care îl va publica în 1863; în 1869
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Îmi aduc aminte că la una din acele petreceri la care se cinstea pentru Unire cu paharele pline, un amic al nostru, Manolache Morțun, care se greșise, se vede, cu un pahar prea mult, zicea că "cele patru puncte ale Divanului ad-hoc sunt punctele cardinale ale universului"; iar Neculai Verdeanu, care de asemenea se cam întrecuse cu șaga, ne-apostrofa mereu cu cuvintele: Fraților !... Eu nu sunt beat de vin, sunt beat de amor de patrie! Astfel, și la chef, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe luptă pănă în pânzele albe. Dar n-avurăm noi nevoie cei din Suceava de luptă așa de aprigă, căci conducătorii noștri din Iași izbutiră să puie mâna pe corespondența lui Vogoride, doveditoare de fraudele comise cu ocazia alegerilor pentru Divanul ad-hoc, și obținură de la puterile subscriitoare Tratatului de Paris casarea acelor alegeri. Țara, pusă acum în pozițiune de a se pronunța liber, trimesă la al doilea alegeri în Divanul ad-hoc numai deputați unioniști cari votară cele patru memorabile puncte ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
corespondența lui Vogoride, doveditoare de fraudele comise cu ocazia alegerilor pentru Divanul ad-hoc, și obținură de la puterile subscriitoare Tratatului de Paris casarea acelor alegeri. Țara, pusă acum în pozițiune de a se pronunța liber, trimesă la al doilea alegeri în Divanul ad-hoc numai deputați unioniști cari votară cele patru memorabile puncte ce rezumau dorințele țărei: 1. Unirea Principatelor. 2. Autonomia și neutralitatea garantată de puteri. 3. Domn străin ereditar. 4. Guvern constituțional, reprezentativ. Cu toate aceste, nu fără greutate se făcură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în toate zilele și întreținea căldura entuziasmului nostru. Căci soarta cea bună a țărei a vroit ca în împrejurări așa de grele să avem și oamenii mari trebuitori, pentru a ne cârmui barca și a o aduce la liman. III Divanul ad-hoc își isprăvise chemarea prin votarea celor patru puncte ale dorințelor țărei, și, în virtutea Convențiunei de la Paris din 7 august 1858, o altă Cameră urma să fie convocată pentru alegerea domnului. Caimacanul Vogoride, revocat de înalta Poartă, a fost înlocuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
domnului. Caimacanul Vogoride, revocat de înalta Poartă, a fost înlocuit prin o locotenență domnească de trei, după prescripțiunile Regulamentului Organic, compusă din Ștefan Catargiu, fost ministru de interne, Anastasie Paniu, fost locoțiitor de ministru Dreptăței, și Vasile Sturdza, fost președinte Divanului domnesc sub ultima domnie a lui Grigorie Ghica. O nouă perioadă electorală se deschidea deci tot atât de vie, tot atât de hotărâtoare pentru soarta Moldovei, căci candidații la domnie se iviseră deja în număr considerabil, între care cei mai în vază erau fostul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
se părea lucrul atât de firesc, încât nu-mi închipuiam că s-ar fi putut întâmpla altfel. Îmi aduc aminte ca unchiul meu Vlădica 36 Hermeziu, Episcopul de Roman, acel care mai în urmă s-a făcut celebru votând în divanul ad-hoc contra Unirei, m-a tratat de trântor obraznic, fiindcă am îndrăznit să-mi manifestez bucuria fața cu dânsul despre căderea Sevastopolului. Aș putea să povestesc an cu an, zi cu zi, tot ce am văzut, am simțit și m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Știrbei, care suna astfel: "Noi, subsemnații, considerând situațiunea politică și geografică a țărei și interesele sale atât dinlăuntru cât și din afară, având în vedere voturile emise în 1857 direct de națiune care a subscris cele patru puncte precum și voturile Divanurilor ad-hoc din 1857 și ale adunărei elective din Iași din 5 ianuarie 1859, am luat între noi îndatorirea ca în caz de vacanță de tron, vom susținea prin toate mijloacele alegerea unui Principe străin din familiile domnitoare din occident. Ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pluti într-un întuneric. Dar atunci, ca prin farmec, s-au râsipit nourii ce acopereau ceriul patriei, lumină mare s-a făcut dinaintea ochilor noștri, căci de astă dată se împlinise pe lângă Unirea țărilor și cea din urmă dorință a divanurilor ad-hoc: Domniia străină ereditară. Mare și nesfârșită a fost bucuria în toată țara, când s-a vestit că la 10 mai noul Principe își va face intrarea în capitală. Pentru a fi față la acest eveniment unic în istoria țărei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dezvoltă concepția sa cu privire la conservarea unei “arte regale” a unei tradiții inițiatice (Guenon o numește “știința sacră” a „vârstei de aur” din Hiperboreea ) prin intermediul miturilor și al heraldicii. Excursul hermeneutic asupra însemnului heraldic are ca pretext rememorarea stihurilor revelatoare din “Divanul...” lui Dimitrie Cantemir: “herbul” ales de cei “vechi” este bourul, iar numele său, mai puternic decât tunetul și ermeticul adevăr vor rămâne “moșie”, “scară” și “scaun” pentru cei încoronați, ocrotiți de Dumnezeu și biruitori în numele Crucii: Acceptăm delimitările și atingerile
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
sultanului era o onoare ce conferea respectivului o înaltă poziție socială și beneficii materiale. Sistemul de guvernare otoman era deci dominat de un monarh absolut al cărui prim adjunct era marele vizir, fiind secondat și de un consiliu imperial numit Divan. Acest organism se ocupa de toate problemele statului, dar funcțiile lui juridice erau probabil cele mai importante. Din Divan făcea parte și marele vizir, precum și cele mai înalte oficialități ale statului și ale ulemei. Situat sub acest consiliu, un vast
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
deci dominat de un monarh absolut al cărui prim adjunct era marele vizir, fiind secondat și de un consiliu imperial numit Divan. Acest organism se ocupa de toate problemele statului, dar funcțiile lui juridice erau probabil cele mai importante. Din Divan făcea parte și marele vizir, precum și cele mai înalte oficialități ale statului și ale ulemei. Situat sub acest consiliu, un vast aparat birocratic central, cu sediul la Constantinopol, conducea imperiul și percepea impozitele, care erau cauza a numeroase nemulțumiri. Întrucît
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
polițienești. Ienicerii, care nu se aflau sub jurisdicția cîrmuirii locale, ci a celui central, erau de asemenea obligați să îndeplinească anumite îndatoriri polițienești. Oficialitatea de prim rang la nivel local, numit de obicei pașă, se sfătuia cu un consiliu, un divan, din care făceau parte și notabilitățile creștine și mai marii breslelor. Marea majoritate a creștinilor din Balcani trăiau la țară în cătune organizate pe baze tradiționale pre-otomane. Diferențele locale vor fi prezentate ulterior, dar putem face unele generalizări. Satele erau
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
boierilor din Valahia pentru discutarea crizei fiscale și a problemei fugii țăranilor. S-a decis ca orice șerb care se va întoarce de bunăvoie în sat să fie eliberat. Dat fiind că măsura aceasta reprezenta evident un stimulent pentru fugari, divanul a fost obligată să facă următorul pas logic, cel de a aboli pur și simplu iobăgia. Dacă boierul nu era de acord, țăranul își putea dobîndi libertatea în schimbul sumei de zece taleri. În 1749, cînd Mavrocordat a devenit din nou
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
încă o dată de Convenția de la Akkerman în octombrie 1826. Conform înțelegerilor separate anexate acestui tratat, Rusiei i se recunoștea statutul de putere protectoare. În afară de aceasta, erau aduse modificări în organizarea politică a provinciilor. Hospodarii erau de acum înainte aleși de divanul fiecăreia dintre cele două ținuturi adică de consiliul boierilor din rîndurile acestei clase, pe o perioadă de șapte ani. Alegerile trebuiau confirmate de Sankt Petersburg și de Constantinopol. Ambele Principate urmau să aibă reguli administrative noi. În ciuda faptului că guvernul
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și Valahia s-au aflat amîndouă sub dominație militară rusească. Reorganizarea administrației provinciilor a fost deci efectuată sub supravegherea rușilor. Această acțiune a fost condusă de contele Pavel D. Kiseleff, un administrator extrem de capabil și luminat. Ca președinte al ambelor divanuri din noiembrie 1829 pînă în aprilie 1834, el a fost principalul responsabil de reformele introduse în intervalul acesta. După ce și-a ocupat postul, Kiseleff a trecut imediat la instituirea carantinei împotriva amenințării ciumei și holerei. El a importat grîu din
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și progresist. După semnarea convenției de la Akkerman, se formaseră comitete pentru elaborarea noilor regulamente administrative, dar nu s-a realizat prea mult în această direcție. Au fost numite acum două noi comitete alcătuite din cîte patru membri (doi aleși de divan, iar ceilalți doi de oficialii ruși). Ele se întruneau sub președinția consulului-șef rus, Matei Leovici Minchiaky (Minciaki). Atunci cînd acestea și-au încheiat misiunea, Kiseleff a făcut unele modificări în text și l-a trimis la Sankt Petersburg. Acolo
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Ele se întruneau sub președinția consulului-șef rus, Matei Leovici Minchiaky (Minciaki). Atunci cînd acestea și-au încheiat misiunea, Kiseleff a făcut unele modificări în text și l-a trimis la Sankt Petersburg. Acolo, el a fost aprobat și returnat divanurilor, care aveau permisiunea să discute pe marginea lui, dar nu și să modifice versiunea finală. Statutele au fost emise în iulie 1831 în Valahia și în ianuarie 1832 în Moldova. Aceste documente nu erau niște constituții, ci mai curînd regulamente
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
control ferm asupra situației. Convenția de la Balta Liman cu Poarta a fost semnată în mai 1849. Conform prevederilor ei, domnitorii urmau să fie aleși de Rusia și de Poartă pe o perioadă de șapte ani, iar adunările erau înlocuite cu divanuri, ai căror membri erau numiți de domnitor și de guvernul otoman. Acest acord a marcat apogeul puterii Rusiei în Principate. Trupele rusești au rămas aici pînă în 1851 și s-au întors în 1853, la începutul războiului Crimeei. Revoluția de la
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
adunărilor, cu drept de vot limitat la clasa boierească, erau aleși pe o perioadă de șapte ani. Îndatoririle lor erau supravegherea bugetului, a impozitării și a ministerelor. Alegerile, bazate pe acest statut, s-au ținut în iarna 1858-1859. Adunările speciale (divanurile ad-hoc n.t.) din ambele provincii l-au ales pe același candidat, Alexandru Ioan Cuza, un liberal pașoptist. Cu toate că prevederile convenției nu interziceau o astfel de situație, ea contrazicea flagrant spiritul întregului document, care urmărea menținerea separării Principatelor. Dubla alegere
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
după modele occidentale. Totuși, probabil că extinderea acestei influențe externe este exagerată. Desigur, erau folosite forma și limbajul liberalismului european, dar societățile balcanice aveau realmente precedente pentru instituțiile reprezentative. Interesele nobilimii și ale notabililor fuseseră apărate de consiliile regatelor medievale; divanurile din Principate aveau aceeași funcție. Participarea țăranilor la administrație în perioada otomană era poate și mai importantă. Importanța comunităților a fost discutată; acolo, capii familiilor țărănești aveau un rol major în luarea hotărîrilor privind problemele locale. Instituția skupštinei din Serbia
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]