2,306 matches
-
altele, care veneau peste mine ca un șuvoi a cărui forță părea că se amplifică neîncetat, senzația aceasta stranie că sunt contemporan cu cineva de la care, prin cine știe ce întâmplare miraculoasă, întâlnindu-l și chestionându-l, aș fi putut smulge cheia divinului mister se preciza și mă neliniștea mai tare cu fiecare carte nou deschisă. Lituma în Anzi, pe care o citisem cu două-trei luni înainte de revenirea autorului ei în România, îmi provocase, prin perfecțiunea ei, o ultimă criză de admirație și
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
însoțit de un soi de oboseală și înstrăinare, de “târziu”, de dificultate “bacoviană” de a mai coagula în poem o imagine a lor coerentă: “o tempora o mores / când în tramvai îți găsești timp să scrii un vers / ce îndurare divinul / s-a aplecat la urechea mea / și eu rup filmul acestei străzi / și trec după colț fără urmă”. Sentimentul că literatura și poezia s-au devalorizat în fața realului dezagrega(n)t domină, vremea vorbelor mari a decorurilor somptuoase a trecut
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
Teodor Dună. O poezie puțin retro, mult mai puțin în spiritul vremii (măcar aparent), dezvoltând mici parabole, încărcată cu simboluri, poeme-metafore, personaje cu onomastică biblică (Ilie, Ioan, Pricopie). Încă nu-mi dau seama cât de apropiat sau de lipsit de divin este totuși universul pe care Teodor Dună îl creează destul de matur, surprinzător oricum pentru vârsta lui. Cert este însă că o zbatere în acest sens este filonul puternic care străbate cartea de la un capăt la altul. De fapt, un întreg
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13680_a_15005]
-
respins, "cu vehemență", principiile estetice ale unui om care salutase călduros apariția Vieții lui M. Eminescu. Inconsecvent pînă și în intuiții, Zarifopol își călcase în picioare propria credință în insanitatea biografiilor. Și iată cum, în bezna refuzului quasi total al "Divinului" strălucește raza unei idei mai juste: "Intențional, Zarifopol era în artă un progresist". Chiar dacă moartea l-a împiedicat să ducă la bun sfîrșit monumentala inițiativă editorială, desăvîrșită de perfectul "caragialian" Ș. Cioculescu, gestul rămîne în atenția posterității. Nu scapă unei
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14548_a_15873]
-
păstrează numai doi. Această regresie numerică, de la trei (treimea silogistică) la doi (perechea de termeni din orice metaforă) și apoi la unu (simbolul e contopirea unei dihotomii într-un singur termen) se regăsește la Schopenhauer. În fine, arta autentică redă divinul și nimic altceva, iar creația unui artist nu e expresia eului personal. Dacă vrei să iei peste picior un creator e îndeajuns să-i spui că are o tentă apăsat personală. Ce definește artistul de excepție e tonul impersonal, de
Velle non discitur (II) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3945_a_5270]
-
1956, p. 246-248. footnote>, susține că ambele argumente derivă de la Aristotel. Ele demonstrează că platonismul nu oferă ceea ce a promis: pentru că sufletul nu posedă forțe naturale de viziune care să ia naștere dintr-o nemurire înnăscută sau înrudire ontologică cu divinul, intelectul uman nu îl poate vedea pe Dumnezeu „decât dacă este îmbogățit de Duhul Sfânt”. Prin urmare, are nevoie de profeții Vechiului Testament și, în ultimă instanță, de Hristos Însuși, care deschide „porțile luminii” și oferă înțelepciunea înțelegerii. Bătrânul utilizează
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
a argumentului lui Williams. Sfântul Dionisie îi spune explicit lui Timotei să renunțe la toate; Timotei trebuie să întoarcă spatele tuturor afirmațiilor și negațiilor, să nege întregul proces. Dacă procedează astfel, aceasta îl va conduce la uniunea în extaz cu Divinul; totuși, nu va fi contactul cu totalitatea Divinului, va fi doar cu o rază, cu umbra Divinului. Sfântul Dionisie îi cere lui Timotei să pășească dincolo de afirmații și negații, deși P. Rorem nu interpretează această cerere exact în acest sens
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
explicit lui Timotei să renunțe la toate; Timotei trebuie să întoarcă spatele tuturor afirmațiilor și negațiilor, să nege întregul proces. Dacă procedează astfel, aceasta îl va conduce la uniunea în extaz cu Divinul; totuși, nu va fi contactul cu totalitatea Divinului, va fi doar cu o rază, cu umbra Divinului. Sfântul Dionisie îi cere lui Timotei să pășească dincolo de afirmații și negații, deși P. Rorem nu interpretează această cerere exact în acest sens. Citatul lui Rorem, care ne oferă o perspectivă
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
să întoarcă spatele tuturor afirmațiilor și negațiilor, să nege întregul proces. Dacă procedează astfel, aceasta îl va conduce la uniunea în extaz cu Divinul; totuși, nu va fi contactul cu totalitatea Divinului, va fi doar cu o rază, cu umbra Divinului. Sfântul Dionisie îi cere lui Timotei să pășească dincolo de afirmații și negații, deși P. Rorem nu interpretează această cerere exact în acest sens. Citatul lui Rorem, care ne oferă o perspectivă intimă a părerii sale asupra a ceea ce ar putea
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
este metafora pe care o utilizează amândoi pentru a descrie extazul uniunii divine care poate fi obținută în stadiul cel mai înalt. Atât Sfântul Grigorie, cât și Sfântul Macarie subliniază natura tranzitorie a „beției treze” în aceea că uniunea cu divinul nu este considerată o stare permanentă. Sfântul Macarie a pus accent pe liberul arbitru al omului de a renunța la urmarea lui Dumnezeu și de a se lăsa îmbătat de rău/demonic, o frază care nu poate fi regăsită și
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
se regăsi pe sine, „operație specifică misticii anterioare Sfântului Grigorie, dar cercetând mai atent sesizăm că ieșirea din sine este realizată cumva într-o pasivitate specifică stării extatice. Nu este o părăsire a condiției ontologice, ci este o tensiune spre divin, tensiune a sufletului ce se exprimă prin cuvintele miresei din Cântarea Cântărilor. Tensiunea este resimțită dureros, carnal am spune spre a fi mai plastici, căci sub condiția erosului «simțurile spirituale» sunt mereu chinuite de așteptarea celui iubit, de nedeplinătatea specifică
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
Dar, „prin «ieșirea din sine» Sfântul Grigorie revine la caracterul supra-noetic al extazului, redându-i elementul de pasivitate ce-i este esențial. Însă nu se pune problema unei substituiri a spiritului uman de către spiritul divin, a sinelui uman de către cel divin, însă este o ieșire dincolo de διανοία, este o tainică participare la spiritul divin, adică la cunoașterea și la iubirea prin care Dumnezeu Însuși se cunoaște și se iubește ... Dacă Apollinarie nu admitea existența unui νοῦς uman în Hristos deoarece i
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
des noțiunea de διανοία, ce definește mai degrabă facultatea noetică a spiritului, decât noțiunea de νοῦς care este mai echivocă”<footnote Jean Daniélou, Platonisme ..., p. 282. footnote>. Sfântul Grigorie combină o conștientizare a tradiției platonice a beției ca unire cu divinul, cu conceptul de necunoaștere a lui Dumnezeu și prăpastia dintre creat și necreat, și formulează un element original în mistica creștină, respingând doctrina platonică a unirii supreme<footnote Stuart Burns, Divine Ecstasy in Gregory of Nyssa ..., p. 311. footnote>. Deci
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
a-l depăși. Adică, nu există extaz în care sufletul să-și părăsească natura creată și să treacă în necreat, care poate fi regăsit în acele forme ale gândirii platonice și neoplatonice în care extazul este o permanentă uniune cu divinul. El se bazează pe Filipeni 3, 12-14<footnote „Nu (zic) că am și dobândit îndreptarea, ori că sunt desăvârșit; dar o urmăresc ca doar o voi prinde, întrucât și eu am fost prins de Hristos Iisus. Fraților, eu încă nu
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
caracterul (...) Britanii se supun fără crâcnire la recrutări, la dări și alte sarcini impuse de stăpânirea noastră, cu condiția să le lipsească abuzurile, pe care ei le suportă cu amărăciune, destul de supuși ca să asculte, însă nu ca să fie sclavi vreodată. Divinul Caesar este cel dintâi din toți romanii care a intrat cu armatele în Britania... Nu numai că, fără Iulius Caesar, literatura lumii ar fi fost lipsită de piesa celebră a britanicului genial ...Însă, fără stăpânirea cultivată a Romei, nici Anglia
Descrierea Angliei (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12623_a_13948]
-
discursul lui Socrate asupra iubirii. Plotin utilizează sintagma „beție” când vorbește de sufletul care își finalizează uniunea cu „Unul”. Beția sau extazul ce însoțește contactul cu Ființa nu sunt tumultuoase sau acaparatoare. El afirmă că sufletul, în obținerea revelației prezenței divinului, devine unul și este „fericit”: „un suflet devine din nou ceea ce era la momentul bucuriei sale dintâi”<footnote Plotinus, Enneads, VI.7.34, traducere S. McKenna, Londra, 1991 apud Stuart Burns, Divine Ecstasy in Gregory of Nyssa ..., p. 310. footnote
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
Londra, 1991 apud Stuart Burns, Divine Ecstasy in Gregory of Nyssa ..., p. 310. footnote>, și repudiază chiar și „actul Intelectului pe care odată îl iubea atât de intim”<footnote Plotinus, Enneads, VI.7.35, loc. cit. footnote>. Când sufletul caută Divinul, aceasta este cea dintâi surprindere a conținutului intelectual al viziunii, iar a doua, înaintarea și primirea divinului, a uniunii cu „Unul”<footnote Ibidem, VI.7.35. footnote>. Această stare este mai elevată decât cea de contemplare, și este atinsă atunci când
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
și „actul Intelectului pe care odată îl iubea atât de intim”<footnote Plotinus, Enneads, VI.7.35, loc. cit. footnote>. Când sufletul caută Divinul, aceasta este cea dintâi surprindere a conținutului intelectual al viziunii, iar a doua, înaintarea și primirea divinului, a uniunii cu „Unul”<footnote Ibidem, VI.7.35. footnote>. Această stare este mai elevată decât cea de contemplare, și este atinsă atunci când intelectul uman obține viziunea sursei inteligibilului, al singurului bine și, absorbit de impulsul iubitor, aspiră să se
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
Adeseori, trezindu-mă în mine însumi din somnul trupului și ajungând afară din toate celelalte și înăuntrul meu însumi, văd o frumusețe minunată iar atunci cred că aparțin unui destin superior, activând viața cea mai bună și ajungând identic cu divinul și întemeiat în el vin la activitatea aceea care mă întemeiază pe mine însumi mai presus de orice alt lucru înțeles cu mintea (inteligibil); iar după această stare/repaus în divin coborând din Intelect la rațiune, sunt nedumerit cum cobor
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
activând viața cea mai bună și ajungând identic cu divinul și întemeiat în el vin la activitatea aceea care mă întemeiază pe mine însumi mai presus de orice alt lucru înțeles cu mintea (inteligibil); iar după această stare/repaus în divin coborând din Intelect la rațiune, sunt nedumerit cum cobor acum și cum sufletul ajunge înăuntrul trupului fiind în sine însuși ceea ce mi s-a arătat, deși este într-un trup” (Enneade, IV, 8, 1)<footnote Cf. Andrew Louth, Originile tradiției
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
e un fenomen rar și trecător<footnote Ibidem, p. 78. footnote>. Revenind la Filon, subliniem că el interpretează „beția trează” ca o stare temporară, în principal mediu pentru profeție și revelarea misterelor divine, care sunt revelate prin mistica uniunii cu divinul. Plotin, analizându-l pe Platon, este mai preocupat de uniunea divină, printr-un proces de purificare, care angajează calea negativelor, adică, încetarea oricărei cunoașteri. Filon primește înțelepciunea cea adevărată a lui Dumnezeu pentru o perioadă limitată, în timp ce Plotin urmărește uniunea
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
In Ps., P. G. XII, col. 1349C sq.) sau al „vederii față în față” (de exemplu, Despre principii, I.1.2; Omilii la Ioan, III.1 ), este frecvent utilizat când se are în vedere lectura spirituală a Scripturii sau înțelegerea Divinului<footnote C. W. Macleod, Allegory and Mysticism in Origen and Gregory of Nyssa, în Journal of Theological Studies, 22/1971, p. 370. footnote>. Mistica lui Origen este centrată pe Cuvântul divin, acest Cuvânt fiind perceput prin Sfintele Scripturi. Și în măsura în care
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
învățătură care reprezintă ecoul conceptului de epectază al Sfântului Grigorie. La Părinții Bisericii, viața în trezvie și autocontrol (ἐγχράτεια) este cea care permite sufletului să primească ajutorul divin necesar pentru „a zbura pe aripile Duhului” și de a comunica cu Divinul. Comunitatea pe care încerca Sfântul Macarie să o creeze era o Biserică pură, o comunitate de credincioși care își puneau întreaga inimă în răspunsul la Dumnezeu și care primeau comunicări de la Dumnezeu când se aflau sub influența harului divin abundent
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
la Dumnezeu și care primeau comunicări de la Dumnezeu când se aflau sub influența harului divin abundent, și care recunoșteau natura trecătoare a poziției lor în călătorie. Astfel fiind, frații Sfântului Macarie sunt comunități formate din cei care se împărtășesc de divin<footnote Collection II, 17.2. footnote>, și sunt „participanți la secretele Împăratului ceresc”<footnote Ibidem. footnote>. Sfântul Macarie recunoaște pericolul care rezidă în a nu permite Duhului să lucreze asupra inimii, din cauza lipsei de disciplină și a ascetismului, dar și
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
de natură revelatoare, în aceea că viziunile despre care se vorbește pot fi primite într-o stare de beție. Principalul context este unul al evoluției creștinului, al rolului liberului arbitru în viața credinciosului și al călătoriei spre uniunea supremă cu Divinul. Beția, pentru Sfântul Macarie este o experiență tranzitorie, și nu este de așteptat ca beția permanentă să fie disponibilă în timpurile de acum. Beția spiritului este determinată de lucrările harului asupra inimii credinciosului. „Cei ce s-au învrednicit să fie
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]