2,821 matches
-
constat și în fundamentarea teologică a icoanelor precum și în oficializarea statutului de artist iconograf, ca promotor al imaginilor sacre, cu multiple funcțiuni, atât de ordin cultic și artistic, cât și didactic 387, servind la o mai bună înțelegere a esențelor dogmatice. Să revenim însă la șirul istoric al artei creștine, concentrându-ne atenția asupra perioadei cuprinse între anii 500 și 1000 d.Hr., interval de timp care în Occident marchează, în opinia anumitor autori, o adevărată perioadă a întunericului 388, supusă
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
București, 2008. Tatarkiewicz, Wladislaw, Istoria esteticii, vol. I-IV, Editura Meridiane, București, 1978. Theodorescu, Răzvan, Cele două Europe, Editura Enciclopedică, București, 2013. Theodorescu, Răzvan, Cultură și civilizație europeană, Editura Fundației România de Mâine, București, 2003. Todoran, I., Zăgrean, I., Teologia dogmatică: manual pentru Seminariile Teologice, ed.a II-a, Editura Arhidiecezana, Cluj, 1997. Tomlinson, John, Globalizare și cultură, Editura Amarcord, Timișoara, 2002. Tristan, Frédérick, Primele imagini creștine, Editura Meridiane, București, 2002. Troc, Gabriel, Postmodernismul în antropologia culturală, Editura Polirom, Iași, 2006
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
creației lumii, prin simplul gând al acestuia la cosmosul pe care urmează să-l creeze prin vorbele sale. 106 Ernst Cassirer, Filosofia formelor simbolice, vol. I, Limbajul, Editura Paralela 45, Pitești, 2008, p. 41. 107 I. Todoran, I. Zăgrean, Teologia dogmatică: manual pentru Seminariile Teologice, Editura Arhidiecezana, Cluj, 1997, p. 147. 108 Nikolai Berdiaev, Sensul creației, Editura Humanitas, București, p. 129. 109 Andrei Pleșu, Despre îngeri, Editura Humanitas, București, 2008, p. 153. 110 Leonid Uspensky, Teologia icoanei în Biserica Ortodoxă, Editura
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Publishing Group Inc, New York, 2005, p. 179. 459 Ibidem, p. 180. 460 Cf. Rolf Toman, Foreword of the Publisher, în vol. Ars Sacra, coord. Rolf Toman, Editura h.f. Ullmann, Postdam, 2010, p. 21. 461 Isidor Todoran și Ioan Zăgrean, Teologia dogmatică: manual pentru Seminariile Teologice, ed. a II-a, Editura Arhidiecezana, Cluj, 1997, pp. 38-41. 462 Ibidem, p. 41. 463 Ibidem, p. 39. 464 Ibidem, p. 40. 465 Între numeroasele exemple ale utilizării simbolurilor în artă, remarcăm aici și modul de
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
mai ușor la codurile care dirijează integrarea culturală a imaginilor, confruntă imagini și văd oglinzi care le vin în ajutor. Cum să citim și anume, cum să dăm semnificație mesajelor percepute vag dar neajuns de fondate cînd doar metode limitate dogmatic sînt consacrate ca suficient de "istorice" sau "vizuale" mi se pare o contribuție valoroasă a experimentului naratorial la înțelegerea artei și literaturii; arta, nu ca o colecție fixă de obiecte canonizate, ci ca un proces continuu, viu. Pentru unii, chiar
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
s-ar fi generalizat. Ar fi devenit poate chiar obligatorii. Adevărul propriu e ca o religie. Fiecare îl crede autentic numai pe al lui. Metafizica este coloana de rezistență a multor capodopere. Pe Dumnezeu nu-l contestă nici o religie. Disputele dogmatice încep de la tălpile Lui în jos. Viața ateului este sfârtecată de platitudine. A credinciosului - de zbucium, dar și de speranțe. Simțurile formează religia trupului. Metafizica presupune zbucium, iluminări, revelații. În imensitatea întunericului terestru, orice religie se dorește a fi un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
deschidere spre experiența religioasă. Așa încât astăzi nu mai poate fi ascunsă lista falimentelor provocate de abuzul sistematic al rațiunii. Dacă am privi dintr-o perspectivă failibilistă temeinic argumentată sau, altfel spus, nejustificativă, nu abuzează de rațiune doar teoreticianul scientist, ateul dogmatic, ci și teoreticianul care pretinde că fără metafizica sa transcendentală credința ar fi doar o fabulație mitică. „Omul absolut” a îmbrăcat, uneori, hainele „cioclului lui Dumnezeu” sau pe cele ale „secretarului Absolutului” - convins, atât într-un caz cât și în
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
feelingul lor specific, s-au lăsat înșelați de aparențe. Mi se pare ridicol să cauți simbolistică și filozofie în poeme ca "Balada lui Sf. Gheorghe fals" sau în "Mistrețul" cel notoriu, ca și când ele ar fi piese moderniste, de tipul "Oului dogmatic". Nu e vorba aici de nici o inițiere, de nici o revelație, ci de un mecanism care le imită în gol, tragi-comic și absurd, ca în Godot sau în Urmuz. Au existat odată, pare a spune Doinaș în fiecare vers al său
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Ana Blandiana, Marin Sorescu etc. a rezonat cu modernismul criticilor literari din aceeași generație. A rezultat un monument impresionant, un canon aparent normal și indestructibil, bazat pe fundamentul criteriului estetic al receptării artistice (opus criteriului politic și ideologic din perioada dogmatică). Lucrul care e mai puțin evident, dar care are o importanță extraordinară, este că acest canon nu i-a cuprins doar pe autori, ci în primul rând (aș zice eu) pe criticii înșiși. Prin acțiunea lor curajoasă și credibilă - în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
esențialmente o critică a dogmatismului pe care îl găsește în modelele tradiționale de teoretizare. Această critică descoperă asumpțiile neexaminate care ghidează modelele tradiționale de gândire și expune complicitatea acestora cu condițiile sociale și politice predominante. A te rupe de modelele dogmatice de gândire înseamnă a "de-naturaliza" prezentul, după cum a spus Karin Fierke (1998: 13), a "privi din nou, dintr-o perspectivă nouă, la ceea ce presupunem despre lume deoarece aceasta ne-a devenit prea familiară". De-naturalizarea "realităților [presupus] obiective deschide
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
supraevaluează. Pe scurt, și unii, și ceilalți eșuează în da ceea ce i se cuvine diferenței" (Shapcott 2001: Capitolul 1). Proiectul comun al lui Hutchings, Linklater și Shapcott are ca scop să pună în chestiune caracterul identității. O atitudine mai puțin dogmatică față de frontierele naționale este cerută de ambele tabere de teoreticieni critici internaționali, deoarece acestea sunt recunoscute ca nefiind "nici decisive moral, dar nici nesemnificative moral" (Linklater 1998: 61). Ele sunt probabil inevitabile într-o anumită formă. Oricum, ideea este de
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
-și canalizeze obligațiile etice doar prin stat, sau să se bazeze pe el pentru o protecție violentă". Trebuie observat, totuși, că postmodernismul, ca o critică a totalizării, opune conceptele de identitate și comunitate doar în măsura în care ele sunt legate în mod dogmatic de noțiunile de teritorialitate, limitare și excludere. Scopul postmodernismului a fost înotdeauna să conteste atât asumpțiile epistemologice cât și pe cele politice de totalitate și suveranitate și, deci, să pună întrebări cu privire la localizarea și caracterul politicului. Concluzie Postmodernismul aduce mai
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
prieten, doctor în teologie" După un asemenea demaraj, lectorul se poate instala confortabil pe terenul ficțiunii anecdotice, pentru a savura maniera în care este țesută poanta. Imaginea exterioară a personajelor, "redingotă și barbă tunsă", precum și discursurile stereotipe, etalând o prețiozitate dogmatică, formală, care ține, de fapt, locul substanței ideatice, într-un cuvânt, comportamentul-fațadă contrastează, ilar, cu atitudinea sinceră pe care fiecare dintre cei trei episcopi o afișează, în particular gândind în cel mai pervers mod despre confrații săi. Comicul rezidă aici
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
din final: Totuși, noi credem că acest mare torturat ar mai putea să se mântuiască și să se bucure, ca Magdalena care a iubit mult, pentru că a urât inutil". (Discordanța logică, atât de frecventă în polemica argheziană, contrapune, aici, interpretării dogmatice, o alta, proprie, eretică și scandaloasă, ca expresie a iconoclasmului său funciar.) "Vino, Niculae Iorga, în mijlocul scriitorilor cu simplicitate și pornește în ora a douăsprezecea, cea din urmă, laolaltă cu ei, lucrul încă nefăcut. În crepusculul rugăciunii și al lepădării
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
devenită clasică? Deconstructivismul revine, în ultimă instanță, la a spune că nimic nu poate fi spus, iar ceea ce urmează este și nu poate fi decât tăcerea. Or, limbajul religios și teologic nu este, de regulă, decons tructivist, ci mai degrabă dogmatic și/sau apofatic; dogmatic - prin ceea ce se poate spune și, mai ales, trebuie afir mat, cu pretenție de univocitate și adevăr, iar apofatic - prin ceea ce nu poate fi spus și, mai ales, trebuie negat cu pri vire la realitatea ultimă
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
semnul diferenței, la nivelul privirii, dintre ea și Avraham. Aceeași scenă este resemnificată altfel în creștinismul răsăritean, de exemplu. Imaginea „vizitei“ neașteptate este ilustrată frecvent în icoanele bizantine. Cei trei „oameni“ reprezintă Sfânta Treime. în creștinismul răsăritean, pe linia teologiei dogmatice, Sfânta Treime este descrisă drept „o ființă în trei persoane“. Dacă atribuirea calităților personale, sub modurile persoanei, par evidente și neproblematice în cazul lui Hristos, nu la fel stau lucrurile în privința celorlalte două Persoane din triadă: Tatăl și Sfântul Duh
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
urmare, Ens, ființare.“ în același context, Corbin va justifica necesitatea teologiei negative ca încununare și complement firesc al discursului teologic comun: „Teologia negativă este presupusă tocmai prin plasarea ființei în toate ființările [...]. în timp ce pare să ruineze teologia afirmativă a conștiinței dogmatice, ea este cea care salvgardează adevărul pe care aceasta îl conține, și tocmai aici apare momentul secund al paradoxului monoteismului. El este comun și neoplatonicienilor de limbă greacă, și neoplatonicienilor de limbă arabă. El se transformă și de o parte
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
460 î. Hr.) că boala poate fi observată, că ea are cauze naturale 341 deși în sistemul său de gândire, zeitatea avea rol principal (bolile, în special epidemiile, erau rezultatul voinței zeilor ...). Crearea universităților (care, mult timp, au analizat în spirit dogmatic scrierile anticilor) nu a schimbat cu mult situația, dar medicul avea să câștige un statut privilegiat prin apartenența la universitate. Denumirea de "doctor" datează din 1140, dar și în secolul al XVII-lea, de îngrijirea regilor și prinților se ocupau
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
acestuia, inducția și deducția, calitativul și cantitativul, cuvintele și cifrele, fără a trunchia, fără a steriliza cunoașterea în acest domeniu. Orice problemă socială este construită 391. Teoria 392 la care se poate apela este importantă și utilă, dacă nu este dogmatică și dacă cercetătorul nu rămâne prizonierul ei. Contactul cu terenul (cu bolnavul, cu familia acestuia, cu spitalul etc.) este important și util dacă sociologul se va ocupa și de mentalitățile, de prejudecățile, obișnuințele, rutinele oamenilor etc., fără a neglija avantajele
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
sfârșitul este dragostea, rodul credinței. Precum am subliniat și mai sus, credința are un caracter activ, un sens inerent de iubire și slujire. În literatura patristică, se subliniază raportul dintre credință și mărturisirea învățăturii propovăduită de Biserică, vorbind despre credința dogmatică, prin care se înțelege acceptarea personală de către credincioși, a Evangheliei lui Hristos, păstrată și învățată de Biserică. Aceasta înseamnă că credința nu este o simplă experiență spirituală a întâlnirii dintre Dumnezeu și om, ci și o acceptare personală a unui
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
și învățată de Biserică. Aceasta înseamnă că credința nu este o simplă experiență spirituală a întâlnirii dintre Dumnezeu și om, ci și o acceptare personală a unui mesaj revelat, mântuitor, care dă realitate obiectivă însăși vieții spirituale. Pe lângă acest chip dogmatic al credinței care constă în consimțirea sufletului la ceva, de pildă: Cel ce crede în El nu este judecat (In. 3, 18), mai este un altul, dăruit de Hristos prin har<footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Un sens al credinței rezidă
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
nici tăria credinței venite prin harul Lui. (n.s. 1418, p. 755) footnote>: Unuia i se dă, zice, prin Duhul Sfânt cuvânt de înțelepciune, iar altuia, după același Duh, cuvântul cunoștinței (I Cor. 12, 8-9); această credință care nu mai e dogmatică, ci lucrătoare a celor mai presus de om, poate muta și munții, după cuvântul Mântuitorului. Însă, dacă cineva nu crede dogmelor credinței, nu poate avea nici tăria credinței venite prin harul lui Hristos. În volumul de față, putem lectura texte
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
p. 30) ,,... voi să nu lăsați vreodată să fie pângărite învățăturile credinței”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Despre necunoașterea lui Dumnezeu, cuvântarea II, p. 38) Despre cele două feluri de manifestare a credinței „Iar chipul credinței este îndoit: unul este dogmatic, constând în consimțirea sufletului la ceva, de pildă: Cel ce crede în El nu este judecat (In. 3, 18), altul, cel 25 dăruit de Hristos prin har14: Unuia i se dă, zice, prin Duhul Sfânt cuvânt de înțelepciune, iar altuia
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
este judecat (In. 3, 18), altul, cel 25 dăruit de Hristos prin har14: Unuia i se dă, zice, prin Duhul Sfânt cuvânt de înțelepciune, iar altuia, după același Duh, cuvântul cunoștinței (I Cor. 12, 8-9), credință care nu e numai dogmatică, ci lucrătoare a celor mai presus de om, putând muta și munții (I Cor. 13, 2)”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Fragmente din Cărțile 7 și 8, în PSB, vol. 41, p. 754-755) „Credința, de care
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ale unei "ideologii a proletariatului", au făcut ca termenul să fie, după 1990, nefrecventabil. Din punctul meu de vedere, o asemenea raportare la conceptul de ideologie, de înțeles sub aspect moral, implică o pierdere sub aspect epistemic, precum și o "încremenire" dogmatică sub aspect semantic. Din acest unghi, provocarea este, prin urmare, aceea de a depăși starea de lucruri actuală și de a readuce ideologia în rândul conceptelor fundamentale din filosofie și din științele sociale și politice printr-un apel la recuperarea
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]