2,528 matches
-
imaginea falsă a unui Thomas Mann temperat și auster, uneori chiar mediocru în aseptica sa decență, Lucian Raicu descifrează în romanele genialului german (începând cu "Casa Buddenbrook" și terminând cu "Alesul") marea sinteză între spirit și trup, sănătate și boală, doliu și sărbătoare păgână a împreunării, nuntă și moarte, dionisiac și thanatic, Originalitate și Teorie vertiginoasă. Atenție, însă: nu totul este permis și nici măcar Geniului nu i se-ngăduie totul. Personaje bulversate fie de o ambiție devastatoare de artist (Adrian Leverkühn
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
drept consoartă pe Coca-Aimée, nimeni alta decît fiica lui vitregă. În partitura moștenirilor, se remarcă natura aparte și semnificația sensibilă pentru tema romanului Concert din muzică de Bach ale episodului morții Gramatulei (Țața Gramatula). O nouă amînare ("trei luni de doliu strict") a evenimentului muzical de salon întreține continuitatea istoriei care-l are drept pretext și conferă un precedent funebru împrejurărilor care vor transforma concertul în requiem la moartea Siei. Dincolo de aceasta, Elena Drăgănescu acordă "binefăcătoarei", a cărei unică succesoare se
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a devenit importantă în viața trecută...", s. n. (11) Anacronismul care "împiedică atît de adesea, cum scrie Proust, calendarul faptelor să coincidă cu cel al sentimentelor" este răspunzător pentru clipa de disperare în care, la mai bine de un an de doliu exterior, revelația morții ființei apropiate, aici bunica maternă, se va produce. Smuls cu putere din ordinea lucrurilor, personajul resimte izbucnind în el un "eu" de mult dispărut, cu impresiile, percepțiile, replicile momentului reînviat. Superpoziția de senzații seamănă, am spune azi
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
asupra impasibilității în comunicarea cu universul de afară. Cu exteriorul se poate comunica, doar prin prezența vântului, iubirea se manifestă doar în intenție, amplificând tensiunea interioară. Neputând "zbura", omul tinde spre desființare: "stam singur lângă mort", într-o atmosferă de doliu: "funerar vestmânt" care semnifică stări depresive ("flori de plumb", "coroane de plumb") în plan vizual, dar și în plan auditiv, când vântul provoacă scârțâirea coroanelor. O neliniște metafizică se produce, ca o alunecare spre neant, sugerate de epitetele "adânc", "întors
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și în interiorul strofei (primul și ultimul vers din catrenul unu și doi sînt identice). În prima strofă, decorul este reprezentat de: copaci (elemente ale vieții), culorile alb/ negru (simboluri ale morții), "copacii albi, copacii negri" (agonia lumii), parcul solitar (solitudinea), "doliu", "funerar" (moartea). Acumulările de enunțuri nominale au câteva mărci particulare: laitmotiv (alb, negru), refren; câmpul semantic al ideii de moarte (repetiția "Decor de doliu"); repetarea obsesivă a adjectivelor "albi", "negri"; planul naturii ("decorul" parcului); planul uman obiectivat prin epitetul calificativ
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
vieții), culorile alb/ negru (simboluri ale morții), "copacii albi, copacii negri" (agonia lumii), parcul solitar (solitudinea), "doliu", "funerar" (moartea). Acumulările de enunțuri nominale au câteva mărci particulare: laitmotiv (alb, negru), refren; câmpul semantic al ideii de moarte (repetiția "Decor de doliu"); repetarea obsesivă a adjectivelor "albi", "negri"; planul naturii ("decorul" parcului); planul uman obiectivat prin epitetul calificativ "Decor de doliu funerar", care simbolizează agonia sufletească. În strofa a doua identificăm un alt simbol bacovian frecvent: simbolul păsării; pasărea "cu pene albe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Acumulările de enunțuri nominale au câteva mărci particulare: laitmotiv (alb, negru), refren; câmpul semantic al ideii de moarte (repetiția "Decor de doliu"); repetarea obsesivă a adjectivelor "albi", "negri"; planul naturii ("decorul" parcului); planul uman obiectivat prin epitetul calificativ "Decor de doliu funerar", care simbolizează agonia sufletească. În strofa a doua identificăm un alt simbol bacovian frecvent: simbolul păsării; pasărea "cu pene albe, pene negre" dintr-un coșmar existențial, populat cu fantome. Natura primordială a romanticilor a fost înlocuită cu o natură
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
primordială a romanticilor a fost înlocuită cu o natură artificială, a parcului solitar (motiv simbolist), devastat. În ultima strofă, moartea universală simbolizează degradarea spirituală: "Și frunze albe, frunze negre/ Copacii albi, copacii negri;/ Și pene albe, pene negre,/ Decor de doliu funerar..." Repetarea obsedantă a culorilor "alb-negru" asigură muzicalitatea versurilor, substantivul "ninsoare" sugerează moartea universală; până și sufletul poetului va fi acoperit de "ninsoare", iar peisajul concret din această poezie se restrânge la drama eului liric. Identificăm în text, corespondențe, cromatică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
aceeași situație, prefe rând călugăria decât logodna, în timp ce Maria preferă să fugă cu un altul de cât să se căsătorească cu logodnicul ales de părinți. Într-un singur caz este vorba de un motiv religios și anume păstrarea anului de doliu. Zmaranda Urdăreanu, fiica slugerului Barbu Ciorogârleanu, s-a grăbit să se logodească cu șătrarul Pătrașco Berindeiu, fără a aștepta trecerea anului de doliu și fără a cere o dispensă din partea Bisericii. De altfel, cele două motive sunt invocate de cei
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
de părinți. Într-un singur caz este vorba de un motiv religios și anume păstrarea anului de doliu. Zmaranda Urdăreanu, fiica slugerului Barbu Ciorogârleanu, s-a grăbit să se logodească cu șătrarul Pătrașco Berindeiu, fără a aștepta trecerea anului de doliu și fără a cere o dispensă din partea Bisericii. De altfel, cele două motive sunt invocate de cei doi, și nu de către Biserică. După perioada de logodnă, care s-a făcut cu tocmeală și schimburi, fără ceremonia religioasă, cei doi au
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
folosi în menținerea poziției sociale și câștigarea puterii politice. Văduvia Văduvia atinge atât populația masculină, cât și pe cea feminină, mult mai vizibilă, de a lungul documente lor fiind aceasta din urmă, întrucât unele dintre soții se decid să păstreze doliu până la sfîrșitul zilelor, abandonând ideea recăsătoririi. În schimb, un văduv, după trecerea anului de doliu impus de canoanele bisericești, se recăsătorește imediat. Regula bisericească nu este respectată întotdeauna și, utilizând diverse justificări, bărbatul se grăbește să se însoare sau să
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
cât și pe cea feminină, mult mai vizibilă, de a lungul documente lor fiind aceasta din urmă, întrucât unele dintre soții se decid să păstreze doliu până la sfîrșitul zilelor, abandonând ideea recăsătoririi. În schimb, un văduv, după trecerea anului de doliu impus de canoanele bisericești, se recăsătorește imediat. Regula bisericească nu este respectată întotdeauna și, utilizând diverse justificări, bărbatul se grăbește să se însoare sau să-și ia o concubină. Ion Bengescu se însoară la scurt timp după ce și-a îngropat
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
casa răposatului soț cu zestrea și darurile dinaintea nunții, plus o treime din „bucatele bărbatului“, adică „cât ar avea un copil al ei“, cu condiția de a fi avut copii, dar care au murit între timp și de a păstra doliu toată viața. Această prevedere se aplică și bărbatului rămas văduv, în aceleași condiții. Totodată, femeia poate folosi toate bunuri le după cum îi este voia, numai a treia parte din bucatele ei vor reveni copiilor, sub formă de moș te ni
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
rămas văduv, în aceleași condiții. Totodată, femeia poate folosi toate bunuri le după cum îi este voia, numai a treia parte din bucatele ei vor reveni copiilor, sub formă de moș te ni re. Dacă se va căsători, înaintea anului de doliu, ea păstrează zestrea, dar pierde darurile dinaintea nunții și nu are drept să pretindă nimic din averea soțului. Pravilniceasca Condică face un pas înainte și dă dreptul femeii, indiferent dacă are copii vii sau morți, indiferent dacă păstrează doliu toată
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
de doliu, ea păstrează zestrea, dar pierde darurile dinaintea nunții și nu are drept să pretindă nimic din averea soțului. Pravilniceasca Condică face un pas înainte și dă dreptul femeii, indiferent dacă are copii vii sau morți, indiferent dacă păstrează doliu toată viața, să ia a treia parte din averea soțului. Măsura este justificată prin motive cât se poate de logice: recunoașterea su fe rin țe lor în du ra te de femeia-mamă, „fiindcă au suferit iu ți mea du re
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
dispută de astă dată între soacră și noră. Păuna a fost măritată cu Iane bărbierul din mahalaua Biserica Dintr-o Zi, București, doar un an și jumătate. Au împreună pe Mărgărita copila. După moartea lui Iane și după anul de doliu, Păuna se mărită și revendică din casa soacrei atât lipsa de zestre, cât și „rămasurile de la soțul ei“. În fața clericilor de la Mitropolie, se citește foaia de zestre, „din cuvânt în cuvânt“; lipsa de zestre constatată baba Maria este bună de
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
avea!"15 Admirabil este tocmai faptul că o facem în ciuda rațiunii care ne privează de orice iluzii. Pentru Sábato, omul este demn de admirație, "chiar si in nimicnicia lui", așa cum este el, "copleșit de catastrofe, de războaie, de epidemii și doliu"16. Pentru acest om a scris el, pledând cu convingere pentru dreptul la comunicare, ba chiar pentru datoria de a ieși din izolare, ca să depășim "abisul fără fund al singurătății". În ciuda a tot ce ni se întâmplă, spune Sábato, există
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și sfârșitul tuturor lucrurilor. Se începe cu femeia-mamă și se termină cu ea. Studiile de psihanaliza, Freud cu precădere, demonstrează importantă relației mamă-fiu în structurarea psihicului copilului. În cazul copilului Ernesto, relațiile dintre nou-născut și mama au la bază suferință. Doliul mamei după copilul pierdut îl influențează mult pe noul-născut, în care mama îl vede pe cel mort, fapt și pentru care îi dă același nume, transformându-l în vector al propriilor sale neliniști și psihoze. Sábato o acuza pe mama
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
celei mai crunte gelozii?6 Altă "pierdere" care îl mâhnește pe filosof, ca și cealaltă de care pomenește în scrierile sale despre melancolie. Sorin Alexandrescu, în opera citată, analizând "cazul Cioran", face trimitere la Freud, care distinge între termenii trauer (doliu, dar și tristețe) și melancolie. Cel dintâi semnifică pierderea unei persoane sau a unei iubite sau a unei abstracțiuni cum este patria, libertatea, un ideal, a ceva conștient, deci, recuperabil ceea ce corespunde tristeții cioraniene, în timp ce termenul melancolie al lui Freud
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
între învinși, "un singur turn, dar scânteietor și indestructibil", spune Sábato, să trăiești pentru ceva, pentru absolutul din tine, pentru a vedea absolutul din ceilalți. Adaugă, cu tristețe: "să negi moartea, să nu te duci la cimitire, să nu porți doliu, toate astea păreau o afirmare a vieții și chiar așa a și fost, într-o oarecare măsură. Însă, paradoxal, s-au transformat într-o capcană, una din atâtea altele pe care societatea actuală le-a fabricat pentru că omul să ajungă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
creaturii și o replică la o creație de mântuiala"40. În postfața volumului Razne 41, Nicolae Florescu spune: "Adolescent întârziat până aproape de varsta patriarhilor, Cioran și-a repetat la nesfârșit chipul, inițial fixat pe coordonatele limită și în culori de doliu, ca în metaforă mitică a șarpelui ouroboros, crescând din sine, hrănindu-se cu sine"42, dualitate ce nu surprinde la Cioran și pe care o manifestă și în relațiile cu ceilalți intelectuali români din exil, așa cum scrie și Virgil Ierunca
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mare. Zi de sărbătoare și de ghiftuire, desigur (nu mănânci carne în fiecare zi, dar atunci, și la prânz, și seara, ai parte de friptură, grătar, un întreg ospăț carnivor). Când eram copil, "Ignatul" era o o zi tragică, de doliu. Era ca și acum ar fi fost ucis un membru al familiei. Îl știam de când era mic și rozaliu, împleticindu-se, alergând, pușculiță pe arcuri (și curios pe deasupra, gălăgios și vesel nevoie-mare), îl hrăneam, îl vedeam crescând și îngrășându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
roman, prezența feminină imaginată va avea aceleași atribute: Visai că mă găseam pe străzile unui oraș plin de praf, cu mult soare și cu casele albe; poate un oraș oriental. Mergeam alături de o femeie în negru, cu voaluri mari de doliu. Ciudat însă, femeia n-avea cap. Voalurile erau foarte bine aranjate unde trebuia să fie capul, dar în locul lui nu era decât o gaură beantă, o sferă goală până la ceafă 336. Dacă factorul feminin este lipsit de identitate, absența capului
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
dispare ulterior și nu este relevant pentru alt topos (marea), unde vom afla în schimb despre balansarea adnotatorului între manque (consecință a rupturii recente de "Barbaria cu chip uman", generatoare/receptoare a unor "momente de intensitate vitală"pe fondul unui doliu) și geneza nucleului a ceea ce va fi ulterior o image de marque (respectiv conjugarea motivului Sexului cu cel al Libertății în ceea ce parodic aș denumi o "critică a rațiunii practice" a "societății socialiste multilateral dezvoltate"). Lecturile care-l vor conduce
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
o satiră departe de epica ideilor, iar "Ispășire" (2001, W.H. Literary Award) un roman de emoții generatoare de epic, și abia în al doilea rând de idei conexe sentimentelor. Un thriller psihologic, complicat psihanalitic (complex oedipian, narcisism, culpabilitate și doliu, cuplul sado-maso etc.) este și Mângâieri străine (Editura Polirom, 2004, 213 p.) tradus de Dan Croitoru într-o impecabilă limbă română și în spiritul demersului narativ al autorului, glacial și totodată predictiv, construit din enunțuri și tatonări, simetrii și tensiuni
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]