17,443 matches
-
Iguana Oberlus nu avea să stea pe gînduri prea mult cînd ar fi sosit clipa să o arunce În prăpastie, dacă i se năzărea s-o facă. Dacă În vreo Împrejurare ajunsese să-și imagineze că Îl dominase, așa cum Îi dominase pe toți ceilalți, acea Împrejurare se schimbase și acum nici rochia gri cu dantelă neagră, nici toate vicleniile femeiești nu i-ar mai fi fost de folos Înaintea unei ființe care se transformase din nou În ceea ce fusese Întotdeauna: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu păstrase pentru el un astfel de secret arăta destule. Leonard Bîlbîie aproape că se înecă cu vinul. I se înroșiseră ochii și prin nas îi curgea către buza de sus ușor răsfrîntă, era un semn că se lăsa uneori dominat de senzualitate, firișoare tulburi de vin. "Cine? K. F.?!" Adjutantul a înclinat grav din cap, părul i se rărise, dar încă mai arăta a bărbat tînâr, cam trupeș, dar tânăr. Era satisfăcut de izbîndă. Niciodată nu-l prinsese pe comis-voiajorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
alătura. K.F. îî propusese de la ea alianța. În cîteva secunde și-a dat seama că va accepta, mai rămînea doar curiozitatea. K.F. l-a lămurit privindu-l în ochi, vorbea sacadat, poate din cauza unei emoții pe care reușea să o domine în manifestările ei exterioare, dar care nu fusese stîrpită cu totul. "Noi doi, domnule adjutant, putem aduce fericirea în Vladia. Este un fapt posibil. Paradoxal, tuturor celor de aici, cu excepția noastră, el nu le pare deloc posibil, nici măcar probabil. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a schițat un fel de zîmbet, foarte îngrijit, încît să nu modifice armonia încremenită a obrazului său. "Ar fi mai bine să luați loc, domnule adjutant, doar știți bine că nu veți cîștiga absolut nimic dacă veți încerca să mă dominați, ca să zic așa, prin statură, prin poziție. Ceea ce vă propun eu este o alianță între egali, domnule Popianu. Cred că sînteți unul dintre aceia care știu ce înseamnă asta." Radul Popianu nu știa ce înseamnă asta, dar era destul de inteligent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atîta vreme cît se afla în apropierea prințului. E drept, cu greu îți puteai da seama de aceste lucruri atunci cînd te aflai în ele, însă mai tîrziu, după aceea... "Și în al doilea rînd, Balbo are o obsesie. Este dominat de un gînd, domnule Leonard, iar toți cei care se află în puterea unei idei sînt nemaipomeniți. Asta este un lucru știut, toți cei care sînt stăpîniți de un singur gînd în toate pe cîte le fac sfîrșesc într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
poate cel mai potrivit, dar, din păcate, de neînțeles pentru multă lume..." Leonard Bîlbîie s-a simțit fericit, fără voia sa prințul îi oferise o ieșire din situația sa destul de neplăcută. Nu-i este ușor unui agent secret să fie dominat, fie și numai emoțional. "Alt cuvînt, prințe? Alt cuvînt decît înălțător?" Se mira sincer. Sinceritatea este dezarmantă și te scoate la liman, mai ales în situațiile ambigui. Șerban Pângratty a aruncat o privire de cunoscător către grupul zumzăitor din jurul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dar în amintirea tîrgoveților ceea ce se petrecuse cîndva în Vila Katerina, poveștile, soarélele, pasiunea adevărată, toate se amestecau și din ele nu mai rămăsese decît o imagine de o surprinzătoare putere de convingere viața omului, acolo, sus, la înălțimea care domina așezarea era cu totul altceva decît viața celui care se tîra pe lutul galben, alături de butucii șerpuitori ai viței de vie. Acolo, sus, se trăia cu adevărat, fericirea era fericire, nefericirea nefericire, iubirea era profundă, iar ura mistuitoare. Ceva încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
erau puternici erau puternici pentru că așa voise natură. Însă un Mare Navigator era mai mult decât un rege, un înțelept sau un uriaș, fiindcă într-o lume alcătuită din întinderi nesfârșite de apă, întrerupte de insule minuscule, cei care nu dominau această apă erau nevoiți să se mulțumească să fie regi peste un colț de stâncă, înțelepți între ignoranți sau uriași între pitici. Pentru Tapú Tetuanúi - la fel ca pentru majoritatea tinerilor de vârsta lui de pe insulă - nu există nici un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-l omoare. Era clar că aveau de-a face cu un bărbat cu o putere fizică și cu o forță a voinței neobișnuite, căci, rănit cum era și cu un picior zdrobit, reușise totuși să se târască până pe creasta care domină cele două povârnișuri ale insulei și de acolo, în continuare, catre vârful muntelui Otemanu. Îl zăriră până la urmă, pe când încerca să se ascundă între niște stânci. Cand se apropiară, începu să răcnească și să se strâmbe că un animal încolțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
spuneam, după ce valurile uriașe au încetat, a-nceput să sufle dinspre nord-vest un violent Pafa’ité, care, după cum știți, este un vânt care bate în direcția inversă față de Mara’amú, însă nu e cu nimic mai slab, fiind vântul care domină cu forța lui toate marile care se-ntind la sud de Tubuai. Dar vâslele? întreba Chimé din Farepíti. De ce nu vâsleați? —Să vâslim? se miră celălalt. Abia dacă mai puteam aruncă apă, care pătrundea prin toate îmbinările... Eram că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
punte și ordona de îndată cârmaciului să îndrepte vasul spre nord. La amiază zilei următoare, Omul-Memorie se grăbi să strige din toate forțele că zărise pământ. Adevărul este că nu era decât un mic atol, cu diametrul sub un kilometru, dominat de o imensă laguna centrală, dar, până la urmă, era un loc în care puteau să facă reparații, să se aprovizioneze cu tot felul de fructe și să-și îmbogățească pentru câteva zile dietă cu răci, scoici, caracatițe, languste și peștișori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
adevăr, o zi lungă și istovitoare, mai ales pentru Te-Onó, care o folosiră la maximum, căci, înspre amiază, ar fi fost deja foarte greu de ghicit că printre palmierii și tufișurile care se ridicau chiar de la marginea plajei largi ce domină coasta vestică a insulei se ascundeau, la fel, două ambarcațiuni. Dar fu, în același timp, una din zilele cele mai tensionate și pentru femeile și bărbații înghesuiți sub nisipul insuliței, transpirați leoarca, sufocându-se din lipsă aerului care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
place. Ea nu se ferise niciodată s-o recunoască. Și totuși, el refuzase orice dialog, închisese orice cale de comunicare între ei, folosindu-se de un comportament agresiv și răzbunător pe care, deși nu-l caracteriza, îl lăsa să-l domine. Luana nu se temea să-și trăiască bucuriile sau dezamăgirile. Se lupta cu fiecare rău, se bucura de orice bine. Deși toată clasa știa că-l place pe Rosti nimeni nu râdea de ea, nu o arăta cu degetul, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
visase că va iubi o astfel de creatură. Posesiv și gelos până la exagerare, nu putea să înțeleagă cum de reușise să se îndrăgostească de o femeie care fusese a altuia. Încercase, din toate puterile, să lupte împotriva sentimentelor ce-l dominau, dărâmându-i reduta de convingeri pe care și-o clădise. În final, obsedat de ochii ei, îngenuncheat și amețit, stârnit de o dorință dementă, pusese mâna pe telefon și-i poruncise, pe un ton aprig, să vină la întâlnire. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
va lipsi foarte mult. Avea să-i fie un dor nebun de ea. Spuse doar: Noapte bună, doamnă Noia. Două zile umblă prin puzderia de magazine să-și cumpere ținuta pentru recepția organizată în cinstea evenimentului. Bucureștiul era o metropolă dominată de vacarm, sufocată de mașini și pietoni repeziți, care o îngrozea așa cum o grădiniță aglomerată de prezențe gălăgioase îl umplea de spaimă pe copilul de grupă mică, crescut de bunici într-un sătuc retras de munte. Multitudinea de oferte vestimentare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și de Încercări șovăielnice ale armatei olandeze să controleze insula. Nu și-au dat prea mare osteneală să pună mâna pe Perdo, pentru că n-avea nici mirodenii, nici lemn de santal. Interesul pentru peticul de pământ acoperit de tufișuri și dominat de un vulcan stins a fost umbrit de constelația insulelor mult mai atractive dimprejur, până ce, spre sfârșitul secolului, descoperirea arborilor Kayu Putih și zvonul că s-ar afla acolo și bogate zăcăminte aurifere au adus iarăși europenii pe acele țărmuri
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a zis Neng și a luat-o la fugă. Dincolo de copaci, pajiștea se deschidea Într-o câmpie pre sărată cu pietre și acoperită ici-colo cu cactuși și cu tufișuri pitice. În depărtare, locul se ridica spre vârful vulcanului stins care domina insula. Neng dispăruse după niște bolovani, iar când Adam a ajuns-o din urmă, se strecurase Într-o grotă de pământ, o groapă la adă post de soare și de ploaie, atât de bine fățuită, Încât părea să fie săpată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Întinderi americane, apoi În Fiji, cu o scurtă Întrerupere În Australia, apoi aici. N-ai cum să mă-ntreci dacă-i vorba de origine exotică, așa că mai bine s-o lăsăm baltă. Ah, am Înțeles! Au pornit spre colina care domina satul. El avea un pas ușor și sprinten. — Eu am plecat din Buru la patru ani. Părinții mei s-au Întors În Olanda. Așa că nu știu chiar nimic despre locurile-acelea. — Nu-ți amintești nimic? — Doar niște frânturi. — Eu țin minte
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ar putea fi dus de ape, dar În fundul sufletului Își dorise să fie luat de mare. — ...stimați concetățeni și revoluționari, secolul al douăzecilea ne-a umplut de un dinamism fantastic, dar și de mari temeri. Da, trăim Într-o lume dominată de frică. Viața de toate zilele e plină de descumpăniri și amărăciune din pricina spaimelor, spaima de viitor, de bomba cu hidrogen, de ideologii, de atâtea și atâtea altele, dar Îndeosebi de pierderea certitudinilor și a comportamentului moral. Poate că teama
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
încordarea creată de vehemența limbajului său, dezvelit de învelișul spumos, alunecos al diplomației, al tactului în conversație. Plecase și în urma lui liniștea părea apăsătoare. Derutată, Carmina înțepenise pe scaun, abia dacă mai îndrăznea să respire. De la biroul său masiv, profesorul domina imperturbabil încăperea. Nu-i prea plăceau persoanele care discutau cu el în contradictoriu, ba chiar mai ridicau și vocea. N-ar fi acceptat niciodată să-și modifice cu ceva vreo opinie formulată odată pentru totdeauna, după niște tipare îngrozitor de rigide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
jumătate golit, un sul de hârtie igienică, un prosop transformat în spălător, saci burdușiți din plastic plini cu fel de fel de obiecte. Facem curățenie, o lămuri Alexe, care, vitregit de biroul său imens, unde altă dată se instala și domina încăperea, argumenta, dădea verdicte...se mișca dezordonat de ici acolo cu câte un obiect în mână neștiind ce să facă, unde să-l așeze. Nu prea-și găsea locul în mijlocul dezordinii generale care-i înghițise biroul. În cameră erau musculițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
poți duce la facultate dacă nu iei bacalaureatul. Și apoi lectura mă destinde. Câteva zile Carmina prețui aceste scurte conversații cu tatăl său. Părea să fie un comentariu generalizat și fetei îi plăcea să-și expună fără greș argumentele, îl domina. Tatăl pleca în camera lui biruit, fără dubii, fata era extrem de lucidă, îl deruta. Pe urmă, puțin câte puțin deveni tot mai îndrăzneț, începu să se intereseze tot mai în amănunt de lecțiile Carminei, să-i reproșeze că nu acordă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de apel, Carmina o mai înlăturase odată, temporar, acum o va face definitiv, ori ea se simțea bine în preajma Carminei, era plină de forță, de vitalitate, îi era foarte ușor s-o atragă de partea sa și apoi s-o domine, avea un sentiment al posesiunii foarte acut, îi plăcea să acapareze, să mențină starea de dominație cât mai mult timp cu putință. Vezi tu, reluă ea după ce respiră odată, în goană, pot în sfârșit să-ți dezvălui multe amănunte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ai fost la mare! Ovidiu i-a răspuns la fel de simplu: Da, am fost. El deja căpătase curaj, naivitatea vorbelor ei l-au făcut să se situeze undeva deasupra și discuția pe care o urni în acea seară avea să fie dominată de siguranța lui... Acum nu mai lucra la financiar. După multe tergiversări, conducerea unității hotărâse s-o transfere pe Carmina la biblioteca uzinei. Avusese și Ovidiu contribuția lui. Câteva telefoane și totul se aranjase, cu atâtea nenumărate relații. Femeia ședea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai ușor să rezolv totul așa, prin absență, decât să continui o luptă cu morile de vânt. Între timp ajunseseră în fața ieșirii din sala de expoziție. Lumina de afară pătrundea în voie prin geamurile uriașe. Rubiniul, auriul erau culorile ce dominau tablourile expuse. Noi mai rămânem, au spus soții Alexe. Prinși de discuție am trecut prea rapid prin fața acestor pânze. Ajunsă afară, Carminei i se păru neverosimil albastrul intens al cerului. Ședea la fereastră obosită de lectură. Citea o carte care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]