1,794 matches
-
vezi nimica. N-ai timp! Alergi! Alergi! Moldova și iar Moldova! Caut să te înțeleg. Și nu e simplu. Fiecare avem partea noastră de vină. Tu... tu n-ai de unde să știi... să știi... Îmi pare rău, Maria, spune Ștefan domol, cu blândețe. Iartă-mă, dacă poți să mă ierți. Câte am eu pe cap... Și nu mai plânge. Păcat de ochii tăi frumoși. Să lăsăm timpul... Poate, cu timpul... Poate... dacă... Cu bine, Maria... Se înclină, îi sărută mâna întinsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mea, Doamne! Mihail se apropie, întinde mâna să-i scoată bolovanul din spinare. Ce vrai?! se răstește Ștefan. Bo... bolovanu'... bâiguie el cu mâna întinsă. Lasă-l! se stropșește Ștefan. Mâna lui Mihail, întinsă, cade... Ștefan dă roată, cu pași domoli. Tușește ușor. Furtuna a trecut. Își scoate bolovanul. Și cu 'talienii ceia ce veste-poveste-i, pârcălabe de Cetatea Albă? întreabă Ștefan. Herman sare în poziție de drepți pocnind din călcâie: Raportez! Talienii tineri robit la Caffa pentru harem, dus la corabie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Se sprijină de țeava tunului: Și țara?!?! strigă el. Moldova?!?! Pe ea cine o apără?!?! Cine?!?!... Șendrea pune mâna pe spadă, amenințător: Aiasta-i răzvrătire!! Ștefan, ca pământul, scăldat în sudori reci, răsuflă greu, își mușcă buza, își înăbușă mânia: Domol, Șendreo... Să le ascultăm păsul, spune el simțind un fior de gheață ce i se prelinge pe șira spinării. Oameni buni! Oameni buni, vă înțeleg. Au dat năvală vrăjmașii... Jur-împrejur... Le venim noi de hac într-un fel. Numa'... numa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cutremurat. Ștefan, copleșit, gârbovit, galben ca ceara, face câțiva pași șovăitori târșind piciorul. Se clatină, se sprijină de masă. Ești... ești bine, Măria ta? se apropie, îngrijorat, Tăutu. Tăcere. Boierii stau cu capetele plecate. Ștefan îi privește lung... Le vorbește domol și vocea lui tremură: Vă voi vorbi cinstit... Drept e să aflați tot adevărul... N-avem sorți de izbândă... Și... și nici înapoi nu putem da! Am ales, totuși, lupta! E o luptă disperată, inegală... Eu cred în steaua lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și oraș l-a reprezentat Corabia olteană și dunăreană a refugiului (1944), care m-a familiarizat cu atmosfera micului oraș. De aici, oare, o anumită fascinație a provinciei, tentația patriarhalului? Sau de unde? Căci îmi plac, într-adevăr, orașele liniștite, târgurile domoale... Ce seară minunată am petrecut împreună cu Doina, pe la începutul anilor ’70, la Beclean (pe Someș), plimbându-ne pe străzile din jurul gării, așteptându-ne „legătura” spre București (veneam, firește, de la Sângeorz). Treceam pe lângă case scunde, cu grădini, gospodării solide, durate de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dracul nu e totdeauna chiar așa de negru cum îl bănuiește lumea. Așadar nici mult hulitul Gorică Pirgu, sărmanul. Rugați-vă pentru el ! De la Matei cetire... (Patru note) 1. „...un vals care era una din slăbiciunile lui Pantazi, un vals domol, voluptuos și trist, aproape funebru. În legănarea lui molatecă, pâlpâia, nostalgică și sumbră fără sfârșit, o patimă așa sfâșietoare că însăși plăcerea de a-l asculta era amestecată cu suferință” (M.I.C., Opere, București, 1936, pp. 65 și 188). Discutând cu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
la deșteptare, înainte cu câteva clipe de a ajunge „plantonul” nostru la patul meu, m-am coborât din pat. Din dimineața acelei duminici, camaradul Iamandi, care făcuse de planton, a devenit un alt om. De unde era cunoscut ca o fire domoală și neîncrezătoare în acțiunile sale, a devenit energic și cu încredere în propriile-i puteri. Peste zeci de ani, la niște cursuri preoțești de ”orientare”, ne-am întâlnit la Curtea de Argeș și ne-am adus aminte despre acele timpuri
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
-o la exerciții chinuitoare, repetate și iar repetate până la plictis, a căpătat deprinderea să se exprime și prin gesturi ale brațelor, cochetarea și cu priviri tandre, un mers precipitat ce exprimă furie sau panică. Atitudini pe care temperamentul ei mai domol nu le poseda, însă știam că îi vor fi de folos în toată cariera. Meritul ei este că a fost receptivă și și-a însușit aceste mijloace de exprimare scenică. Iată că pentru dificilul rol (Leonora) la acest spectacol întregul
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
li se spunea, pentru piftie, despre prăjituri cu unt, cafea, tacâmuri de pui, „tachi-muri”, cum le botezaseră românii, salam cu soia, despre magazinele unde s-a adus marfă. Sacoșele pline, agitația gospodinelor și cozile lungi de la magazine, privite din mersul domol al tramvaiului, trădau o oarecare bucurie a apropiatelor sărbători de iarnă. La geamurile blocurilor cenușii cu multe etaje clipeau luminițele brazilor de plastic sărăcăcios împodobiți. Am coborât la stația Politehnica, cu geamantanul într-o mână și cu sacoșa cu mâncare
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în anul 1952 la Botoșani, iar minima a fost în anul 1940, -32, 5 grade la Dorohoi, fost cândva reședință de județ, cu același nume, Dorohoi. Relieful județului se prezintă diferit; în jumătatea nordică deluroasă a depresiunii Jijia, cu coline domoale ce ating altitudinea de cel mult 200 m; spre est găsim o câmpie în lungul Prutului și spre vest zone înalte de pe malul stâng al Siretului ce fac parte din aria sud estică a Podișului Sucevei, ce ating înălțimi de peste
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
se întinde pe suprafața de 6.935 ha, având peste 5.000 de locuitori. Câmpia Jijiei ete situată cam pe la jumătatea comunei, cu o lățime variabilă între doi, trei kilometri, având altitudinea de 100-120 m Dealurile de la marginea câmpiei sunt domoale, cu o ușoară tendință de alunecare și bune de cultivat, ca și de vatră. Câmpia e udată de meandrele Jijiei, tăind-o în două, iar din cauza inundațiilor e folosită ca pășune pentru vite și oi, mai puțin pentru cultura mare
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
afluentului Cozancea, trece prin comuna Todireni, ca după ultimiii 3, 5 km din cei 78 km, în comuna Hlipiceni se face confluiența acestor râuri. Ambele sunt râuri de câmpie cu o înclinație redusă și debit la izvoare destul de modest. Urcând domol dealul din sud se ajunge pe un platou întins având altitudinea de 200-220 m, care face hotar cu localitatea Plugari din județul Iași. La nordul câmpiei, alte dealuri tot plane și cu aceleași altitudine fac hotar cu localitatea Santa Mare
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
în anul 1952 la Botoșani, iar minima a fost în anul 1940, -32, 5 grade la Dorohoi, fost cândva reședință de județ, cu același nume, Dorohoi. Relieful județului se prezintă diferit; în jumătatea nordică deluroasă a depresiunii Jijia, cu coline domoale ce ating altitudinea de cel mult 200 m; spre est găsim o câmpie în lungul Prutului și spre vest zone înalte de pe malul stâng al Siretului ce fac parte din aria sud estică a Podișului Sucevei, ce ating înălțimi de peste
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
se întinde pe suprafața de 6.935 ha, având peste 5.000 de locuitori. Câmpia Jijiei ete situată cam pe la jumătatea comunei, cu o lățime variabilă între doi, trei kilometri, având altitudinea de 100-120 m Dealurile de la marginea câmpiei sunt domoale, cu o ușoară tendință de alunecare și bune de cultivat, ca și de vatră. Câmpia e udată de meandrele Jijiei, tăind-o în două, iar din cauza inundațiilor e folosită ca pășune pentru vite și oi, mai puțin pentru cultura mare
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
afluentului Cozancea, trece prin comuna Todireni, ca după ultimiii 3, 5 km din cei 78 km, în comuna Hlipiceni se face confluiența acestor râuri. Ambele sunt râuri de câmpie cu o înclinație redusă și debit la izvoare destul de modest. Urcând domol dealul din sud se ajunge pe un platou întins având altitudinea de 200-220 m, care face hotar cu localitatea Plugari din județul Iași. La nordul câmpiei, alte dealuri tot plane și cu aceleași altitudine fac hotar cu localitatea Santa Mare
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
fond: hămăitul unui câine (un senior grav, care nu-și permite reacții isterice, mărginindu-se parcă la câteva comentarii morocănoase); Se aude răsuflatul mătăsos al vântului, care curge ușor, la vale, spre oraș, de pe Rarău; undeva, un motor se târâie, domol, grijuliu să nu tulbure solemnitatea repaosului. Deasupra mesei la care scriu, ronțăitul mărunt al unui ceas de perete, meticulos și rece contabil al trecerii timpului. Toate, topite în tăcerea solemnă, liniștită și plăcută sufletului meu, iritat de fapte cotidiene. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
șesurilor, dealurilor, cerului de "acasă". Nu-mi pot închipui o înfățișare mai autentică a acestei Moldove: un stâlp, într-un peisaj întunecat de ceață, ca un însemn, o realizare tehnică virtuoasă, se citește și cu sufletul de acasă; un deal, domol, străbătut de o cărare, mai mult ghicită decât văzută, te cheamă acolo, tot acasă. Copaci triști, osteniți de freamăt. Ochi patetici sub cușma de astrahan; fețe de bătrână, care, ascunse sub broboadă, par a-ți aminti de un anume semn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
obiectele plutitoare care îi vor alcătui Variante de drapele ale piraților, atribuite unor cunoscuți căpitani ; de la stânga la dreapta, de sus în jos, pe câte două coloane, avem astfel : primul grup de șase. Viața pe punte și dedesubt (câteva furtuni domoale, ceva acțiune) Pericolele iminente ale mării au însoțit, mereu, viața marinarilor de pe corăbiile de lemn ale secolelor trecute. Traversările lungi ale oceanelor expuneau echipajele mai mult decât simplele patrulări pe lângă coaste sau con fruntările navale. S-ar putea spune, deci
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
umerilor săi, chelia lui George Lesnea și sclipeau ochișorii de tătar ai lui Ion Istrati. Prezidiul s-a înșirat pe scenă în spatele unei mese. Sau ținut discursuri. Când i-a venit rândul, în picioare, maestrul își începu alocuțiunea într-o domoală și fermecătoare limbă moldovenească. Poate ar fi trebuit, în calitatea pe care o avea, să-și amintească de nevoile ieșenilor, multe și mari la ora aceea, poate chiar să le promită rezolvarea unora dintre ele. N-a făcut-o deși
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
și are filiale în toată lumea. Sediul central e tot la Verona, pe strada San Zeno in Monte, 23. Capitolul XX Decretum Laudis. Aprobarea pontificală După evenimentul furtunos care a dus la intervenția Sfântului Scaun, Congregația Slujitorilor Săraci și-a reluat domol activitățile și viața normală. Vizita Apostolică, chiar dacă se putea numi terminată în august 1937, s-a prelungit pentru alți încă mulți ani. Abatele Caronti propusese Sfintei Congregații a Religioșilor să dispună «studierea mult mai amănunțită a textului Constituțiilor pentru a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
creștinește, după datina străbună, pe cei trecuți in lumea drepților, deopotrivă profesori si colegi, spre neuitarea noastră Apoi, cuprinși de emoția momentelor trăite, in vechea școala a amintirilor, să purcedem spre ctitoria voievodala a Movileștilor, la Sucevița, printre brazii de pe domoalele obcini, unde, întorcându-ne pe scara timpului, sa depănăm, in tihna peisajului montan, șirul atâtor trăiri din trecutele vremi și să ne bucurăm copilărește ca mai suntem împreună in aceste deosebite clipe...
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93265]
-
erotică e încadrată într-un tablou de tehnică mai savantă, ca această seară eliadescă, apăsătoare ca o molimă, din Dragoste învrăjbită, și suava acalmie florală ce-i urmează: Se pornise vântul prin cireș, și floarea A-nceput să ningă șișăind domol, Și cădea pe pieptul și pe brațul gol Al Siminii, stîndu-i albă-n poala rochii. Două-trei flori poate au ajuns în ochii Cânelui, și-n urmă cânele a-nceput Mârâind să miște capul. Celebrele balade Nunta Zamfirei și Moartea lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care se petrec evenimente procesionale, în care lumea jelește misterios împinsă de o putere ocultă, cu sentimentul unei catastrofe universale: La noi nevestele plângând Sporesc pe fus fuiorul. Și-mbrățișîndu-și jalea plîng: Și tata și feciorul. Sub cerul nostru-nduioșat E mai domoală hora, Căci cântecele noastre plâng - În ochii tuturora. Afară de asta Goga a reluat "nenorocul" din lirica eminesciană, ideea unui destin ascuns ce conduce firele vieții, interpretîndu-le în sensul unui regret de a se fi dezlipit de satul său: De ce m-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
țărănească (cotiugari, morari, hamali, birjari, sacagii, oieri, copii noinari, babe limbute). Hahamii, ceaușii de sinagogă, băiașii de la feredeie și croitorii nu izbutesc să strice imaginea de sat autohton. Numai lumânările ce se zăresc prin case din ulițele pe care trec domoale vitele, bătrânii perciunați întorcîndu-se de la sinagogă cu ceaslovul subsuoară, aluziile tuturor la vremurile biblice dau putința ochilor să distingă o altă rasă. În Copilăria unui netrebnic, vastă pictură a aceleiași evreimi în tonurile umbrite ale lui Rembrandt și Grigorescu, scriitorul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu o tehnică mai pronunțat picturală și cu luciri de icoană, tabloul vesperal din Zburătorul lui Eliade: Sătulă e cireada toată. A-ngenuncheat lângă fântână, Boi mari, în freamătul de iarbă, clipesc din ochii fumurii, Izbind cu cozile în muște. Tălăncile domol se-ngînă, Cât graurii, scântei de soare, s-au fugărit pe bălării. Fântâna cumpăna destinde ca o lăcustă. Ziua moare... Un taur se ridică negru, în seara galbenă mugind, Și-și roade coarnele de crucea ce tremură scârțâitoare, Cu un Hristos
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]