3,431 matches
-
toate astea nu sunt cum spun eu, nu mi se va putea tăgădui cel puțin că sunt ingenioase, și cu asta, basta. Nu-mi e necunoscut însă nici faptul că preaiubitul meu maestru, don Fulgencio Entrambosmares del Aquilón, despre care don Miguel a oferit informații atât de amănunțite în romanul sau rimanul său Dragoste și pedagogie, nu ar fi de acord cu distincția pe care o fac între religie și belicozitate, pe de o parte, și filozofie și erotică, pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
religia religioasă, metafizica metafizică, erotismul erotic și belicismul belicos. Ceea ce face șaisprezece combinații binare. Și nu mai vorbesc despre cele ternare: de pildă, o religie metafizico-erotică sau o metafizică belico-religioasă! Eu nu am însă nici inepuizabila ingeniozitate combinatoare a lui don Fulgencio și cu atât mai puțin elanul confuzionist și indefiniționist al lui don Miguel. Aș avea multe de spus în legătură cu neașteptatul deznodământ al acestei povestiri și a versiunii pe care o dă don Miguel într-însa despre moartea nefericitului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
binare. Și nu mai vorbesc despre cele ternare: de pildă, o religie metafizico-erotică sau o metafizică belico-religioasă! Eu nu am însă nici inepuizabila ingeniozitate combinatoare a lui don Fulgencio și cu atât mai puțin elanul confuzionist și indefiniționist al lui don Miguel. Aș avea multe de spus în legătură cu neașteptatul deznodământ al acestei povestiri și a versiunii pe care o dă don Miguel într-însa despre moartea nefericitului meu prieten Augusto, versiune pe care o socotesc eronată; nu e însă cazul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
însă nici inepuizabila ingeniozitate combinatoare a lui don Fulgencio și cu atât mai puțin elanul confuzionist și indefiniționist al lui don Miguel. Aș avea multe de spus în legătură cu neașteptatul deznodământ al acestei povestiri și a versiunii pe care o dă don Miguel într-însa despre moartea nefericitului meu prieten Augusto, versiune pe care o socotesc eronată; nu e însă cazul să deschid o atare discuție aici, în prefața aceasta, cu prefațatul meu. Dar, spre ușurarea conștiinței mele, trebuie să consemnez totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
despre mine acest model al portăreselor? Așadar... Eugenia Dominga, adică Domingo del Arco? Foarte bine, am să notez, nu cumva să uit. Nu există artă mnemotehnică mai sigură decât să ai în buzunar o agendă. Așa spunea și neuitatul meu don Leoncio: Nu-ți umple capul cu ce-ți încape-n buzunar! La care ar trebui adăugat: Nu-ți umple buzunarul cu ce-ți încape-n cap! Dar cum o fi chemând-o pe portăreasă?“ Se întoarse câțiva pași din drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Margarita, în fața zâmbetului Margaritei. Primul lucru pe care-l făcu ea când îl văzu fu să-și scoată mâna din buzunarul șorțului. — Bună ziua, Margarita. — Bună ziua, domnișorule. — Augusto, femeie dragă, Augusto. — Don Augusto - adăugă ea. — Nu tuturor numelor le cade bine don - observă el -. Așa cum între Juan și don Juan e o prăpastie, la fel și între Augusto și don Augusto. Mă rog, fie! Domnișoara Eugenia a plecat? — Da, acușica. — În ce direcție? — Într-acolo. Și-ntr-acolo o apucă și Augusto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
care-l făcu ea când îl văzu fu să-și scoată mâna din buzunarul șorțului. — Bună ziua, Margarita. — Bună ziua, domnișorule. — Augusto, femeie dragă, Augusto. — Don Augusto - adăugă ea. — Nu tuturor numelor le cade bine don - observă el -. Așa cum între Juan și don Juan e o prăpastie, la fel și între Augusto și don Augusto. Mă rog, fie! Domnișoara Eugenia a plecat? — Da, acușica. — În ce direcție? — Într-acolo. Și-ntr-acolo o apucă și Augusto. Dar imediat se și întoarse. Uitase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mâna din buzunarul șorțului. — Bună ziua, Margarita. — Bună ziua, domnișorule. — Augusto, femeie dragă, Augusto. — Don Augusto - adăugă ea. — Nu tuturor numelor le cade bine don - observă el -. Așa cum între Juan și don Juan e o prăpastie, la fel și între Augusto și don Augusto. Mă rog, fie! Domnișoara Eugenia a plecat? — Da, acușica. — În ce direcție? — Într-acolo. Și-ntr-acolo o apucă și Augusto. Dar imediat se și întoarse. Uitase de scrisoare. — Ai bunătatea, doamnă Margarita, să faci ca scrisoarea asta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fost o văduvă și-o mamă exemplară. Felicitările mele. — Mă felicit și eu că datorez fericitului accident al căderii canarului posibilitatea de a face cunoștință cu dumneavoastră. — Fericit! Numiți fericit un accident ca acela? — Pentru mine, da. — Mulțumesc, domnule - zise don Fermín, adăugând -: Oamenii și toate ale lor sunt conduși de legi enigmatice, pe care omul le poate totuși întrezări. Eu, dragă domnule, am ideile mele despre mai toate lucrurile... — Taci din gură, omule, cu refrenul tău - exclamă mătușa -. Și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sincer, doamnă; îmi voi deschide sufletul față de dumneavoastră. Adevărul e că dădeam târcoale casei. — Casei noastre? — Da, doamnă. Aveți o nepoată încântătoare. — Gata, domnule. Da, înțeleg, înțeleg fericitul accident. Și înțeleg că există canari providențiali. Cine cunoaște drumurile Providenței? - zise don Fermín. — Eu le cunosc, omule, eu - exclamă soția sa; și, adresându-i-se lui Augusto -: Ușile casei noastre vă sunt deschise... Cum altfel! Fiului doñei Soledad... Așa să fie, și-o să mă ajutați să-i scot fetiței ăsteia o toană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-i-se lui Augusto -: Ușile casei noastre vă sunt deschise... Cum altfel! Fiului doñei Soledad... Așa să fie, și-o să mă ajutați să-i scot fetiței ăsteia o toană pe care și-a vârât-o-n cap ... — Și libertatea? - insinuă don Fermín. — Taci, omule, vezi-ți de anarhismul tău. — Anarhism? - exclamă Augusto. Chipul lui don Fermín străluci de satisfacție, și, cu cel mai blând glas posibil, adăugă: — Da, domnule dragă, sunt anarhist, anarhist mistic, dar în teorie, să fim bine înțeleși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Soledad... Așa să fie, și-o să mă ajutați să-i scot fetiței ăsteia o toană pe care și-a vârât-o-n cap ... — Și libertatea? - insinuă don Fermín. — Taci, omule, vezi-ți de anarhismul tău. — Anarhism? - exclamă Augusto. Chipul lui don Fermín străluci de satisfacție, și, cu cel mai blând glas posibil, adăugă: — Da, domnule dragă, sunt anarhist, anarhist mistic, dar în teorie, să fim bine înțeleși, în teorie. Nu te teme prietene - și zicând acestea, îi puse amabil mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
întrebă Augusto pe mătușă, ca să zică ceva. — Eu? E o absurditate ca nimeni să nu comande. Dacă nimeni nu comandă, cine o să asculte? Dumneata nu pricepi că așa ceva e cu neputință? — Puțin credincioșilor, care ziceți că e cu neputință... - începu don Fermín. Și mătușa, întrerupându-l: — Foarte bine, dragă domnule don Augusto, ne-am înțeles. Mi se pare că ești o persoană de foarte bună calitate, bine educat, de familie bună, cu un venit mai mult decât sigur... Gata, gata, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
absurditate ca nimeni să nu comande. Dacă nimeni nu comandă, cine o să asculte? Dumneata nu pricepi că așa ceva e cu neputință? — Puțin credincioșilor, care ziceți că e cu neputință... - începu don Fermín. Și mătușa, întrerupându-l: — Foarte bine, dragă domnule don Augusto, ne-am înțeles. Mi se pare că ești o persoană de foarte bună calitate, bine educat, de familie bună, cu un venit mai mult decât sigur... Gata, gata, de azi înainte dumneata ești candidatul meu. — Prea onorat, doamnă... Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-ți, nici dac-ar da lecții de pian șaizeci de ani la rând! Augusto concepu pe loc un plan generos și eroic. — Fata nu e rea - continuă mătușa -, dar nu-i chip s-o înțelegi. Dacă ați învăța esperanto... - începu don Fermín. — Dă-ne pace cu limbile tale universale. După ce nu ne-nțelegem nici în ale noastre, vii tu cu alta... Nu credeți însă, doamnă - o întrebă Augusto -, că ar fi bine să existe doar o singură limbă? — Așa, așa! - exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Dă-ne pace cu limbile tale universale. După ce nu ne-nțelegem nici în ale noastre, vii tu cu alta... Nu credeți însă, doamnă - o întrebă Augusto -, că ar fi bine să existe doar o singură limbă? — Așa, așa! - exclamă entuziasmat don Fermín. — Da, domnule - zise mătușa cu fermitate -; o singură limbă, castiliana, și cel mult asturiana ca să vorbim cu servitorii, care nu sunt raționali. Mătușa Eugeniei era asturiană și avea o servitoare, tot asturiană, pe care o muștruluia în dialect. — Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în teorie, e adversar până și al căsătoriei. — Doamnă, domnule - zise Antonio ridicându-se -, poate deranjez... — Dumneata nu ne deranjezi niciodată, domnule - îi răspunse mătușa -, rămânem înțeleși să mai vii pe la noi. Știi doar, ești candidatul meu. Când să plece, don Fermín se apropie o clipă de el și-i spuse la ureche: „Nu te gândi la asta!“ „De ce nu?“ - îl întrebă Augusto -. „Presentimente, domnule, presentimente...“ Luându-și rămas-bun, ultimele cuvinte ale mătușii fură: „Știi doar, ești candidatul meu.“ Când Eugenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Bine, bine, mătușă, hai să lăsăm glumele. — Ai să-l vezi, fetițo, ai să-l vezi și-o să-ți schimbi părerile. Cât despre asta... — Nimeni nu poate spune din apa asta n-am să beau. — Misterioase sunt căile Providenței! - exclamă don Fermín -. Dumnezeu... Păi bine, bărbate - îi replică nevasta -, ce-are-a face Dumnezeu cu anarhismul? Ți-am mai spus-o de-o mie de ori. Dacă nimeni nu trebuie să comande, cum vine treaba cu Dumnezeu? — Anarhismul meu, nevastă, m-ai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de tortură; îl invada o pornire violentă să se ridice de pe el, să se plimbe prin salon, să pălmuiască aerul din jur, să țipe, să facă trăsnăi ca la circ, să uite că există. Nici doña Ermelinda, mătușa Eugeniei, nici don Fermín, soțul ei, anarhistul teoretic și mistic, nu izbuteau să-l aducă la realitate. — Zău, don Augusto - zicea doña Ermelinda -, eu cred că cel mai bine ar fi să aștepți, nu mai poate fi mult până la venirea ei; o chem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
salon, să pălmuiască aerul din jur, să țipe, să facă trăsnăi ca la circ, să uite că există. Nici doña Ermelinda, mătușa Eugeniei, nici don Fermín, soțul ei, anarhistul teoretic și mistic, nu izbuteau să-l aducă la realitate. — Zău, don Augusto - zicea doña Ermelinda -, eu cred că cel mai bine ar fi să aștepți, nu mai poate fi mult până la venirea ei; o chem, vă vedeți și vă cunoașteți, și gata primul pas. Toate relațiile de felul ăsta trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Într-adevăr, doamnă - zise el, vorbind parcă de pe altă lume -, primul pas e să te vezi și să faci cunoștință... — Și cred că de îndată ce te va cunoaște, nu-i așa... lucrurile sunt limpezi! Nu chiar atât de limpezi - se împotrivi don Fermín -. Drumurile Providenței sunt întotdeauna misterioase... Cât despre faptul că, spre a te căsători, ar fi neapărat necesar sau măcar nimerit să te cunoști dinainte, nu sunt de acord..., nu, nu sunt de acord... Singura cunoaștere eficace este cunoașterea post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de ciocan în piept. Se auzi deschizându-se ușa și apoi un zgomot de pași iuți și egali, ritmici. Și Augusto simți, fără a ști cum anume, că în sinea lui se reînstăpânea calmul. Mă duc s-o chem - zise don Fermín, dând să se ridice. — Nu, sub niciun motiv! - exclamă doña Ermelinda și strigă. Și apoi servitoarei care se înfățișase: — Spune-i domnișoarei Eugenia să vină! Urmă o clipă de liniște. Tustrei, complici parcă, tăceau. Și Augusto își spunea: „Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o plantă din el, ca un ce vegetal, uitându-și de sine, absorbit în misterioasa lumină spirituală ce iradia din ochii aceia. Și numai când auzi că doña Ermelinda începea să-i spună nepoatei sale: „Iată-l pe prietenul nostru don Augusto Pérez...“ își veni în fire și se ridică în picioare, încercând să zâmbească. — Iată-l pe prietenul nostru don Augusto Pérez, care dorește să te cunoască... — Cel cu canarul? - întrebă Eugenia. — Da, cel cu canarul, domnișoară - răspunse Augusto, apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ochii aceia. Și numai când auzi că doña Ermelinda începea să-i spună nepoatei sale: „Iată-l pe prietenul nostru don Augusto Pérez...“ își veni în fire și se ridică în picioare, încercând să zâmbească. — Iată-l pe prietenul nostru don Augusto Pérez, care dorește să te cunoască... — Cel cu canarul? - întrebă Eugenia. — Da, cel cu canarul, domnișoară - răspunse Augusto, apropiindu-se de ea și întinzându-i mâna. Și gândi: „O să mă frigă cu mâna ei!“ Dar n-a fost așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
prieten al casei, a dorit să te cunoască, Eugenia. — Și să vă admire! - adăugă Augusto. — Să mă admirați? — Da, ca pianistă! — Ei, lăsați! Cunosc, domnișoară, marea dumneavoastră iubire pentru artă... — Pentru artă? Pentru care, pentru muzică? — Evident! Păi vă-nșelați, don Augusto! „Don Augusto! Don Augusto! - gândi acesta -. Don...! Tot de rău augur e și acest don, aproape la fel de rău ca și domnule!“ Iar apoi, cu glas tare: — Ce, nu vă place muzica? — Câtuși de puțin, vă asigur. „Liduvina are dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]