29,295 matches
-
Citește mai mult Cuvinte insuficiente mereuExistă-n tot ce pare simplu sau greu,În tot ce e bine sau rău pe lume,În tot ce poartă cu sine un nume...Răsar cuvinte insuficienteCând întâlniri au loc în priviri lente, Când doruri însetate umplu inimi, Iar pe chipuri străbat, în râuri, lacrimi...Zâmbete și tristeți își întind mâna,Însoțindu-se-n tăceri totdeauna,Printre cuvinte insuficiente,Înaintând prin timpuri absente...Viața și nemurirea se contopescCând clipele ceasului dat se sfârșesc,Cuvinte insuficiente
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
XXVII. VEȘNIC SĂ NE TRĂIEȘTI, ROMÂNIA!, de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2162 din 01 decembrie 2016. Țara sfântă a sufletului meu, Mandră foc, lăsată de Dumnezeu, Fii de-a pururi binecuvântată, Iar de-ai tăi fii, cu dor, sărutată... Pământul tău străvechi, greu apărat Cu sacrificii și sânge vărsat, Astăzi, în lacrimi, îi mulțumește Lui Dumnezeu, că te ocrotește! O lume-n a cărei inimă ești, Și-oriunde ar fi, tu-n ea locuiești, Te va păstra, cu
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
sânge-au despărțit, Iar, un neam au călcat și umilit... Noi, cei ce-avem inima curată, ... Citește mai mult Țara sfântă a sufletului meu,Mandră foc, lăsată de Dumnezeu,Fii de-a pururi binecuvântată,Iar de-ai tăi fii, cu dor, sărutată...Pământul tău străvechi, greu apăratCu sacrificii și sânge vărsat,Astăzi, în lacrimi, îi mulțumeșteLui Dumnezeu, că te ocrotește!O lume-n a cărei inimă ești,Și-oriunde ar fi, tu-n ea locuiești,Te va păstra, cu iubire, mereu
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
e frumos. El vede culoare-n ceru-norat Și adoră un cântec melodios. Natura a descris-o-n poezie, Dar n-a uitat nici codrii seculari, Nici blânda lună și-a nopții feerie, Nici pe eroii noștri legendari. Mai cântă și dorul de frați, de părinți... Și-l așterne pe hârtia albă. În versuri iubește copiii cuminți Și țara cu râurile-n salbă. El a mai cuprins în poezie un dor; Dorul de-a ta țară, când ești plecat, De casa părintească
SUFLET DE POET de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383671_a_385000]
-
a nopții feerie, Nici pe eroii noștri legendari. Mai cântă și dorul de frați, de părinți... Și-l așterne pe hârtia albă. În versuri iubește copiii cuminți Și țara cu râurile-n salbă. El a mai cuprins în poezie un dor; Dorul de-a ta țară, când ești plecat, De casa părintească cu-al său pridvor, Ce le porți în suflet, nu le-ai uitat. Iar, a țării istorie zbuciumată Și sângele vărsat de-ai săi eroi, Le-a scris, să
SUFLET DE POET de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383671_a_385000]
-
nopții feerie, Nici pe eroii noștri legendari. Mai cântă și dorul de frați, de părinți... Și-l așterne pe hârtia albă. În versuri iubește copiii cuminți Și țara cu râurile-n salbă. El a mai cuprins în poezie un dor; Dorul de-a ta țară, când ești plecat, De casa părintească cu-al său pridvor, Ce le porți în suflet, nu le-ai uitat. Iar, a țării istorie zbuciumată Și sângele vărsat de-ai săi eroi, Le-a scris, să nu
SUFLET DE POET de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383671_a_385000]
-
Acasa > Stihuri > Semne > AMINTIRE- CÂNTEC DE FLAUT Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1382 din 13 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului amintire-cântec de flaut o amintire stă spânzurată de-o cracă de dor, o, Doamne, amintirile cum mă mai dor, le cârpesc, le-nădesc și mă sui cu ele la cer și-n neant tot mă duc până când singure pier... o clipă ruptă din univers, viața mea, o clipă până când voi cădea pe-altă
AMINTIRE- CÂNTEC DE FLAUT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383701_a_385030]
-
mă sui cu ele la cer și-n neant tot mă duc până când singure pier... o clipă ruptă din univers, viața mea, o clipă până când voi cădea pe-altă stea. de-acolo voi privi înapoi - un străin- și mi-e dor să mă-ntorc, nu mai pot să revin... ochiul meu trist și duios se va stinge, nu mai plânge, suflete, nu mai plânge! ochiul meu va deveni lucefăr de noapte, chemați-i duios lacrima și în șoapte- lacrima lui, rouă
AMINTIRE- CÂNTEC DE FLAUT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383701_a_385030]
-
plânge, suflete, nu mai plânge! ochiul meu va deveni lucefăr de noapte, chemați-i duios lacrima și în șoapte- lacrima lui, rouă dulce de dimineață, ce spală păcatul de moarte, de viață... o amintire stă spânzurată de-o cracă de dor, aș vrea să re-nvie, atât de mult o ador, dar vântul turbat o spulberă-n cer, cui să mă plâng și cui să i-o cer? s-o cer de la ape, s-o cer de la stele , dar apele și
AMINTIRE- CÂNTEC DE FLAUT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383701_a_385030]
-
aici nu există alegere, că ambele căutări se împletesc precum un dans al nesfârșitei creații dătătoare de rost și lumină. Volumul de versuri “Veșnic îndrăgostit” este o frumoasă mărturisire a unei iubiri de poet, cu toate ingredientele acesteia: romantism, pasiune, dor, nostalgie, dumnezeire, speranță, visare. Nici o trăire nu îi este străină, ba dimpotrivă, sufletul său este o harpă ce cântă în toate tonurile, ducându-și sentimentele până la culmi zeiești, demne de un poet adevărat. Comparațiile folosite sunt revelatoare, dând măsura intensității
POSTFAŢĂ LA UN MANUSCRIS AL IUBIRII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383703_a_385032]
-
Fără ochii tăi Lumina lunii îmi pare șchioapă ... Fără glasul tău Coardele vocale-mi atârnă ca niște liane prăfuite Fără vocea ta Timpanele-mi rămân simple caverne tăcute ... În stilul poeților romantici, Marius concluzionează sugestiv: “Te iubesc până la lună!” (“Nostalgie”). Dorul apare și el, motiv nelipsit din poezia de dragoste, exprimat printr-o deosebită metaforă plină de forță: “Mi-e dor de surâsul tău La poalele căruia Se odihnea Fericirea mea ... ” (“Mi-e dor”) Iar în poemul “Regrete”, poetului îi este
POSTFAŢĂ LA UN MANUSCRIS AL IUBIRII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383703_a_385032]
-
vocea ta Timpanele-mi rămân simple caverne tăcute ... În stilul poeților romantici, Marius concluzionează sugestiv: “Te iubesc până la lună!” (“Nostalgie”). Dorul apare și el, motiv nelipsit din poezia de dragoste, exprimat printr-o deosebită metaforă plină de forță: “Mi-e dor de surâsul tău La poalele căruia Se odihnea Fericirea mea ... ” (“Mi-e dor”) Iar în poemul “Regrete”, poetului îi este dor de: “( ... ) serile Cu gust de rai Când ne plimbam Sub colț de lună ... ” Este evident faptul că aceste versuri
POSTFAŢĂ LA UN MANUSCRIS AL IUBIRII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383703_a_385032]
-
concluzionează sugestiv: “Te iubesc până la lună!” (“Nostalgie”). Dorul apare și el, motiv nelipsit din poezia de dragoste, exprimat printr-o deosebită metaforă plină de forță: “Mi-e dor de surâsul tău La poalele căruia Se odihnea Fericirea mea ... ” (“Mi-e dor”) Iar în poemul “Regrete”, poetului îi este dor de: “( ... ) serile Cu gust de rai Când ne plimbam Sub colț de lună ... ” Este evident faptul că aceste versuri melodioase demonstrează un real simț poetic, întocmai ca și precedentele. Cu sigurantă, unele
POSTFAŢĂ LA UN MANUSCRIS AL IUBIRII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383703_a_385032]
-
apare și el, motiv nelipsit din poezia de dragoste, exprimat printr-o deosebită metaforă plină de forță: “Mi-e dor de surâsul tău La poalele căruia Se odihnea Fericirea mea ... ” (“Mi-e dor”) Iar în poemul “Regrete”, poetului îi este dor de: “( ... ) serile Cu gust de rai Când ne plimbam Sub colț de lună ... ” Este evident faptul că aceste versuri melodioase demonstrează un real simț poetic, întocmai ca și precedentele. Cu sigurantă, unele dintre cele mai frumoase versuri din întregul volum
POSTFAŢĂ LA UN MANUSCRIS AL IUBIRII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383703_a_385032]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > DOR DE ȚARĂ Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1382 din 13 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului DOR DE ȚARĂ (dedicată românilor plecați pe meleaguri străine) N-aș fi crezut că depărtarea De țară o să-mi fie grea ... Când am
DOR DE ŢARĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383708_a_385037]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > DOR DE ȚARĂ Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1382 din 13 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului DOR DE ȚARĂ (dedicată românilor plecați pe meleaguri străine) N-aș fi crezut că depărtarea De țară o să-mi fie grea ... Când am plecat, doream din suflet Să pot vedea și altceva. Sătulă de minciuni și vise Servite zilnic ca pe
DOR DE ŢARĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383708_a_385037]
-
mașini și vile, Dacă în suflet ai doar spini! De-aceea vreau să vin acasă, La blocurile dărâmate Și la șoselele ce-așteaptă Zadarnic să fie pavate, La câinii noștri de pe stradă Tânjind după-un codru de pâine... Mi-e dor de tine, Românie, Și-am să mă-ntorc poate chiar mâine!... (din volumul “Lacrimi de suflet”, Editura Emma, Orăștie, 2014) Referință Bibliografică: DOR DE ȚARĂ / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1382, Anul IV, 13 octombrie 2014. Drepturi
DOR DE ŢARĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383708_a_385037]
-
Zadarnic să fie pavate, La câinii noștri de pe stradă Tânjind după-un codru de pâine... Mi-e dor de tine, Românie, Și-am să mă-ntorc poate chiar mâine!... (din volumul “Lacrimi de suflet”, Editura Emma, Orăștie, 2014) Referință Bibliografică: DOR DE ȚARĂ / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1382, Anul IV, 13 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
DOR DE ŢARĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383708_a_385037]
-
Iarna îi curmă drumul. Iar când speranța moare din visuri efemere, își duce resemnare în lumea de himere. A omului iubire transpusă-n sentimente, se pierde-n amintire, cu șiruri de regrete. Nostalgia rămâne ancorată-n văl de timp, cu doruri și suspine. Să renască în alt chip. © Maria Filipoiu Referință Bibliografică: PRIN TOAMNA VIEȚUIRII / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1380, Anul IV, 11 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
PRIN TOAMNA VIEŢUIRII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383725_a_385054]
-
de comentariu deoarece mami, după așezarea bagajelor în mașină, l-a îmbrățișat lipindu-se de el și i-a dat un sărut pasional pe gură. Extrem de surprins, tati a gândit în modul său simplu și naiv: - Mititica, i-a fost dor de mine, și un fior plăcut, o amintire a vremurilor de demult, l-a străbătut din cap până în picioare. Unde mai pui că, acasă, a primit cadou un breloc pentru cheile de la mașină, un ursuleț panda, la fel cu celelalte
EXCURSIA DE DOCUMENTARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383685_a_385014]
-
coboară-n umbră plumburie, văl cernit să pună naturii pustie. Copacii își pun lacrimile în frunze, pe drum către moarte rătăcind confuze. Bătute de soartă le spulberă vântul, în agonie grăbindu-le sfârșitul. În plânsul rubiniu de frunze veștede pun doruri stinse de patimi și regrete. Nostalgică privesc plânsul Toamnei prin geam. Dar văd o nouă viață în fetuși din ram. Cu alai de gânduri și idei noi mă-ntorc să creionez destin cu-al naturii soroc. Că-n mugurii din
PLÂNSUL RUBINIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383715_a_385044]
-
volum, am început să citesc... Mare mi-a fost surpriza, plăcută, dar și cu darul de a mă întrista și mai mult, atunci când am ajuns la pagina cu numărul 87 și am citit titlul lucrării publicată acolo: „La lansarea cărții „Dor de Bucovina”. Am respirat adânc și, după ce mi-am dezaburit lentilele ochelarilor pentru a-mi liniști bătăile inimii, timp în care amintirile m-au năpădit și am revăzut filmul acelui eveniment, care a rămas adânc în sufletul meu pentru întreaga
CUVINTE DRAGI DIN LUMEA VEŞNICIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383710_a_385039]
-
amărăciune de câte ori se spun vorbe neplăcute despre oamenii și localitatea din care mă trag. Lansarea unei cărți scrise cu atâta simțire despre Bucovina și, în particular, cu multă aplecare spre Câmpulungul Moldovenesc, este un moment rarisim, de sărbătoare. Autorul volumului „Dor de Bucovina” este născut, educat și trăit - dacă ne permitem o privire pe verticala hărții țării - aproape de extremul sud, în Oltenia, la Slatina. La capătul nordic al aceleiași linii imaginare, în Bucovina, domnul Marian Malciu a poposit pentru prima dată
CUVINTE DRAGI DIN LUMEA VEŞNICIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383710_a_385039]
-
așteaptă rațiunea ce veghează Ca zborul meu să-nceapa într-o zi! În depărtări de neguri, ghemuita, Eu am zărit o floare mândră-albastră, Spre frumusețea ei acum palpita Pustia-mi inima de veacuri casta. Măreață Luna Soarelui îi spuse De dorul neclintit de meteor Iubirea pentru el griji le răpuse Și-i dezlegară-al lor zălog de zbor. Spre floarea că un vis o porni pajul Pe -un cal înaripat ce scoate foc Ci sufletul i-l umple-ncet mirajul Celui
POVESTEA UNUI METEOR de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383755_a_385084]
-
s-a urzit o legendă. Printre cântăreți, Ștefan Hrușcă a fost și este azi un cantautor fără de care muzica folk nu ar avea un pinten de picior, o pană de aripă, un șopot de spirit, un vis, o dragoste, un dor, un plâns, un surâs, un strigăt, o rugăciune... Cine a mai cântat atât de răscolitor despre părinți, ca Ștefan Hrușcă?! „Rugă pentru părinți” e cântecul care ar sparge un piept de munte morocănos, l-ar străpunge dintr-o parte în
ŞTEFAN HRUŞCĂ. VOCEA, STRUNA ŞI GRAIUL ROMÂNESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1205 din 19 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383748_a_385077]