6,600 matches
-
semnificația unui hipogonadism. Astfel, boala polichistică ovariană se asociază frecvent cu amenoree, dar aceasta are semnificația unei anovulații cronice, și nu a unui hipogonadism. Hipogonadismele feminine O clasificare simplă a hipogonadismelor feminine se orientează în funcție de algoritmul de explorare, care implică dozarea gonadotropilor și delimitează hipogonadisme hipogonadotrope de etiologie hipotalamică sau hipofizară, și hipergonadotrope de cauză gonadică. Fiecare categorie de hipogonadisme poate avea apariție prepubertară sau postpubertară. De regulă, hipogonadismele prepubertare se traduc prin amenoree primară, iar cele postpubertare prin amenoree secundară
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
ore). Sunt frecvent necesare investigații complexe de localizare tumorală, mai ales în cazurile relativ numeroase de gastrinoame mici, multiple și extrapancreatice. Totuși, ultrasonografia, tomografia computerizată, rezonanța magnetică nucleară, angiografia abdominală selectivă și cateterismul venos etajat îmbunătățesc rareori rata succesului chirurgical. Dozarea selectivă venoasă pe cale transhepatică poate face diferența între hipersecreția localizată și cea difuză, provenind din focare multiple, permițând în acest fel, în anumite cazuri, rezecția pancreatică limitată. INSULINOAME apar la aproximativ 1/3 din pacienții cu MEN 1 și tumori
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
dar screening-ul familial a scăzut semnificativ vârsta diagnosticării. Datorită neurinoamelor multiple prezente la vârste mici în majoritatea cazurilor, MEN 2B este în general diagnosticat mai devreme. în cazul când MEN este suspectat, screening-ul clinic extensiv pentru depistarea leziunilor endocrine implică dozări hormonale și tehnici imagistice (figura 66). în prezența de tumori endocrine izolate cu hiperparatiroidism, feocromocitom, tumori pituitare și suprarenale izolate, screening-ul complet pentru MEN este indicat doar când istoricul familial este sugestiv. Hiperplazia paratiroidiană difuză sau adenoamele paratiroidiene multiple găsite
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
diferitelor fracțiuni în funcție de tipul de afectare hepatică (modificarea imunelectroforezei: IgA, IgM, IgG). Testele hepatice specifice sunt: - markeri virali (vezi capitolul "Hepatitele cronice")autoAc în hepatitele autoimune (Ac antinucleari, antifosfolipidici, antifibră musculară netedă, antimitocondriali, specifici țesutului hepatic: LKM1, LSP, SLA etc) - dozarea feritinei (hemocromatoză), ceruloplasmina (boala Wilson), α1 antitripsina etc - alfafetoproteina - marker de diagnostic a carcinomului hepatocelular. Explorarea funcțională pancreatică cuprinde determinarea enzimelor pancreatice. În pancreatita acută se determină în mod curent amilaza serică (valoare superioară o are creșterea persistentă a amilazei
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
de protrombină, steatoree) și teste speciale complexe pentru diagnostic etiologic. O problemă deosebită este diagnosticul precoce al cancerului colo-rectal prin identificarea hemoragiilor oculte în fecale (teste Hemocult), screening molecular în formele ereditare și la populații cu risc crescut (teste genetice), dozarea markerilor tumorali cum este antigenul carcinoembrionar (ACE). Explorarea funcțională a căilor biliare include testele necesare pentru diagnosticul diferențial al icterelor. BOALA DE REFLUX GASTROESOFAGIAN Definiție Boala de reflux gastroesofagian (BRGE) este definită ca ansamblul de simptome însoțite în mod variabil
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
tulburările motorii esofagiene, staza gastrică, complicații (stenoze, ulcere, cancerul esofagian) (Fig. 5, Planșa I). 3. alte explorări sunt utilizate la cazuri selecționate: - ph-metria (monitorizarea 24 de ore a ph-ului esofagian cu un sistem Holter) înainte de intervenții chirurgicale pentru reflux, pentru dozarea medicației antiacide etc. Avantajul major este evaluarea cantitativă și calitativă a RGE, corelarea sa cu simptomele (Fig. 6). Nu este necesară dacă există confirmare endoscopică. Diagnostic pozitiv Evaluarea BRGE trebuie ghidată de tipul și severitatea simptomelor: A. pacienții sub 50
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
uveită, sindrom overlap etc. - prin semne de ciroză hepatică (20-40% din cazuri). Explorări paraclinice 1. Testele biochimice nespecifice pun în evidență sindrom de citoliză + colestază ușoară-moderată asociată în mod caracteristic cu creșterea gamaglobulinelor. 2. Testele serologice cu viză etiopatogenică sunt dozările diferitelor tipuri de autoAc: antinucleari, antifosfolipidici, antifibră musculară netedă, antimitocondriali, specifici țesutului hepatic (ex: LKM1, LSP, SLA). 3. Puncția biopsie hepatică este utilă în primul rând pentru diferențierea de alte tipuri de hepatită cronică, în particular HVC. 4. Alte teste
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
viză etiologică pot fi:nespecifice dar sugestive în context clinic, de ex. în ciroza alcoolică creșterea marcată a GGT (comparativ cu FA) și a Ig A, raport TGO/TGP > 1specifice: - markeri virali (vezi capitolul "Hepatitele cronice") - autoAc în hepatitele autoimune - dozarea feritinei (hemocromatoză), ceruloplasmina (boala Wilson), α1antitripsina etc - serologie pentru leptospiroză, echinococoză, virus citomegalic etc. Diagnostic Are mai multe etape: 1. diagnostic pozitiv - sugerat clinic, susținut biochimic, confirmat imagistic 2. diagnostic etiologic - teste specifice cu viză etiologică 3. diagnostic de formă
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
nefropatia cu IgA) sau a gamapatiilor monoclonale adresate nefrologului în contextul afectării renale asociate. Crioglobulinele sunt Ig speciale dotate cu proprietatea de a precipita la temperaturi sub 37ș C și redizolvarea la încălzirea serului. Există mai multe tipuri de crioglobuline, dozarea este necesară pentru diagnosticul nefropatiei crioglobuline mice. - complementul seric - se urmărește activitatea complementului total și a unor fracțiuni specifice (C1, C3, C4). Scăderea activității complementului seric apare în GN acute, unele glomerulopatii, nefropatia lupică - autoanticorpi și anticorpi (Ac) specifici - sunt
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Planșa II). O metodă nouă este tomografia microscopică utilizată în scop de cercetare (Fig. 59, Planșa II). 4. analizele biochimice sanguine pot orienta asupra tipului de litiază și mecanismului de producere. Se face un bilanț minim al funcției renale, precum și dozarea calciului, acidului uric, parathormonului etc, în funcție de pacient. 5. metodele imagistice sunt orientate în funcție de fiecare pacient: ecografia renală, radiografia renală simplă, urografia intravenoasă, examen CT. Examenul CT spiral fără substanță de contrast este considerat metoda optimă pentru diagnostic, deoarece aduce informații
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
sau asociate (icter, purpură, sindrom de malabsorbție, semne ale altor afecțiuni), tratamente anterioare, antecedente heredocolaterale, obiceiuri alimentare etc. Plan de explorări 1. Examen complet sânge periferic ± frotiu (după caz) 2. Puncție medulară (după caz) 3. Explorări biochimice în funcție de mecanismul suspicionat: - dozare fier seric, capacitate totală de legare a Fe etc - dozare vitamina B12, acid folic - determinare urobilinogen, stercobilinogen, haptoglobină, bilirubină - teste de hemoliză, inclusiv teste imunologice (ex. test Coombs, Ac antieritrocitari) 4. Alte explorări în funcție de cauză, de exemplu investigarea radiologică și
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
afecțiuni), tratamente anterioare, antecedente heredocolaterale, obiceiuri alimentare etc. Plan de explorări 1. Examen complet sânge periferic ± frotiu (după caz) 2. Puncție medulară (după caz) 3. Explorări biochimice în funcție de mecanismul suspicionat: - dozare fier seric, capacitate totală de legare a Fe etc - dozare vitamina B12, acid folic - determinare urobilinogen, stercobilinogen, haptoglobină, bilirubină - teste de hemoliză, inclusiv teste imunologice (ex. test Coombs, Ac antieritrocitari) 4. Alte explorări în funcție de cauză, de exemplu investigarea radiologică și endoscopică a tubului digestiv, evaluarea unui sindrom hemoragipar, căutarea unei
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
și în sinteza de ADN și ARN. Tablou clinic Este identic cu cel din anemia prin deficit de vitamină B12 cu excepția unor manifestări neurologice. Explorări paraclinice Hemoleucograma și frotiul de sânge periferic, puncția medulară aduc aceleași informații. Testele specifice sunt dozarea nivelului seric de folat și de homocisteină (arată nivelul de acid folic din țesuturi). Diagnostic Anemia prin carență de acid folic este un diagnostic de excludere, după eliminarea anemiei prin deficit de vitamina B12. În practică este puțin important pentru că
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
teoretică). 3. Alte teste utile sunt: - evaluarea gazelor sanguine (absența hipoxemiei - SaO2 normală)fosfataza alcalină leucocitară (crescută)biopsia osteo-medulară (doar în cazuri incerte)sideremia (trebuie urmărită periodic din cauza riscului de anemie feriprivă prin flebotomii repetate), uricemia (crescută), VSH (foarte scăzut), dozarea serică a vitaminei B12 (crescută) - dozarea eritropoietinei care este scăzută explorări imagistice pentru eliminarea altor cauze de poliglobulie. 4. Teste de certitudine (de rezervă)evidențierea mutației genetice specifice - cultura progenitorilor - creșterea spontană a progenitorilor eritropoiezei în abssența eritropoieinei este argumentul
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
evaluarea gazelor sanguine (absența hipoxemiei - SaO2 normală)fosfataza alcalină leucocitară (crescută)biopsia osteo-medulară (doar în cazuri incerte)sideremia (trebuie urmărită periodic din cauza riscului de anemie feriprivă prin flebotomii repetate), uricemia (crescută), VSH (foarte scăzut), dozarea serică a vitaminei B12 (crescută) - dozarea eritropoietinei care este scăzută explorări imagistice pentru eliminarea altor cauze de poliglobulie. 4. Teste de certitudine (de rezervă)evidențierea mutației genetice specifice - cultura progenitorilor - creșterea spontană a progenitorilor eritropoiezei în abssența eritropoieinei este argumentul major pentru diagnostic. Diagnosticul pozitiv se
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
laborator Parametrii utilizați sunt: - timpul de coagulare și aPTT (timpul parțial de protrombină activat): prelungite (uneori sângele este “incoagulabil”). Parametrii se corectează la amestecul plasmei pacientului cu plasmă martor. - timpul de sângerare, timpul de protrombină și numărul de trombocite = normale - dozarea F VIII și F IX în sânge = diagnosticul de certitudine - măsurarea activității factorului de coagulare deficitar permite aprecierea severității. Evoluție, prognostic Afecțiunea are prognostic bun în formele blânde și moderate. Evoluția este grevată de riscul infecțiilor transfuzionale (foarte scăzut astăzi
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
circulanți sau Ac anticardiolipină (corelați cu manifestări trombotice). - alte teste: creșterea gama globulinelor, a nivelului de complexe imune circulante, scăderea complementului total și a anumitor fracțiuni, titru crescut de factor reumatoid. 3. Alte explorări: - teste funcționale renale (sumar de urină, dozarea proteinuriei, test Addis, clearance de creatinină, uree, creatinină serică) - biopsie de organ în funcție de tabloul clinic, de ex. biopsie renală, cutanată, pleurală etc (Fig. 101, Planșa IV) - teste specifice afectării de organ. Diagnostic pozitiv Se bazează pe criteriile ARA care includ
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
proteic Insulina, „hormonul antidiabetic”, a fost descoperită de către Paulescu în 1921 și introdusă în terapeutică un an mai târziu de către un grup de canadieni. Este un hormon secretat la nivelul celulelor beta pancreatice, în aceeași cantitate cu peptidul C (deci dozarea peptidului C oferă informații cu privire la capacitatea insulinosecretorie a pancreasului). Insulina este secretată atât pe nemâncate, asigurând insulinemia bazală, cât și postprandial, după mese, când are loc o secreție bifazică (faza precoce în primele 10 minute iar ulterior faza tardivă 1-2
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
prin unul din testele enumerate (glicemia à jeun sau TTGO). Hiperglicemia decelată în condiții de infecții, traumatisme, accidente vasculare sau alte condiții de stres poate fi tranzitorie și necesită reevaluare ulterioară. În practica de rutină, parametrul de diagnostic preferabil este dozarea valorii glicemiei plasmatice à jeun, pe nemâncate, după un post minim nocturn de 8 ore, de dorit înainte de ora 8 dimineața. Asociația Americană de Diabet (ADA) a inclus în criteriile de diagnostic a diabetului zaharat și valoarea hemoglobinei glicate (HbA1c
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
în obiectiv. Pentru atingerea acestor obiective ale managementului persoanei cu diabet, unul dintre mijloacele esențiale aflate la îndemâna pacientului și echipei de îngrijire este autocontrolul glicemic cu ajutorul glucometrelor. Acestea sunt aparate electronice, de mici dimensiuni, ce folosesc bandelete specifice și permit dozarea glicemiei capilare la un moment dat. Cele mai multe glucometre nu sunt precise la valori foarte scăzute sau foarte crescute ale glicemiilor. În funcție de tipul de glucometru folosit, zona testată este variabilă: vârful degetelor, lobul urechii, calcaneu, zonele tenară sau hipotenară la nivel
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
de reținut este faptul că fiecare cutie de teste are un cod de verificare propriu, astfel încât, pentru a obține o valoare reală a glicemiei este necesară setarea glucometrului cu același cod (lucru frecvent uitat sau neglijat de către pacienți). În ceea ce privește momentul dozării glicemiei, nu există un consens privind frecvența autocontrolului glicemic la domiciliu. Totuși, regula de individualizare a efectuării glicemiilor se păstrează și în acest domeniu. Ghidul actual recomandă următoarele: - autocontrolul trebuie efectuat de cel puțin 3 ori/zi de către pacienții cu
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
de insulinoterapie (mai puține injecții zilnice), cu medicație antidiabetică noninsulinică sau doar cu optimizarea stilului de viață, autocontrolul poate fi util în ajustarea schemei terapeutice - atunci când glicemia pe nemâncate este în limitele dorite dar valoarea HbA1c este crescută, se recomandă dozarea glicemiei postprandiale - în anumite situații, sistemele de monitorizare glicemică continuă pot aduce informații suplimentare vitale cu privire la profilul glicemic, atât pe parcursul zilei cât mai ales pe parcursul nopții. Sunt utilizate cu precădere în ajustarea schemelor terapeutice la copii, adolescenți și adulți tineri
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Sunt utilizate cu precădere în ajustarea schemelor terapeutice la copii, adolescenți și adulți tineri, la pacienții ce beneficiază de pompă de insulină, la cei cu episoade hipoglicemice frecvente și/sau hipoglicemii neconștientizate. Practic, la pacientul cu DZ de tip 2 dozarea glicemiei este mai rară, de exemplu un profil pe săptămână și, eventual, o glicemie zilnic. Momentele din zi recomandate pentru automonitorizare sunt glicemiile pre-prandiale (dimineața se suprapune cu glicemia à jeun) și cele postprandiale (recomandarea generală este de a măsura
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
și, eventual, o glicemie zilnic. Momentele din zi recomandate pentru automonitorizare sunt glicemiile pre-prandiale (dimineața se suprapune cu glicemia à jeun) și cele postprandiale (recomandarea generală este de a măsura glicemia la 2 ore după mese, dar unele ghiduri recomandă dozarea glicemiei la 90 de minute postprandial, sau la 60 de minute postprandial ca de exemplu în cazul diabetului gestațional sau a sarcinii la persoana diabetică). O determinare suplimentară este cea de la ora 3 noaptea, mai ales în cazul pacienților insulinotratați
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
doze, contribuind la întreținerea și agravarea unei labilități glicemice. Trebuie reținut faptul că, din cauza impreciziei glucometrelor, acestea nu trebuie utilizate pentru diagnosticul diabetului zaharat și au valoare limitată pentru screening, utilizarea lor fiind recomandată pentru monitorizarea și automonitorizarea pacienților diabetici. Dozarea glucozei urinare (glucozurie) se efectuează cu ajutorul bandeletelor printr-o reacție colorimetrică ce poate fi evaluată semicantitativ. Nu este o explorare recomandată pentru diagnosticul diabetului zaharat și nici pentru monitorizarea tratamentului și ajustarea schemei terapeutice. Face parte, în general, din evaluarea
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]