1,848 matches
-
În SF, amintindu-ți seria „Dune“. Firesc deci ca o exagerare Întru prietenia cu Bacchus să determine sinteza de noi cantități din această enzimă, cantități care, rămase a doua zi fără „obiectul muncii“, să mai ceară o cinzeacă acolo, de „dres“. Adică pentru o ieșire din scenă silențioasă, nu „gălăgioasă“ a acestei enzime. Tot așa e și cu hrana, alcătuită din trei componente de bază: glucide, grăsimi și proteine, cu toatele aflate În Natură, adică În corpul viețuitoarelor puse În oală, „sub
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
metal toxic, dar util vieții, chiar indispensabil, când e prezent ca urme. Deh! Doza face medicamentul...» Să-l lăsăm pe specialistul american să sărbătorească cu un scotch dublu aflarea soluției problemei. Eu mă mulțumesc cu o vodcă ieftină și-mi dreg glasul: Uraniul e radioactiv, orice izotop ar fi, atâta timp cât rămâne uraniu. Doar când, tot radioactivizând, ajunge În cele din urmă plumb, Îi dispare acest caracter, generator printre altele de leucemie. Au murit de ea - nu știu câți, zice-se vreo zece - soldați
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
foliolele frunzelor de siminichie, vin fiert cu sare și piper, foi de oleandru pisate, macerate în rachiu, sau ceai de urzici crăiești. Pentru ca acestea să aibă efect, bolnavul trebuie să stea la căldură. Se mai poate folosi zeama de mușețel dreasă cu unsoare și ouă. Gălbinare. Se ard crengi adunate de la nouă nuci, iar din cenușa lor se face o leșie în care bolnavul se scaldă de mai multe ori. Se mai poate folosi și rădăcina de ștevie, fiartă în lapte
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
se deduce cu înlesnire că clădirea ar fi putut rezista încă vreme îndelungată, dacă n-ar fi intervenit instrumente de desfacere și distrugere 49. Relatarea contrazice ceea ce se scria în Revista Moldovei, anume că oricine ar fi voit s-o dreagă era nevoit să deie jos pereții cari, fiind toți de bârne (afară de cei din spate) aveau lemnele putrede înlăuntru și se dărâmau de la sine50. Din raportul lui Mărăcine reținem faptul că ușile și ferestrele, precum și lemnăria acoperământului, ridicate de la clădirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a rămas intactă, doi păreți de cărămidă, din spate, sunt încă în picioare, apoi furcile, ușile, ferestrele, stâlpii sunt încă în bună stare și se pune la locul lor. Casa fiind veche și neîngrijită, oricine ar fi voit s-o dreagă era nevoit să deie jos pereții cari, fiind toți de bârne (afară de cei din spate) aveau lemnele putrede înlăuntru și se dărâmau de la sine (s.n.). O reparație radicală deci se impunea; s-a propus în continuare ca materialul ales dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Secretariatul CC acestei chestiuni: în martie 1950 și în mai 1962. Prima (condusă de un Dej strâns flancat de Ana Pauker, Vasile Luca, Iosif Chișinevschi) a dat cu parul, a doua (în care Dej era stăpân pe situație) încerca să dreagă busuiocul. Ca urmare a verificărilor, în 1950 au fost excluși din partid taman scriitori ce s-au arătat total devotați cauzei: Zaharia Stancu, Mihai Beniuc, Eusebiu Camilar, Victor Tulbure, Lucia Demetrius, Mihu Dragomir, Al. Kirițescu ș.a. Ana Pauker a arătat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
o temă tabu: libertatea de creație. Cei ce cunosc perioada înțeleg vicleniile prin care semnalizarea la stânga ascundea tentația, dacă nu chiar și intenția, virajului spre dreapta: după ce conturează un tablou întunecat, apăsător, sufocant, al vieții culturale românești, Ralea, spre a drege oarecum busuiocul, conchide că lipsurile n-ar fi de natură structurală, ci doar... funcțională. Aș! Scopul fusese atins iată, împăratul e gol! Plin de stângisme conjuncturale, dar mustind de semnalări grave, dure, sincere, "Raportul", creație a unui intelectual exasperat, este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
sa răspunsurile posibile. Noi mulțumim acelor ființe pe care le iubim, care ne-au "tolerat" și ajutat să scriem, în clipele de răgaz. Și, între acestea, prietena de-o viață, Veronica, și primul cititor și confesor, care-a cules și dres aceste rânduri, Monica. Mihai Iacobescu LUPUL Când eram mic se vorbea mult despre lupi în casa noastră. Stăteam în marginea satului Sasca, pe drumul ce leagă Baia de Cornu Luncii și Mălini. Uneori, iarna se auzea frecvent că lupii dădeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
la cale pe seama lui. Înșuruba furtunul la loc și pornea polizorul ținându-l la depărtare și Într-o parte, Încercând să se ferească de perdeaua de stropi de motorină Împroșcați o dată cu jalea isterică, pornită cu suflu reînnoit. Porția de motorină dregea Într-adevăr glasul polizorului și-i sporea viteza de turație, pulverizându-se și Îmbibându-i hainele de lucru. Trecea prin haine și prin piele și dădea să ți se lipească de suflet. Nici două luni n-au trecut și deja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de când stăm aicea ca pensionarii și nu mai terminăm... — Zău, Relule... — Dac-ai zis zău, gata, te cred. — Am ieșit de dimineață În oraș și am fost pe la câteva biserici. Am zis să fac un fel de practică, să-mi dreg glasul, cum ar veni, și-am găsit undeva unde au nevoie de dascăl... Am avut io ceva bani la mine, da’ i-am cheltuit. Tocmai vroiam să mă-ntorc acasă când am dat de tine. Nu oprisem decât bani de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dau să i-o Înfățișez și-mi ia vorba din gură. — Ei ne iau pe Încredere, Relule, da’ nu te gândi, că alții În locu’ lor nu ne-ar fi ținut nici o juma’ de oră pe lângă hârbu’ ăla. Tuși, Își drese glasul: Miluiește-ne Doamne pe noi păcătoșii, că Întru Tine am râvnit și-am nădăjduit. Cântă, glasul i se forțează puțin și se Înalță: Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluieșteeeee... Merge. Nu mai trebui’ să fumez, să nu mai cârtesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Doar că-i făcuse lui Viorel hatârul să se dea jos din mașină și să se deplaseze Încoace. Mima un soi de curiozitate extaziată ascultându-l pe stăpânul nostru cum explica pasionat, da, camionul lui personal, o să facă și-o să dreagă și-o să pună pe roate puțuri și fântâni și apeducte și canale pentru irigații, se vor Îmbogăți, da, sunt deja bogați, dar vor fi și mai dați dracului. Erau amândoi Îmbrăcați În același fel de cămăși și același fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
popie și nu s-a lipit mai nimic de tine În atâtea duminici cât ai făcut practică de dascăl. Dar nu eram eu cel care să-l fi adus pe calea cea bună, și nu fi bou, Relule, și-și dregea glasul cu o dușcă de rom, râgâia și tușea și ni se făcuseră ochii-n cap ca găoaza de iepure de nesomn și de la atâta fumăraie, da’ dacă deschidem geamurile ne căsăpesc țânțarii, sfinte Dumnezeule, miluiește-ne, Doamne, pe noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a bătut joc de comunism... - Cine, prietene? - Ceaușescu. A spus tovarășu’ Iliescu. Ăsta n-a fost comunism ce-a făcut el din țara asta. El doar așa, la vrăjeală și de ochii lumii, Îi dădea c-o să facem și-o să dregem, și pe partea ailaltă făcea altceva. A fost altceva, n-a fost ce zicea. - A fost o nenorocire belită, prietene. Da’ bine că s-a terminat. - Tovarășu’ Iliescu a spus. N-apucasem să-l văd și să-l aud pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ucigașă... Așteptam, parcă să ne strivească... clipele ni se păreau vecii... „ Dragi elevi..!”, în sfârșit, Directorul risipi tăcerea, cu glasul înecat de lacrimi nestăpânite... poate, pentru că Sfinția Sa, înțelegea mai bine decât noi, gravitatea momentului. „... Dragi elevi!... repetă, după ce-și drese glasul. Azi trăim cea mai mare încleștare de forțe, din câte a trăit omenirea vreodată!... Cei fără Dumnezeu și Cruce, sunt din nou la Prut, și, ca și strămoșii noștri, în vremi de restriște, trebuie să fugim din calea lor
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
a țăranului român, tăria acestui neam oțălit în durere, care a văzut și îndurat atâtea... că nimic nu-l mai poate îngrozi. Și, fără prea multă vorbă, cu o îndârjire care-i numai a lor, se apucară de treabă... să dreagă tot ce a lăsat în urmă, urgia... luând-o de la capăt. A o lua mereu de la capăt, e un fapt obișnuit pentru ei... nu se sperie, nu se tem... s-au învățat din tată în fiu... ... În timp ce, după Armistițiu, românii
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
dânsa. Când m-am uitat în sus, la dânsa, mi s-o părut că râde, dar pe obraz îi curgeau șiroaie de lacrimi..!”. Și, profesorul nostru, de greacă-veche, tăcu o vreme, poate.. ca să-și înghită lacrimile, apoi, după ce-și drese glasul continuă. „Pe aproape de amiază, am ajuns la iarmaroc, la târgu de vite. Acolo n-am zăbovit mult.. mama, de ani buni capul casei, și bărbat și femeie, era deprinsă cu tocmeli și învoieli, așa că a gătit treaba repede. Când
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
din colegi, cu gândul la Calea Lăpușneanu, zâmbind trist. Ochii i se înrouraseră de o amintire dulce, poate cea mai dulce amintire din adolescență... Eram, într-a cincea.. Începu el, cu glas ușor tremurat.. înroșindu-se până în vârful urechilor... Își drese, nodul din gât, și tăcu.. zâmbindu-și sieși, apoi continuă. Atunci, am condus-o pe Alina... era și ea într-a cincea la „Oltea...”, Era subțirică, trupeșă, cu privirea lăsată în jos, semnul unei bune educații, nici de cinsprezece ani
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
eram la instrucție, în poziții, și-l vedeam că stătea la colțul clădirii și se uita, să nu-l vadă lumea. Stătea și se uita. Vedea cum se face instrucția. Nu trebuia să-i spună cineva că a făcut, a dres. Nu știai de unde a apărut, dintr-o tufă sau mai știu eu de unde, numai te trezeai cu el. Nu știam de când stătea și ne pândea. Și numai vedeai că ți-o trântește la raportul de la prânz. M. M.: Își lua
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
India. Cum și când au sosit În Europa? Asta pare și mai greu de descurcat. Totuș tradițiile țărilor prin care au trecut spun că țiganii aceștia erau robi și urmăreau oriunde armatele tătărești, purtându-le merindele și munițiunile, spun că dregeau armele lor, ridicau corturi pentru soldați, și În luptă le dădeau lor arme de schimb. Între 1430 și 1450, Tătarii năvăliră În Rusia de jos și În Cnejia Moscului, urmați de acest norod de robi; Însă Ivan al III-lea
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
tunici din pielea de cal argasită în casă, luată de la vreun vânzător de cai bătrâni, dar cele mai multe articole de acest fel erau neplăcut de grosolane, dacă nu găseau vreun fost selar sau cizmar care să poată fi mituit să le dreagă. Condiții cât se poate de insalubre apăreau în acele unități care fuseseră obligate de atacurile sovietice să ocupe noi poziții în plină stepă la capătul de est al încercuirii. “Înghețam îngrozitor noaptea”, scria în jurnalul său ofițerul de artilerie care
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
tunici din pielea de cal argasită în casă, luată de la vreun vânzător de cai bătrâni, dar cele mai multe articole de acest fel erau neplăcut de grosolane, dacă nu găseau vreun fost selar sau cizmar care să poată fi mituit să le dreagă. Condiții cât se poate de insalubre apăreau în acele unități care fuseseră obligate de atacurile sovietice să ocupe noi poziții în plină stepă la capătul de est al încercuirii. “Înghețam îngrozitor noaptea”, scria în jurnalul său ofițerul de artilerie care
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
față, să nu-i plac. Îmi spunea - asta țin minte - că el, medic fiind, are o fabrică de ciorapi și că eu am să am de toate și că o să mă dea la școală și că o să facă și-o să dreagă... Părinții n-au vrut să renunțe la copilul lor pentru nimic În lume. Drumul Înapoi cum a fost? Au venit Într-o dimineață, pe la ora 5, niște oameni. Au bătut În ușă și l-au Întrebat pe tata dacă n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
este negativ... În momentul când s-a pus problema, toată lumea discuta ce-i de făcut. Când au intrat rușii, țin minte și acum, a venit la noi o familie, Nicolae Stoian, să se consulte cu părinții mei ce facem, ce dregem... Și acum mi-amintesc discuția În care tata le spunea că poate și el ar pleca, Însă, din cauza legislației antisemite din România, zice, „Unde să plec? Dar voi ar fi cazul să plecați”. Și noi am rămas și s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fel - peste tot sunt și buni, și răi, și mai puțin buni. Bineînțeles că toți alcătuiesc o medie, dar n-ai voie să generalizezi. Acesta este motivul pentru care eu, ca persoană, nu concep să spun cutare sau cutare a dres... Pot să spun X sau Y a dres și a făcut, dar nu poți să generalizezi despre un popor, despre un grup și nici despre o familie, deoarece În fiecare familie există variabilitate... Și În decembrie a venit ordin de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]