6,588 matches
-
și mi-a spus: „Rămas-bun, domnule, să facem pace, e vremea.“ Ridicând ochii spre mine, a văzut că abia îmi țineam plânsul și că eram pradă unei emoții violente; a părut mișcată, dar n-a mai adăugat decât cuvântul „Curaj!“ DUCELE DE LÉVIS 1764-1830 DOAMNA DE MONTESSON Niciodată vreo căsătorie nu s-a bucurat de mai multă publicitate decât aceea, secretă, a Doamnei de Montesson cu ducele de Orléans; însă, cum regele n-a consimțit s-o lase să-și ia
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
unei emoții violente; a părut mișcată, dar n-a mai adăugat decât cuvântul „Curaj!“ DUCELE DE LÉVIS 1764-1830 DOAMNA DE MONTESSON Niciodată vreo căsătorie nu s-a bucurat de mai multă publicitate decât aceea, secretă, a Doamnei de Montesson cu ducele de Orléans; însă, cum regele n-a consimțit s-o lase să-și ia rangul de prințesă, ea s-a trezit într-o poziție intermediară care o expunea câteodată ridicolului și invidiei. Printr-o conduită abilă și stăruitoare, a izbutit
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
mai mult decât un funcționar. Când Napoleon s-a îmbătat de victorii, a făcut greșeli enorme, frapante pentru oricine: Domnul de Talleyrand le-a observat, probabil ca toată lumea; asta nu indică în nici un fel o viziune de linx. În catastrofa ducelui d’Enghien s-a compromis într-un chip ciudat; s-a înșelat în privința războiului cu Spania, din 1808, deși mai târziu a vrut să-și tăgăduiască sfa tu rile și să-și retragă cuvintele. Totuși un actor nu este prestigios
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
un sfânt, Adrien ădevenit duce de Laval), mult mai târziu fiul lui Adrien, care era astfel în situația de a fi rivalul tatălui său, toți o iubeau cu patimă. Henri de Laval se întâlnea adesea la ea cu tatăl său, ducele de Laval; rezista și nu se dădea dus, ceea ce îl făcea pe bunul duce să turbeze și, cum era un om de spirit, îi scria Doamnei Récamier în chipul cel mai agrea bil din lume: „Fiul meu este el însuși
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de Chateaubriand sunt exem ple izbitoare, și mai ales pentru a scăpa de plictiseală și-au stricat viața și au vrut să răscolească lumea. DOAMNA DE CHEVREUSE Împăratul nu admitea nici o notabilitate care să nu emane de la el și, deși ducele de Luynes era senator și îi aducea mari omagii șefului statului, atitudinea independentă a nurorii sale a fost remarcată și a displăcut. Numi tă doamnă de companie a împărătesei, ea a refuzat; Împăratul a stăruit; a fost trimisă la el
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ce avea de făcut, potrivit funcției sale, decât când ajungea la capătul tuturor pretextelor invocabile. Nu se prezentă la Fontainebleau decât atunci când nu se mai putea altfel; pentru a vorbi fără ocolișuri, era foarte impertinentă. Câtă vreme a mai trăit ducele de Luynes, el a mai menținut în jurul lui o anume cuviință; însă, după moartea lui, Doamna de Chevreuse, care îi domina cu totul pe soțul și pe soacra ei, a făcut nenumărate extra vaganțe. Îmi amintesc, între altele, într-o
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
fiică a Doamnei de Staël. BROGLIE, ALBERTINE DE STAËL, ducesă de ă1797- 1838). Al patrulea copil al Doamnei de Staël, născută cu un an înainte ca mama sa să se despartă de baronul de Staël-Holstein. Se căsătorește în 1816 cu ducele de Broglie. CALONNE, CHARLES ALEXANDRE DE ăDouai, 1734- Paris, 1802). Economist și om politic, controlor general al finanțelor sub Ludovic al XVI-lea, între 1783 și 1787; propune egalitatea tuturor în fața unui impozit nou, „subvenția teritorială“. Eforturile sale de a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
al unei vechi familii aristocratice bretone. La izbucnirea Revoluției emigrează în America ă1791), apoi în Anglia ă1792-1800). Întors în Franța sub Consulat, publică povestirea Atala ă1801), iar în 1802 - Geniul creștinismului și René, urmate de Martirii în 1809. După asasinarea ducelui d’Enghien devine ostil lui Napoleon I și pleacă într-o călătorie în Orient ă1806-1807), iar la întoarcere publică Itinerar de la Paris la Ierusalim ă1811). În timpul Restaurației este ambasador la Berlin, la Londra și ministru de externe între 1822 și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ghilotină și străbate Directoratul, Consulatul și Imperiul, menținut în onoruri. Restaurația îl respinge și moare uitat. -, -GENLIS, STÉPHANIE FÉLICITÉ DU CREST DE SAINT AUBIN, contesă de ăChampcéri, 1746-Paris, 1830). Romancieră, autoare dramatică și memorialistă. La început atașată Revo luției și ducelui de Orléans ăv.) ăPhilippe Égalité); după ghilotinarea ca girondin a soțului ei ă1793), pleacă în exil ca doamnă de onoare a ducesei de Chartres și educatoare a copiilor din familia de Orléans, printre care și viitorul rege Ludovic Filip. Întoarsă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Luynes, duce de Chevreuse, soțul Doamnei de Chevreuse. MADAME = CHARLOTTE-ÉLISABETH DE BAVARIA, prințesă palatină ăHeidelberg, 1652-Saint-Cloud, 1722). La Curtea regală a Franței, Madame este titlul care se dădea soției lui Monsieur, fratele regelui. Aici, Madame este a doua soție a ducelui Philippe de Orléans, fratele lui Ludovic al XIV-lea. Madame este mama lui Filip de Orléans, viitorul regent. Corespondența ei este un document de preț asupra moravurilor de la Curtea lui Ludovic al XIV-lea. MAILLY, LOUISE DE NESLE, contesă de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
mâinile lui Filip de Orléans - în timpul minoratului lui Ludovic al XV-lea - în mâinile lui Filip al V-lea al Spaniei. Acțiunea ducesei este o reacție împotriva lui Filip de Orléans, care, printr-o lovitură de stat, îl elimină pe ducele du Maine din Consiliul de regență, ignorând prescripțiile testamentare lăsate de Ludovic al XIV-lea. Dar complotul a fost descoperit, iar participanții exilați. MAINTENON, FRANÇOISE D’AUBIGNÉ, marchiză de ăNiort, 1635-Saint-Cyr, 1719). Nepoată a lui Agrippa d’Aubigné. Se căsătorește
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
iar după moartea acesteia cu Charlotte Elisabeth de Bavaria, avându-l drept fiu pe regent ă1671). MONTESSON, CHARLOTTE JEANNE BÉRAUD DE LA HAYE DE RIOU, marchiză de ă1738-1806). Soția marchizului Jean-Baptiste de Montesson; văduvă în 1769, se căsătorește în secret cu ducele de Orléans, nepotul regelui. Mai târziu, devine una dintre figurile principale ale Curții lui Napoleon, ca prietenă a împărătesei Joséphine; și-a lăsat averea nepoatei sale, fiica Doamnei de Genlis. În afară de tragediile menționate în text, a mai rămas de la ea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Ludovic al XIII-lea, pe care fiul l-a pomenit toată viața cu melancolie și tandrețe ca „rege al gentilomilor“, opunându-l lui Ludovic al XIV-lea, rege al burgheziei; cu acesta din urmă a avut tot timpul relații încordate, ducele supunându-se greu servituților vieții de Curte, unde a fost prezentat la vârsta de 17 ani, devenind mușchetar; participă la câteva campanii militare, dar în 1702 își dă demisia, ceea ce îl irită pe monarh. Întors la Curte, se situează pe
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Burgundia. El moare în 714. Charles Martel și Pepin cel Scurt. Opera fiului său, Charles Martel (+741), și a nepotului său, Pepin cel Scurt (741-768), este considerabilă și nu trebuie să fie eclipsată de cea a lui Charlemagne. Chemat de ducele de Aquitania, Eudes, Charles Martel a învins în 732 o expediție întreprinsă din Pamplona de guvernatorul musulman al Spaniei: pentru aceasta el este considerat salvatorul Creștinătății și al Europei. După ce l-a destituit pe ultimul rege merovingian, Pepin cel Scurt
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
înglobată în Sfîntul Imperiu. În Francia occidentală, încă de la începutul secolului al X-lea au loc regrupări de *comitate, în favoarea prinților locali care-și iau adesea titlul de *marchiz (în principiu, cel care apără o marcă la granițe) sau de duce. La sud, comiții de Toulouse devin marchizi de Gothia, iar comiții de Poitiers, duci de Aquitania. La est se formează un ducat de Burgundia, pe care rîul Saône îl separă de regatul cu același nume. Dar viitorul Franciei occidentale se
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
nord, doi mari vasali ai regelui Franței, stimulați probabil de avansul economic care caracterizează Europa de nord-vest încă din secolul al XI-lea, au știut înaintea lui să folosească legăturile feudale în folosul unei puteri superioare: contele de Flandra și ducele de Normandia. Devenit rege al Angliei, acesta din urmă dezvoltă hotărîtor, în ansamblul anglo-normand, instituțiile feudale într-un sens favorabil puterii centrale. În vremea aceea, țările riverane Mării Nordului și Mării Mînecii Flandra, Normandia, Anglia reprezintă un pol de modernitate politică
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pericol și, în generația următoare, a scos cel mai mare profit din aceasta, îi dovedește forța. Un astfel de paradox nu poate fi înțeles decît în cadrul societății feudale. DOCUMENT Alegerea lui Hugo Capet (987) "Discursul arhiepiscopului [de Reims, Adalbéron] în favoarea ducelui [Hugo]: "Întrucît Ludovic, care ne este de sfîntă aducere-aminte, a părăsit acest pămînt fără să lase copii, a trebuit să alegem, după o deliberare bine chibzuită, pe cineva care să-l poată înlocui pe tron pentru ca statul abandonat fără pilot
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
nu trebuie înălțat pe tron decît cel care se distinge nu doar prin noblețea corpului său, ci și prin înțelepciunea spiritului său, adică pe cel care are onoarea drept scut și generozitatea drept zid de apărare [...]. Alegeți-l așadar pe ducele care se recomandă prin acțiunile sale, prin noblețea sa și prin forța sa militară; veți găsi în el un apărător nu numai pentru stat, ci și pentru interesele voastre private. Datorită devotamentului său, veți avea în el un tată. Cine
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a apelat vreodată la el și nu a obținut sprijin? Care este acela care, smuls de sub protecția alor săi, nu le-a fost înapoiat prin grija sa?" Înălțarea lui Hugo pe tron. Această părere a fost adoptată și unanim aprobată. Ducele fu înălțat pe tron prin consimțămîntul tuturor și, încoronat la Noyon de către arhiepiscop și de ceilalți episcopi, proclamat rege..." Richer, Histoire de France (ed.și trad. R. Latouche, Paris, Belles Lettres, 1964, II, p. 159-163). Acest discurs provine din Istoria
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
răul cel mai mare avea să vină mai tîrziu. Cînd, în 1380, Carol al VI-lea, minor, succede tatălui său, în jurul unchilor săi se formează clanuri. Cînd, devenit major, regele înnebunește, două tabere își dispută puterea: cea a vărului său, ducele de Burgundia, Ioan fără Frică, și cea a fratelui său, ducele de Orléans. După ce primul a pus să-i fie asasinat rivalul în 1407, este război civil între "burgunzi", care dețin mai ales estul și nordul regatului, și cei din
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
1380, Carol al VI-lea, minor, succede tatălui său, în jurul unchilor săi se formează clanuri. Cînd, devenit major, regele înnebunește, două tabere își dispută puterea: cea a vărului său, ducele de Burgundia, Ioan fără Frică, și cea a fratelui său, ducele de Orléans. După ce primul a pus să-i fie asasinat rivalul în 1407, este război civil între "burgunzi", care dețin mai ales estul și nordul regatului, și cei din "Orléans-Armagnac", care dețin sudul și vestul. Pentru a pune mîna pe
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
oferă aventura franceză. Succesele sînt fulgerătoare. El zdrobește nobilimea franceză la Azincourt în 1415, cucerește Normandia și se apropie de Paris. Războiul civil paralizează Franța, mai ales după asasinarea lui Ioan fără Frică de către armagnaci în 1419. Cu sprijinul noului duce de Burgundia, Filip cel Bun, Henric al V-lea impune în 1420 tratatul de la Troyes: Carol al VI-lea îl dezmoștenește pe fiul său, "delfinul", în favoarea lui Henric al V-lea, care devine ginerele său. Cînd mor cei doi regi
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
eliberează Orléans și îl încoronează pe Carol al VII-lea la Reims în 1429, dar eșuează în regiunea pariziană; prinsă de burgunzi, ea este predată englezilor, judecată și arsă pe rug la Rouen în 1431. Carol al VII-lea și ducele de Burgundia se reconciliază în 1435 și pozițiile engleze se erodează: Parisul este luat înapoi în 1436, Normandia recucerită în 1450 și Guyenne în 1453 după victoria de la Castillon, ultimă bătălie a războiului de O sută de Ani. Nu le
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
al XI face o impresie jalnică pe lîngă Carol Temerarul. Dar, stăpîn pe armata sa, pe finanțele refăcute și pe geniul său diplomatic, el știu să-i adune pe toți cei alsacieni, loreni, elvețieni... pe care îi înspăimîntau ambițiile Marelui Duce de Occident. De două ori bătut de elvețieni, Carol moare în mod lamentabil în 1477 în fața orașului Nancy, pe care visase să îl facă odată capitala sa. Ludovic al XI-lea profită de situație pentru a lua Burgundia, pentru a
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Carol al VIII-lea trece Alpii, intră triumfal în Milano, Florența, Roma și, în sfîrșit, în Napoli, unde este încoronat rege în ianuarie 1495. Dar, trei luni mai tîrziu, o coaliție reunindu-i pe Ferdinand, Maximilian, papa, Veneția, și pe ducele de Milano, Ludovic Sforza, îl forțează la o retragere precipitată; el îi învălmășește pe cei din coaliție la Fornoue, în Apenini, și se întoarce în Franța, unde moare prematur în 1498. Vărul său, ducele de Orléans, îi succede sub numele
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]