1,835 matches
-
A făcut semnul păcii cu două degete. A planat până deasupra copacilor, strângându-și fusta în pumn, și-a smucit pe spate șuvițele roșcate și negre, a făcut cu mâna - și amin. A dispărut peste munți, dincolo de linia orizontului. Și dusă a fost. Nu poți totuși să crezi tot ce citești în ziar. Madona Zburătoare nu a fost o minune. A fost o vrajă. Aici nu e vorba de sfinți, ci de vrăji. Dom’ sergent și cu mine nu ne aflăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Apoi, pe sâni, să îți așezi obrazul palid Lipit, cu ei să-ți umpli rid cu rid, De un miros amețitor, de albă nea Și sărutarea de stăpân pe ei să-ți stea... Și să tot tremur prinsă-n brațe duse, Cum duse sunt iubiri pe veci apuse, În legănarea lebedei pe mai adâncul lac, S-avem sub un stejar, în veșnicie, un iatac. Pe spate să-mi adormi, în iarba crudă, Urechea ta-ntre umeri, ciulită stă s-audă, Cum
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
gardul din nuiele, Numai zmeurul sălbatic Prinde seara-n ruguri stele Nu sunt case prin vecini Iar prin sat, lumini puține; Doar bătrâni cu ochi străini Și-au mai amintit de tine... Ți-am citit o rugăciune Pentru sufletul tău dus, Cu tămâie pe cărbune Să ajungă-n ceruri, sus. Am vorbit de una, alta, Cu săteniice-au rămas Împăcați de-acum cu soarta; Piere satul pas, cu pas... Doar biserica străbună Și un preot plin de har, Sub clopotniță-i adună
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Șuierat de vânt, Despletit de ploaie, Rob pentru cuvânt Ard în dor, văpaie. Urlă-n mine timpul Să-l slobod să plece, Alb mi-e anotimpul, Cine m-o petrece? Vulturii-au pierit Săgetați devreme, Codrul ruginit Sub omături geme. Dusă mi-i iubirea Către alt meleag, Numai amintirea Mi-a rămas pe prag, Să îmi amintească Despre tot și toate Și să mă petreacă, Mire, către moarte... Dormi Dormi fată frumoasă, dormi... Afară, luna plină A uitat să coboare pe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
făceam. Când somnul dulce mă prindea La piept cu drag eu le strângeam. Acum, când vine primăvara, Pe toate iar o să v-adun Să ne jucăm iarăși frumos În curte, la umbra de alun. Porni luceafărul Drag copil din vremuri duse Ce prin crâng de mic cutreierai Și dormind ades’ lângă izvoare Ai cuprins în versuri al naturii glas. Cu lumina minții tale, Suflet blând, rătăcitor, Ai deschis prin nouri poarta Spre tărâmul viselor. Ai visat prea mult și sincer Spre
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
prin adormire. Se strecoară în visul copiilor, în acel vis din starea de reverie ce pregătește somnul. Îngroziți de chipul ei, visul se transformă în coșmar și baba apucă somnul cu mâna, îl ascunde sub fuste, să nu zboare și dusă e. Fuga acasă la copiii ei, cu darul. În verile foarte umede, la cerere, poate provoca ploi cu broaște. Copiii ei, la fel ca cei ai Babei Dochia, au fugit până la urmă de-acasă de gura ei afurisită, drept care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
albă cu buline, Ce o purtai provocator, Avea efect, știai tu bine, Eram încins ca un cuptor. Ai scos-o-n cameră la tine Și-ai aruncat-o pe covor, Rochița albă cu buline Ce o purtai provocator. Prin anii duși ca un fuior Cu mii de întâmplări meschine, Când oasele cumplit mă dor îmi amintesc mereu de tine Rochiță albă cu buline ... Rondelul țăranului bătrân Muncește în grădină tata, Nepoții îl privesc de zor, Iar eu, șomer, ca și cumnata
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pe marginea saltelei. Asta e ziua cea mare, se încurajă privind la ceasul deșteptător de pe noptieră încercînd să i dibuiască secretul mecanismului care timp de aproape treizeci de ani funcționase cu precizie. I se păru că doamna Mina doarme încă dusă, n-o s-o trezească, la urma urmei e o nimica toată, un fleac, se gîndi, vîrîndu-și lăbuțele în papuceii de casă căptușiți cu blănițe moi, simțind cîteva gîdilituri în tălpi. Ce femeie, dom’ Președinte, zice Sena ivindu se în ușa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cuierului plin de tot felul de boarfe agățate unele peste altele, aruncîndu-și ochii pe masa din bucătărie pe care zac conserve desfăcute, coji de pîine, pahare murdare, tacîmuri soioase. Se opri în pragul sufrageriei, rezemîndu-se de tocul ușii. Bătrînul dormea dus, întins îmbrăcat pe canapea, cu veioza aprinsă la cap. Își aminti că uneori cînd pica răpus de prea multă băutură sughița și horcăia în somn fără să-și dea seama și fără să se trezească. Nu de puține ori cînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Carolina un stol leneș de cocori. Se Învârteau doar, fără un țipăt, În cercuri largi la Început, apoi mai mici, tot mai mici, și, la un moment dat, a intrat În pământ asemenea unui vârtej cu vârful În jos și duși au fost. Unii cred că și acum Îi aud bătând rar din aripile lor moi, dincolo, deasupra mării. Prefera să aștepte decât să intre În atelier. Nudurile cu care erau tapetați pereții Îl indispuneau. Comparând-o cu femeia matură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la doi pași de tablouri, cu spatele la ele și zise: Acești patru pictori pot spune cu sufletul Împăcat, fără deosebire de naționalitate: Am pictat pe-acest pământ, s-avem glorie-n mormânt! Amin, răspunse mulțimea spășită, cu gândul la toți cei duși și nu doar la pictori, Întrucât fiecare dintre ei avea pe câte cineva mutat la cele veșnice, chiar și fără să fi pictat vreodată. Kutya fasza de glorie, zise Nagy Oszkár furios. De unde scoate el timpeniile astea? Nici măcar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de pământ, apoi s-a întors și s-a îndepărtat înainte ca cele patru surori s-o acopere cu pământ, flori și bocete. La două luni după ce Ada a murit, Bilha a intrat și ea în cortul roșu. Cu Ada dusă și fără vreo altă femeie în vârstă în jur, Lea, cu copilul la sân, a devenit mama primitoare. A salutat-o pe nou-venită și i-a arătat cum să se descurce cu sângele, cum să renască o dată cu luna, cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a obiectat, pentru că avea astfel ocazia să-i toarne în băutură niște ierburi care să-l adoarmă: - Bea, frate, a zis ea cu glas dulce, în timp ce el dădea pe gât prima cupă, bea, încă una. Într-o oră, Kemuel dormea dus. De câte ori se trezea, Rahela se ducea în cortul lui și se prefăcea că-i răspunde la avansurile lui nerușinate, doar pentru a-i turna o cupă și încă una, astfel înct Kemuel a dormit toată ziua și cea următoare. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în care se ducea să asiste la vreo naștere. Eu mergeam rareori cu ea după lăsarea întunericului, pentru că îmbătrânisem. Dimineața mă dureau picioarele, iar mâinile îmi erau înțepenite, dar mă consideram norocoasă, pentru că nu eram nici neputincioasă, nici cu mințile duse. Aveam destulă putere să mă ocup de casă și de Benia. El rămăsese la fel de puternic și de sigur, cu ochii la fel de limpezi, cu aceeași dragoste neclintită și neschimbată ca soarele pentru munca lui și pentru mine. Ultimii mei ani au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că suntem trei în cameră. Cumsecade om celălalt, nu zic, dar, iertați-mă, urinează pe el. Nu se mai poate ține. Uneori, în timp ce vorbești cu el, îl vezi deodată că nu mai e atent, că rămâne pe gânduri, cu ochii duși, dar când cobori privirea descoperi că la picioarele lui se formează o mică băltoacă galbenă, care începe să miroasă urât. E poreclit din pricina asta, iertați-mă, pot să vă spun acest cuvânt rușinos? n-am vrut să vă supărați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din urmă și fără admiratoare. Ele au plecat ultimele. În clipa când au văzut că nu mai era nimic de jumulit, s-au uitat de sus la Domnul Andrei și i-au aruncat niște mărunțiș. „Na, să nu crapi”. Și duse au fost. Numai singurătatea i-a rămas credincioasă. Ea nu i-a cerut nici bani, nici mobilă stil. A stat cu el și într-o magherniță. Ba, chiar se simțea mai în largul ei acolo. Și nu era nici măcar geloasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Și deodată melodia nu mai e normală. Scârțâie. Ce e infernul? O coardă ruptă. Ajunge o singură coardă ruptă și unitatea, minunea, se sfărâmă. Omul nu mai e om. Infernul pune stăpânire pe sufletul lui. E aspră și nobilă lupta dusă ca să tămăduiești asemenea oameni. Fiecare pacient vindecat e un om smuls din infern. Aici sunt chiar pe linia frontului, pe linia de demarcație dintre viață și moarte. Eu sunt un soldat al cântecului adevărat din om. Dar, vai. Sunt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
an. Până când ea moare. Și abia atunci Înțelege, prea târziu, că l-a iubit. Își dă seama că n-o să i se Întâmple niciodată nimic, pentru că e incapabil să iubească. A, deci asta era, murmură Minnie aproape visătoare, cu privirea dusă departe. Theodora găsește ultima pagină a povestirii și citește cu voce tare: — „Ea trăise - cine ar fi putut spune acum cu câtă pasiune? -, pentru că Îl iubise așa cum era; În timp ce el nu se gândise niciodată la ea (vai, cât de limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ea arătând cu mâna sala aproape goală. Ce naiba! E abia două dimineața! Ce pămpălăi! Haide, Susan, hai să dansezi cu mine! Dar Susan a simțit cum îi urcă fierea în gât. — Mă tem că, a bolborosit ea, dacă nu sunt dusă imediat acasă, atunci o să mă umplu de vomă nu numai pe mine, dar pe toți cei rămași în sala asta. — A, am înțeles. Julia a lăsat mâna să-i cadă cu o expresie de dezgust. —Nici o problemă. A fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
eu nu am simțit nimic. Pentru lacrimi de fericire e nevoie de emoții puternice. - Poate că a făcut-o altfel decât te așteptai. - Poate că nimic nu-mi confirmă sinceritatea declarațiilor lui. - Confirmări, mereu ai nevoie de confirmări. Lasă-te dusă și de val. - Ca să mă izbesc de stânci? - Fiind atât de prudentă, preventivă, pierzi trăirile intense. - Poate că intensitatea impactului din trecut m-a făcut să fiu așa. - Trecutul, iarăși trecutul. Când vei învăța să trăiești în prezent? - Ce-mi
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
sticlă (Doamne, era Înspăimântător când se supăra și mă fixa cu privirea!). Le fumam Într-un loc dosnic, umbrit de o galerie de viță de vie din spatele blocului nostru, sub geamul domnului Mărcușanu - un pensionar cu fața lunguiață și mintea dusă, care râdea ca un imbecil când ne vedea pufăind. Deschidea geamul larg, inspira cu nările desfăcute În vânt și Îmbrățișa aerul cu pleoapele strânse de plăcere, ca și cum ar fi iubit silueta unei femei ivită din fumul lăptos și unduios al
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
flori de lumină; Colo-n cimitirul cu cruci risipite Te primblă adese cu gânduri uimite; Alege-ți o cruce, alege-un mormânt Și zi: Aici doarme amorul meu sânt Și cântă la capu-i și cântă mereu; Dormi dulce și dusă, tu, sufletul meu! {EminescuOpIV 12} PHYLOSOPHIA COPILEI Glasul plăcerei dulce iubit Chiamă gândirea pe a mea frunte, Ce sboară tainic ca și o luntre În oceanu-i nemărginit. Stelele toate angeli îi par, Angeli cu aripi strălucitoare, A căror inimi tremurătoare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
umbră în gîndire! De-aceea-n înstelate nopți cu lună, Pasu-ți îndreaptă, cată cimitirul Și un mormânt ți-alege, ți-ncunună, Încoardă-ți lira scumpă, iară mirul Al vorbelor iubirei, tu, îl varsă Pe-acel mormânt ce-l înverzește pirul Și zi: Dormi dusă inima mea arsă. {EminescuOpIV 191} DUMNEZEU ȘI OM Cărții vechi, roase de molii, cu păreții afumați, I-am deschis unsele pagini, cu-a lor litere bătrâne, Strâmbe ca gândirea oarbă unor secole străine, Triste ca aerul bolnav de sub murii afundați
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
trupină E pistilul feciorelnic și staminul bărbătesc; 35Sub perdele verzi de frunze, se-mpreun-și se iubesc, Chipul junelui din floare c-odoranta lui virgină. Dar cucoșul - ce netrebnic! nestatornic! - este drept: Când el sulița iubirei în adîncu-ți suflet bagă, Te simți dusă chiar în ceruri - uiți pe-o clipă lumea-ntreagă, Dar pe urmă gelozia sfarmă inima-ți din piept. Căci pe urmă el te lasă, tristă, slabă, văduvită. Cu aripele-ostenite ziua, noaptea stai pe ouă; Mori de sete și de foame
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ești Muză? {EminescuOpIV 313} CHIPUL Nu cerceta zadarnic, nefericite... Taină E frumusețea vieți-mi și-a sufletului haină. În taină e amoru-ți... și-n vecinic întuneric Va rămânea ființa-mi pentru-al tău ochiu himeric. Urmează-mă în luntrea, ce dusă e de lebezi Pe undele oceanici, ce furtunoase, repezi Ne-or duce-n depărtare... N-auzi un jalnic țipet? Răsună lung din noaptea străvechiului Egipet. (El intră-n luntre. Aceasta e trasă de lebede. CĂLUGĂRUL șade țiind de mână CHIPUL
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]