4,682 matches
-
seducător al celuilalt. Etalate opulent, cu dulce, polifonică ironie, „ideile primite” nu sunt decât plasma, lichidul amniotic în cuprinsul căruia eul rămâne indicibil, cu toate că infinit exprimabil. Totul e reluare de motive romantice: dublul, copilul „alchimic”, motivul gemelarității (rivalizând aici cu echivalențele din romanele lui Michel Tournier), palingenezia. Hoffmann, Nerval, Novalis, Freud, Jung, Kafka, Baltrusaitis, Blake, Mircea Eliade, Bulgakov, Fournier, Durand, toți și toate, în numele unei atmosfere de o amețitoare abisalitate, ireversibil sub semnul morții și învierii, al cuplului adamic (Cezara eminesciană
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
romanului lui Proust. Dat fiind că o parte din traducerea făcută de C. s-a pierdut, Eugenia Cioculescu a făcut o transpunere brută, stilizarea fiind realizată de Barbu Cioculescu. Versiunea românească este rezultatul unei laborioase căutări a celor mai fericite echivalențe, care să respecte cu naturalețe faimoasele perioade proustiene. Eruditul traducător „a făcut să răsune limba noastră într-o bogată și fastuoasă orchestrație”, păstrând „pretutindeni grațiile și subțirimile originalului” (Tudor Vianu). C. a mai dat traduceri din Pierre Choderlos De Laclos
CIOCULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286256_a_287585]
-
cu o tenacitate lipsită de relief, în „Convorbiri literare”. Nu a publicat nimic în „Stânga”, unde a fost secretar de redacție. A tradus, în periodice, din Horațiu, Goethe, Arvers, Jean Richepin ș.a. În 1920 îi apare tălmăcirea, corectă, cu unele echivalențe norocoase, a fabulelor lui La Fontaine. A mai transpus în românește o carte de proză a lui Charles Wagner, Viața cumpătată. În comentariile literare, cu mici incursiuni în arie estetică, C. se declară, în spirit maiorescian, un adept al artei
CIUCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286283_a_287612]
-
lucrurile la nivelul manuscriselor și al tipăriturilor? Prin ce filieră se sedimenta acest imaginar animalier? Nu încape îndoială că sursa cea mai autoritară și cea mai frecventată era Biblia, tipărită într-o traducere completă abia în 1688. Doar că unele echivalențe nu sunt rezolvate nici astăzi la nivelul imensei hermeneutici biblice; în ceea ce privește numele de animale intrate în repertoriul românesc prin această filieră, lucrurile nu stau bine. Cercetând aspectul și ilustrându-l cu numeroase exemple, Eugen Munteanu ajunge la concluzia că "încă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
et Lazaro, Venetia, Presso Cristoforo Tomasini, 1645, p. 670. Iată și descrierea emblemei: "Giovanetta, la quale accrrezzi con le mani un'Alicorno, perche come alcuni scrivono, questo animale non si lascia prendere, se non per mano di Vergine." Dar deja echivalența dintre această fecioară și Fecioara Maria nu se mai face și mă tem că nici nu se mai subînțelege. 44 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 672. 45 Idem, p. 673. 46 Jean-Pierre Jossua, op. cit., p. 36. 47 D.
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
et Lazaro, Venetia, Presso Cristoforo Tomasini, 1645, p. 670. Iată și descrierea emblemei: "Giovanetta, la quale accrrezzi con le mani un'Alicorno, perche come alcuni scrivono, questo animale non si lascia prendere, se non per mano di Vergine." Dar deja echivalența dintre această fecioară și Fecioara Maria nu se mai face și mă tem că nici nu se mai subînțelege. 331 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 672. 332 Idem, p. 673. 333 Jean-Pierre Jossua, op. cit., p. 36. 334 D.
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de 0,03-0,15 U/kg, în funcție de cantitatea de hidrați de carbon la masa respectivă, iar doza de insulină bazală de 0,2-0,25 U/kg (3). În calculul dozelor pentru substituția prandială, se pot folosi la inițierea tratamentului următoarele echivalențe: 1U insulină prandială pentru fiecare 10g hidrați de carbon, și 1U de insulină pentru corectarea a fiecare 20-30 mg glicemie peste obiectivul glicemic (33). Doza de administrat rezultă din adunarea valorilor provenite din cele două calcule (ex: o masă cu
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
180 mg/dl, însemnând cu 40 mg/dl mai mare decît un obiectiv glicemic preprandial de 140 mg/dl, deci, sunt necesare 40:20 = 2U pentru corecția hiperglicemiei; doza administrată va fi de 6+2=8 U insulină prandială). Aceste echivalențe (algoritmul inițial) pot fi modificate ulterior în funcție de eficiența lor la fiecare pacient în parte (algoritmuri individualizate). În general, în regimurile de insulinoterapie cu injecții multiple, proporția pe 24 ore a dozelor prandiale și a celor bazale este egală sau 60
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
o pură măgărie în execuția unui ageamiu și capodoperă caricatura în mâna unui meșter. Nu știu dacă Shakespeare va fi găsit interpreți la înălțimea lui și nici dacă marii actori ai omenirii vor fi găsit în compoziția dramatică din contemporaneitate echivalențe calitative. Dar după cum sunt sigur că având cultură, autorul anonim ar fi scris pe lângă, sau în loc de Miorița și Meșterul Manole, Luceafărul și Floare albastră, nu mă îndoiesc că fără vioară George Enescu ar fi cântat din frunză sau din fluier
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
edificarea sistemului erotic. Acest sistem de integrare simbolică cu obiecte și culturi exotice produce o ciocnire între contrarii, negru și alb, masculin și feminin, occident și extrem orient, ciocnire dar și amestec al culturilor, al mâncărurilor, într-un fel de echivalență. Mesele oferite lui Lucain atestă o ospitalitate atentă, preocupată să păstreze gusturile parizianului, invitându-l în același timp către savori originale, fiindcă se alunecă încet către o gastronomie internațională. I se servește șampanie și caviar (dar "un caviar presat din
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
atât de ridicat de popularitate ca istoria în anii regimului politic al lui Nicolae Ceaușescu, popularitate materializată în ceea ce se numește îndeobște „cultură istorică”. Deși în rândurile care urmează mă voi referi în mod particular la istoriografia românească și la echivalențele date termenului „istorie” în perioada regimului Ceaușescu, nu este mai puțin adevărat că formarea și persistența unor înțelesuri date istoriei nu pot fi atribuite mediului academic românesc; dar contribuțiile românești și îmbogățirea lor au fost diseminate de sistemul educațional etatizat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
la teoria lui Michel Foucault despre putere și discurs este inevitabilă. Folosind un principiu de bază al dialecticii marxiste, unitatea și opoziția/lupta contrariilor, se observă că, indiferent de prezența sau absența factorului „putere” în generarea discursului istoric și a echivalențelor unor noțiuni cu domeniul propriu-zis, rezultatul este aproximativ același: fie că dezbaterea în jurul marilor teme promovate de discursul marxist s-a desfășurat într-un regim democratic, fie că aceasta a avut loc în spațiul instituțional-birocratic și intelectual al statelor comuniste
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
le-a căpătat în cea de-a doua jumătate a secolului XX, mai ales începând cu anii ’70, voi căuta să-i arăt succint originile și să specific contextul și contribuțiile românești. Intenția mea este de a indica faptul că echivalențele semantice date istoriei nu au fost produsul unor dezbateri sau confruntări pe teme strict profesionale, ci implicații ale puterii politice prin mecanismele descrise de Katherine Verdery. Deși exemplele vor fi date în majoritate din literatura ultimelor două decenii ale regimului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
unor dezbateri sau confruntări pe teme strict profesionale, ci implicații ale puterii politice prin mecanismele descrise de Katherine Verdery. Deși exemplele vor fi date în majoritate din literatura ultimelor două decenii ale regimului comunist al lui Nicolae Ceaușescu, persistența acestor echivalențe și în postcomunism dovedește solida lor ancorare în gândirea unor istorici și consolidarea lor prin intermediul culturii istorice. 2. Trecutul Primul echivalent al istoriei, semnificația sa „de bază”, într-un fel, dacă facem abstracție de semnificația lexicală originară a grecescului historia
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de istorie și literatura istorică pentru copii în deceniile opt și nouă ale secolului XX, atunci resuscitarea climatului cultural al acelor ani este posibilă prin apel la flash-urile memoriei. în acest text am încercat să arăt care sunt principalele echivalențe date disciplinei istoriei și m-am concentrat asupra a trei semnificații majore: trecutul, timpul și narațiunea. Deși conceptualizarea tuturor acestor semnificații a fost rodul reflecției și speculației filozofice încă din Antichitate, nefiind condiționate de spațiile culturale în care ele au
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
războiul `mpotriva URSS `ntre 21 iunie 1941 și 23 august 1944. Teza oficială era că România fusese „t`r`tă” `n acest război, deci `mpotriva voinței ei, de către agresiva Germanie a lui Hitler („Germania hitleristă/nazistă”). Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Valori și echivalențe umanistice. Excurs critic și comparatist, Editura Eminescu, București, 1973, p. 7. Din lucrarea Zoei Dumitrescu-Bușulenga, Eminescu. Viață. Creație. Cultură, Editura Eminescu, București,1989, pentru studiul interpretării și diseminării unui Eminescu național-comunist este important `ntregul capitol „Motivul istoric: timp și spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și cunoașterea sistemului. Ordinea pe care o instalează limba este, deci, una cu totul singulară și specifică: întrucît semnele sunt produsul sistemului și nu au nici o altă consistență și realitate în afara lui, teoretic, între sistem și structură se stabilește o echivalență și din cele trei aspecte -element, structură, sistem -, numai structura are realitate, ca formă pură și absolută a Ordinii. Datorită acestei preeminențe a structurii s-a și numit acest curent filosofic, ce pornește de la lingvistica lui Saussure, structuralism. Tipul de
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ca și când imaginea ar provoca natural conceptul, ca și când semnificantul ar fonda semnificatul". "în fapt, ceea ce permite lectorului să consume inocent mitul este că el nu vede în acesta un sistem semiologic, ci un sistem inductiv: acolo unde nu există decât o echivalență, el vede un fel de proces cauzal: semnificantul și semnificatul au în ochii săi raporturi de natură." (2/1, p. 217; vezi și: p. 215-216) In fine, unul dintre cele mai interesante sisteme semnificante pe care le analizează Roland Barthes
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
naturale", imuabilă omului, sau altă valoare decât cea simbolică, "exprimată prin conținutul lor abstract". 50 51 Numitorul comun al acestor prejudecăți este ideea că artele plastice ar avea un caracter simbolic referențial în raport cu diferitele realități. După Francastel, "simbolic înseamnă substitut, echivalență, aluzie, semn convențional care poate fi și arbitrar, al unui lucru", pe când "figurativ implică existența anumitor relații de structură sau dispoziție între sistemul de semne care reprezintă obiectul și obiectul reprezentat". (9/1, p. 17-l8) Sategoria de figurativ amorsează deci
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
generalizarea și intensificarea schimbului și comunicării, valoarea de schimb este favorizată. La fel semnul lingvistic: acum semnul scapă de orice obligație arhaică de a desemna ceva, fiind "liber pentru un joc structural sau combinatoriu ce succede rolului anterior al unei echivalențe determinate". Semnul lingvistic poate fi reflectare a unei realități esențiale sau simulacru - când își găsește în sine principiul fondator și produce modele ale realului care nu au origine, nici realitate, ci hiperrealitate, ca hartă precede și dă naștere teritoriului. în
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
mai violent decât Biblia, ba chiar mai puțin. În Vechiul Testament există extrem de multă violență, o demonstrează astăzi unii specialiști. Chiar și în numeroasele sale legi, Legea sclaviei, Legea Talionului, Legea inegalității între femei și bărbați, poligamia, Coranul are fără excepție echivalențe juridice în Biblie. Dar Coranul le formulează mai cu blândețe, ca și cum Coranul ar fi ținut cont de îndulcirea evanghelică ce se operează față de Tora. Din păcate, astăzi nu această tendință de îmblânzire este pusă în valoare, e mult de făcut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
precede harta, și nici nu îi supraviețuiește. Harta este cea care precede teritoriul precedența simulacrelor care produce teritoriul", ceea ce înseamnă că reprezentarea precede și determină realul 41. Simularea realității este opusă reprezentării, aceasta din urmă trăgându-și seva din "principiul echivalenței semnului și realului (chiar dacă această echivalență este utopică, ea este o axiomă fundamentală)". Pe de altă parte, își continuă Baudrillard argumentația, simularea se hrănește "din utopia principiului echivalenței, din negarea radicală a semnului ca valoare, din semn ca răsturnare și
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
supraviețuiește. Harta este cea care precede teritoriul precedența simulacrelor care produce teritoriul", ceea ce înseamnă că reprezentarea precede și determină realul 41. Simularea realității este opusă reprezentării, aceasta din urmă trăgându-și seva din "principiul echivalenței semnului și realului (chiar dacă această echivalență este utopică, ea este o axiomă fundamentală)". Pe de altă parte, își continuă Baudrillard argumentația, simularea se hrănește "din utopia principiului echivalenței, din negarea radicală a semnului ca valoare, din semn ca răsturnare și sentință de moarte a referinței. Dacă
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
realității este opusă reprezentării, aceasta din urmă trăgându-și seva din "principiul echivalenței semnului și realului (chiar dacă această echivalență este utopică, ea este o axiomă fundamentală)". Pe de altă parte, își continuă Baudrillard argumentația, simularea se hrănește "din utopia principiului echivalenței, din negarea radicală a semnului ca valoare, din semn ca răsturnare și sentință de moarte a referinței. Dacă reprezentarea încearcă să absoarbă simularea interpretând-o ca reprezentare falsă, simularea învăluie întreg edificiul al reprezentării înseși ca simulacru"42. Fazele succesive
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
Fier asupra propriei lor țări, creatorii de opinie și intelectualii academici americani, ca actori principali ai Războiului Rece, au avut ei înșiși reacții diferite: triumfalismul reușitei la cei de dreapta, gustul amar al consecințelor economice ale acestui conflict și al echivalenței morale dintre puterile imperiale aflate în blocuri ideologice opuse, la cei de stânga 180. Indiferent de opțiunile ideologice, se vor lamenta împreună în fața pericolului "invaziei tribale" a răsăritenilor asupra lumii civilizate, cu precădere în Europa occidentală, Statele Unite fiind antrenate acum
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]