2,620 matches
-
a pus în gând să zidească o mănăstire pentru că: „Este mult lăudat și vrednic de mii de laude lucrul acelor ce pun silință spre zidirea dumnezăieștilor case și pentru întocmirea svintelor mănăstiri”, precum spune Methodie, arhiepiscop al Tarigradului și patriarh ecumenic, în hotărârea din 9 feb. 1671 (7179). Prin această hotărâre, mănăstirea Clatea a lui Păun, mare vameș al Tării Moldovei, închinată de ctitor la Muntele Athos, devine stavropighie patriarhală, urmând a trimite câte cinci ocale de ceară pe an la
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și nouă; Euclid despre principii (cele geometrice), cele dintâi șase cărți; Descrieri retorice; Ovidiu; Virgiliu; Alexandru cel Mare; Descrierea Europei; Faptele lui Iuliu Cezar; Politicele lui Aristotel; Manuscris pentru aritmetică. Cărțile italienești erau mai puține. Printre ele găsim: Istoria Sinoadelor ecumenice, tom unu și al doilea; Dialogurile lui David. - Dacă luăm în seamă doar aceste cărți, mărite Spirit, putem spune că nu ședeau rău deloc cuvioșiile lor. Întrebarea firească care se pune este, însă: citeau preaplecatele slugi ale Celui de Sus
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
se transformă într-o metaforă adolescentină, de un romantism duios. „Așa ne-a fost dat!“ e înlocuit prin „Asta i situația!“. Cât despre „unicatul“ experienței, hai să fim serioși! Fiecare om, fiecare generație trec, inevitabil, prin inflamații asemănătoare. „Unicatul“ e ecumenic, global, „general-uman“. Pe scurt, după momentul, mai mult sau mai puțin fulgurant, al „aprinderii“ inițiale, urmează, mai devreme sau mai târziu, „rezonabilitatea“, sedentarizarea, decongestia. Într-o a treia instanță însă, lucrurile își recuperează misterul și legitimitatea. Misterul rezultă din tocmai
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
te simți atins în demnitatea rațiunii tale de vecinătatea lui Lao-tse, a lui Shankara, a Sfântului Augustin, a Magistrului Eckhart, a lui Pascal, a lui Vasile cel Mare sau a lui Grigorie Palama? Mi se va spune că sunt mai „ecumenic“ decât o îngăduie rigoarea confesională și că educația religioasă autohtonă pă cătuiește tocmai prin refuzul unei astfel de deschideri. Se poate. Dar, pe de altă parte, e perfect firesc să începi cu „preajma“ ta, să deschizi mai întâi ușa frecventată
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sonoră a numelui, aveau totuși rădăcini mixte, grație resortului matern. Așa ne-am adunat laolaltă greci, turci, evrei, armâni, armeni, ruși, bulgari. Nu existau bariere lingvistice, etnice, exista doar o reală bunăvoință în a comunica și un evident spirit viu ecumenic. Fiecare respecta pe fiecare și toți laolaltă construiam identitatea clasei noastre, prin excelență, una originală. Tata obișnuia să spună atunci când se pregătea să meargă la ședința cu părinții că este „convocat la O.N.U.”. Țin minte discuția purtată de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Articolul UNIC Se conferă Sanctității sale Bartolomeu I, Patriarhul Constantinopolului, Ordinul național Steaua României în grad de Mare cruce pentru contribuția sa deosebită la consolidarea unității Ortodoxiei și, pe această bază, a dialogului ecumenic și interreligios, precum și pentru eforturile depuse în vederea înfăptuirii unei largi comunități europene și pentru acțiunile întreprinse în promovarea unor importante acțiuni ecologice, necesare și benefice tuturor ființelor de pe pământ. PREȘEDINTELE ROMÂNIEI EMIL CONSTANTINESCU În temeiul art. 99 alin. (2) din
DECRET nr. 338 din 21 octombrie 1999 privind conferirea Ordinului naţional Steaua României în grad de Mare cruce. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125751_a_127080]
-
religia marei majorități a Românilor, biserica ortodoxă este biserică dominantă în Statul Român, iar cea greco-catolica are întâietate față de celelalte culte. Biserică ortodoxă română este și rămîne neatârnata de orice chiriarhie străină, păstrându-și însă unitatea, în privința dogmelor, cu biserică ecumenica a Răsăritului. Chestiunile spirituale și canonice ale bisericii ortodoxe române țin de o singură autoritate sinodala centrală. Raporturile dintre diferitele culte și Stat sînt de domeniul legilor speciale. Articolul 20 Actele stării civile sînt de atribuția legii civile. Întocmirea acestor
CONSTITUŢIA. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/120980_a_122309]
-
Biserică ortodoxă română fiind religia marei majorități a Românilor este biserică dominantă în Statul român; iar cea greco-catolica are întâietatea față de celelalte culte. Biserică ortodoxă română este și rămîne neatârnata de orice chiriarchie străină, păstrându-și însă unitatea cu Biserică ecumenica a Răsăritului în privința dogmelor. În tot regatul României Biserică creștină ortodoxă va avea o organizație unitară cu participarea tuturor elementelor ei constitutive, clerici și mireni. O lege specială va statornici principiile fundamentale ale acestei organizații unitare, precum și modalitatea după care
CONSTITUŢIA ROMÂNIEI. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121064_a_122393]
-
religia marii majorități a Românilor, biserica ortodoxă este biserică dominantă În Statul Român, iar cea greco - catolică are Întâietate față de celelalte culte. Biserica ortodoxă românească este și rămâne neatârnată de orice chiriarhie străină, păstrânduși Însă unitatea În privința dogmelor, cu biserica ecumenică a Răsăritului. Chestiunile spirituale și canonice ale bisericii ortodoxe românești țin de o singură autoritate sinodală centrală.” Prezența articolului opt este surprinzătoare Într-un act fundamental, axat În principal pe drepturi și libertăți cetățenești, fapt ce denotă gravitatea problemei implicării
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Costel COAJĂ () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93097]
-
secolul al IX-lea, pâinea obișnuită este înlocuită cu ostia ("pâinea de altar"), adică o pastilă rotundă și albă făcută doar din făină și apă, păstrată în anaforniță. Anafornița conține ostiile consacrate împărtășaniei creștinilor. Începând cu al XVI-lea conciliu ecumenic, numit astfel deoarece reunea episcopi de pe "întregul pământ locuit", în orașul Konstanz (conciliul va fi ținut între 1414 și 1418), împărtășirea credincioșilor se practică folosind doar ostia. De fapt, utilizarea liturgică a împărtășaniei sub forma vinului a încetat încă din
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
etc.); polemica îndreptată împotriva "religiei pretins reformate" (sau "RPR", pentru a relua terminologia epocii) nu reușește decât să facă și mai stranie persistența Bisericii Catolice într-o practică neconformă, după cât se pare, cuvântului Evangheliilor. Abia odată cu al XXI-lea conciliu ecumenic de la Vatican (Conciliul II Vatican), întrunit de papa Ioan al XXIII-lea și continuat în timpul pontificatului lui Paul al VI-lea (conciliul s-a ținut între 1962-1965), Biserica Romană a reintrodus accesul tuturor la potir, fără a preciza de altminteri
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
aproape un mileniu, cupa comuniunii era făcută din lemn. Conciliul de la Reims, din 803, a interzis potirul din lemn în beneficiul celui din metal, care, de-a lungul timpului, a devenit din ce în ce mai prețios. Apoi, în 1215, al XII-lea conciliu ecumenic de la Lateran (al IV-lea conciliu de la Lateran), vorbind despre euharistie, proclama dogma "transsubstanțierii". De acum înainte, pentru catolici, potirul comuniunii este considerat a conține în mod substanțial Sângele lui Hristos. Al XIX-lea conciliu ecumenic de la Trento (1545-1563, cu
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
al XII-lea conciliu ecumenic de la Lateran (al IV-lea conciliu de la Lateran), vorbind despre euharistie, proclama dogma "transsubstanțierii". De acum înainte, pentru catolici, potirul comuniunii este considerat a conține în mod substanțial Sângele lui Hristos. Al XIX-lea conciliu ecumenic de la Trento (1545-1563, cu întreruperi), conciliul Contrareformei, a reafirmat în mod solemn dogma transsubstanțierii: Dacă va spune cineva că în sfântul sacrament al euharistiei rămâne substanța pâinii și a vinului împreună cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos și va
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
și un curs de apă navigabil 80 (exemple în acest sens sunt Bordeaux, Lyon, Besançon, Tours, Chartres, Le Mans, Paris, Rouen, Metz, Colmar, Mainz, Koblenz, Köln, Trier etc.). Expansiunea viței-de-vie va fi cu atât mai importantă cu cât, până la conciliul ecumenic de la Konstanz, de la începutul secolului al XV-lea, orice laic, femeie sau bărbat, primea împărtășania sub forma celor două daruri de trei ori pe an și "primea un prinos de vin neconsacrat după liturghie în fiecare duminică și zi de
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
însă era destul de inferioară față de bărbat. Acesta era numit parte familiaris cu putere de viață și moarte asupra ei. Sfinții Apostoli s-au ocupat în rezolvarea diferitelor cazuri aplicând canoane specifice pentru fiecare situație. Toate canoanele Sfinților Părinți, ale Sinoadelor Ecumenice, ale Sfinților Apostoli, sunt adunate în Pidalion, numit și Cârma Bisericii. Prin canon, în cazul nostru înțelegându-se ca o lege. Referindu-ne la situația femeii care, cum am văzut, era la dispoziția soțului Sfinții părinți au aplicat (au formulat
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
interesează așa mult, e cumva un talisman ?”. Chiar așa a spus, un „talisman”. Nu am mai continuat dialogul, femeia s-a închis în sine și nici nu am putut afla cum a ajuns acest martor, hai să spunem al „dimensiunii ecumenice a pelerinajului” într-un loc de strictă observanță ortodoxă. Încă o dată, aburii suspiciunii au fost mai puternici decât orice. Iar versatilitatea personajelor din „zona gri” a locului acesta de cult, așa cum este această femeie, este oricum una absolută, încep să
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
înțeleagă, dar este și foarte distantă în același timp. La un moment dat, am putut zări prin deschizătura gecii de Gore-Tex pe care o purta unul dintre ei un ecuson albastru, tip card de presă, inscripționat „Pilgrim Tours Norway”. Turism ecumenic deci, experimentarea alterității spirituale europene. Mai târziu, aveam să aflu că era vorba de un grup de pelerini din Trondheim, prezența lor la Iași fiind o reminiscență a acțiunilor organizate în anul 2000, când Iașiul și Trodheimul au fost declarate
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și ei voie să meargă acolo”. Imediat răspunde că „foarte mulți ortodocși fac alegerea de a încerca și altceva” [s.m.], ea însăși fiind ortodoxă practicantă. „Doar și catolicii și greco-catolicii sunt frații noștri”, afirmă femeia concluziv, același tip de discurs ecumenic primar, la firul ierbii, pe care l-am întâlnit și în alte cazuri în care pelerinii au experimentat mixitatea confesională. În tot acest timp, continuă să sosească noi și noi valuri de pelerini, inclusiv cei provenind dintr-un microbuz alb
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
turistul occidental caută atmosfera și „autenticitatea” locului sacru pe care-l frecventează, fiind foarte atenți la „estetica” acestuia, care trebuie să răspundă așteptărilor cu care au plecat în călătorie (Olsen, Dalen, 2006 : 3-14). Astfel, în Scoția a fost reîn vestită ecumenic o veche abație benedictină de secol XII (Iona Abbey), mănăstire aflată până nu demult în uitare, deschisă vizitatorilor ca simplu obiectiv turistic. Astăzi, acolo se desfășoară „pelerinaje de regăsire a sinelui și a păcii interioare”, combinate cu „viață monastică”, schimb
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și Slovacia. Se dorește obținerea certificatului de „European Cultural Route” și racordarea pelerinajelor transvilvănene la cele din arcul Polonia-Austria- Ungaria-Bosnia. La un alt nivel și la altă scară geografică, s-a încercat în anii 2010 și 2011 dezvoltarea unor „trasee ecumenice” în jurul Bucureștiului, un parteneriat între Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului și Regia Autonomă de Transport București (RATB), care să cuprindă mai multe mănăstiri renumite din jurul Bucureștiului (Cernica, Balamuci, Pasărea etc.) și atracții turistice (Parcul Comana, comuna Călugăreni). Îmi este imposibil
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
chestionează imobilitatea și inerția practicii religioase din spațiul românesc, explorând dimensiunile acesteia și aducând în discuție ana cro nismul unor forme de manifestare a sentimentului religios. În viziu nea artistului, pelerinajul, ca practică religioasă în contemporaneitate, se desfășoară între autobuzul ecumenic, autocarul dotat cu aer condi ționat, și promisiunea accesibilității experienței religioase și a recom pensei anunțate în cuvintele «țara sfântă pentru toți», pentru toți cei îmbarcați în această călătorie. Astfel, această acțiune pierde din sem nificația sa inițială, devenind o
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
sentimentului de comunitate (communitas), un pelerinaj ca acesta ștergând diferențele de rasă, limbă, confesiune - iar la acest ultim punct cred că am întrezărit printre rânduri și „curajul” autorului care sparge cercul unei identități confesionale închise, prea puțin dispusă spre experimente ecumenice. Cartea conține mai multe relatări ale unor miracole operate la Mešugorje asupra unor pelerini increduli inițial, occidentali în marea lor majori tate, „pedagogia miracolului” fiind și în acest caz evidentă (Hasneș-Ciurdariu, 2006). Reacții la succesul repurtat de pelerinajul de la Mešugorje
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
loc în istorie. Nici locurile de pelerinaj ori moaștele/relicvele nu scapă din această logică istorică, putându-și schimba definiția... canonică a peregrinului ideal/bine-venit odată cu definiția propriei substanțe. și nu mă refer atât la (re)semnificarea religioasă, în spirit ecumenic/irenic, a unor locuri de pelerinaj ori relicve, care își pot schimba pașnic „publicul-țintă” (din perspectiva pelerinilor, ținta însăși se schimbă), primind o altă categorie de pelerini ori mai multe categorii deodată (în bună înțelegere, chiar dacă rămân ferm pe pozițiile
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
gândirii și a permanentizării tradiției ancestrale pe care am parcurs-o într-un capitol anterior demonstrează că aproape de noi cea care folosește metodele științifice ale vechilor doctrine dar își unește gândirea cu Spiritul Universal este învățătura rosicruciană. Hrana spirituală, hrana ecumenică pe care și azi o simbolizăm în biserica creștină reprezintă parte semantică integrală a semiologiei practice de sute de mii de ani. Aceasta ne e poarta spre-un sacru jurământ,/ etern prezent, trecut și viitor;/ distanțele din noi iar cresc
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dar ei au schimbat în parte esența creștină, ca și reformele luterane, anglicane, presbiteriene, reformate, anabaptiste etc., oferind căi noi de exprimare a credinței, dar cu existența unor modificări ale mesajului central al Sfintelor Scripturi creștine. De aceea azi reuniunea ecumenică încearcă să unească pe toți credincioșii după crezul lui de Lerins. Illuminarea și studiul antropologic ca și cercetarea hermeneutică a cărturarilor ultimelor secole sub semnul rosicrucian a adus o nouă lumină asupra credinței și filonului tradiției transmis de ea. În
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]