12,690 matches
-
mai avem pe undeva două exemplare..." Formula idilică a librarului care era și cel dintâi cititor a apus demult. Pe vremuri, librăriile erau alimentate o dată sau maximum de două ori pe săptămână. Astăzi, magaziile se umplu în ritm necontenit. De când editorii au ajuns și propriii difuzori, e practic imposibil să faci față avalanșei de cărți ce intră în librării la bucată, la pachet, la cutie sau de-a dreptul la container. Devenită o marfă ca oricare alta, cartea începe să aibă
Cartea ca scut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8857_a_10182]
-
Așa că, în ciuda faptului că am acces la un număr incomparabil mai mare de cărți decât până în 1990, nu-mi pot reprima senzația că atât rigoarea, cât și calitatea lecturilor sunt în regres. Probabil că nu sunt singurul în această situație. Editorii înșiși lansează semnal după semnal, atrăgând atenția asupra primejdiilor care amenință sistemul. Pe de altă parte, deschizi site-urile editurilor și constați că e plin de liste de "bestsellers", de "cea mai vândută carte a săptămânii", a "lunii", a "anului
Cartea ca scut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8857_a_10182]
-
28). Când cei din Estul Europei care "au ales libertatea" (țeposul }epeneag, contrariant cu sistemă, se gândește deja la un titlu pe invers: Am ales dictatura!) vorbesc despre ce se întâmplă dincolo de Cortina de Fier, gazdele amabile - fie ei universitari, editori, jurnaliști sau funcționari culturali - încep a-i privi cu ochi străini și goi. Deoarece acești meteci au nesuferitul obicei de a le vorbi prost limba și a le risipi iluzia internaționalismului umanist-socialist. Dreapta fiind complet discreditată în Franța postbelică și
Imposibila întoarcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8886_a_10211]
-
o pipă. Dar nu știam că se apucase de scris. L-am întrebat de unde i se trage. "Am scris pentru că mi se părea că am ceva de spus". Am amânat o bună vreme lectura poveștilor lui. Minunile din viața unui editor pot fi numărate pe degetele de la o mână. Am să continui să nu înțeleg cum poate cineva, fără să fi scris vreodată, să taie, la o vârstă crepusculară, stofa povestirii cu atâta siguranță. Cel mai greu lucru, scriind, este să
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
a subjugat de patru decenii. Evident că istoricul literar nu a încercat alte modalități de eliberare decât aceea de a-și face datoria până la capăt. Abandonul era exclus ca soluție. Cu imense dificultăți, datorate cercetării în sine sau tergiversărilor instituționale, editorul a încheiat ediția critică de Opere Liviu Re-breanu. Primele trei volume au apărut în 1968, iar ultimul, al douăzeci și treilea, în 2005. Oricât ar fi fost de plăcută subjugarea inițială față de un mare scriitor, până la urmă ea se transformă
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
apărut în 1968, iar ultimul, al douăzeci și treilea, în 2005. Oricât ar fi fost de plăcută subjugarea inițială față de un mare scriitor, până la urmă ea se transformă, psihologic, într-o captivitate nedorită sau în confiscarea propriei biografii intelectuale a editorului și istoricului literar, la fel de devotați în restituirea integrală a operei și în reconstituirea minuțioasă a vieții scriitorului. Niculae Gheran se simte din ce în ce mai nemulțumit de sine însuși pentru simplificarea la care a fost obligat și evadează în două direcții previzibile: comentarii
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
de onoare, au urmat repetate prelungiri, mereu pentru recuperarea timpului pierdut, hărăzit altminteri să se ducă pe Apa Sâmbetei" (p. 155). Scriitorul amânat își spune aici oful, întristat că istoricul literar i-a furat timpul și posibilitatea de afirmare. Modestia editorului nu-l satisface: " În cazul unui autor de ediție critică, singura lui pricopseală este de a se îngropa la zece metri sub monumentul ridicat de el, într-un anonimat perfect" (p. 156). Nu-i, astfel, surprinzător să aflăm, după ce-i
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
Niculae Gheran nu ar mai proceda la fel, dacă ar avea posibilitatea să-și reia destinul (p. 156). Situația nu e deci nici pe departe una lejeră, relaxată, acceptabilă. Dimpotrivă! Avem concentrată aici drama profundă a unui istoric literar și editor. Iar motivele acestei decepții sunt dintre cele mai serioase, angajând chiar deficiențe de sistem: indiferența instituțiilor politice și a celor culturale, absența unui program național de valorificare a patrimoniului literar, carența instrumentelor bibliografice, ceea ce face, ieri, ca și azi, să
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
și-ar defini specialitatea atitudinii epice. Proza lui satirică e memorabilă. Rezum două-trei texte. În prima parte a volumului, Niculae Gheran scrie pornind de la diferite secvențe biografice rebreniene. Un episod evocă dialogul epistolar al tânărului Rebreanu cu foarte tânărul său editor din Orăștie, Sebastian Bornemisa (p. 13-25). Detaliile de negociere sunt extraordinare: "Târgul să zicem că s-a făcut numai pentru 200 de pagini și nu pentru 240. Atunci ar fi să primești de fiecare pagină lei 1,50+1 ezemplar
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
de 8 coli=128 pagini nu va da; prin urmare onorarul se va reduce cu diferența - sau vei primi pentru volum de 128x1,50 și 128 ezemplare" etc. Rezultă o poveste savuroasă a debutului rebrenian, cu două personaje (autorul și editorul) la fel de constrânse de împrejurări la rigori economice. Într-un alt episod, îl vedem pe Rebreanu, situat "între socialiști și contrabandiști" (p. 39-51), evadând din Bucureștiul ocupat de nemți în Moldova, în 1918, într-o întâmplare povestită de Gheorghe Cristescu, primul
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
învinge pasiunea pentru istoria Italiei și a lumii. Creează o mică societate de cercetări istorice și genealogice, publică eseuri de istorie medievală. Marco Salvador scrie ficțiune din fragedă tinerețe ( primul roman din vremea studenției, citit de Pasolini și predat unui editor, a fost retras din varii motive chiar de autor). Adevăratul său debut are loc în 2004 când i se publică masivul roman Longobardul (Editura Piemme), o cronică a lui Rotari, regele longobarzilor în prima jumătate a veacului VII d.C., cu
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
atunci cînd îl publică peste 10, 15, 20 de ani: actualizînd bibliografia, omițînd și adăugînd pasaje, rescriind eventual totul, într-un nou context cognitiv. E dreptul său de autor viu, ba chiar datoria sa de cercetător și gînditor (dimpotrivă, nici un editor nu-i mai poate schimba textul în postumitate). La fel de stranie e descrierea presupusului plagiat - acuzația cea mai gravă, căreia i s-a răspuns în primul rînd, pe larg și definitiv, în presă. Și aici, pare să se ignore total diferența
Pseudo-argumentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9817_a_11142]
-
ansamblul sau părțile omise) și un studiu original, publicat sub semnătură. O notă introductivă nu poate plagia din textul pe care îl introduce; plagiatul, într-un asemenea caz, ar putea consta doar în copierea unor note introductive scrise de alți editori, ceea ce nu se întîmplă în situația dată. În acest caz, plagiatul este o imposibilitate logică; compararea doctă a unor pasaje și tonul apodictic îi pot însă produce unui cititor nefamiliarizat cu ideea de ediție critică impresia de argumentare obiectivă, bazată
Pseudo-argumentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9817_a_11142]
-
pildă, a fost completată cea mai bună ediție anterioară I. L. Caragiale cu noi piese de corespondență și noua ediție este un model, în toate privințele. A fost preluată ediția critică G. Călinescu de la Editura Minerva și continuată strălucit de același editor, Nicolae Mecu, încheind restituirea romanelor, cu tot aparatul critic necesar; urmează restituirea integrală a publicisticii călinesciene (după cum voi arăta imediat). Cuvinte bune, în privința noutății, se pot spune și despre edițiile Nicolae Filimon și Heliade Rădulescu (ambele realizate de Mircea Anghelescu
Alte "Opere fundamentale" by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9855_a_11180]
-
1933-1935), 1344 p., ediție coordonată de Nicolae Mecu, text îngrijit, note și comentarii de Nicolae Mecu, Oana Soare, Pavel }ugui și Magdalena Dragu, prefață de Eugen Simion. Lucrare realizată în colaborare cu Institutul de Istorie și Teorie Literară " G. Călinescu". Editorii menționați sunt Academia Română și Fundația Națională pentru Știință și Artă. Cu alte trei-patru volume care vor urma va fi prima ediție critică integrală a publicisticii călinesciene. Oferă un spațiu generos de discuții despre cronicarul literar, cetățeanul, omul politic, ideologul, universitarul
Alte "Opere fundamentale" by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9855_a_11180]
-
și principiile transmise în mod direct de către scriitor. G. Pienescu avea marele avantaj - subliniez! - de a fi colaborat cu autorul la adunarea, corectura și pregătirea textelor pentru tipar și știa, ca nimeni altcineva, ce avea de făcut. Pe deasupra, era un editor profesionalizat, cu experiența, până în 1962, a îngrijirii unor ediții din scrieri de Alecsandri și Odobescu; în 1962 preia ediția de Opere Ion Agârbiceanu (scriitorul ardelean moare în 1963). În 1973, la "divorțul" de seria argheziană de Scrieri, G. Pienescu era
Istoria unei ediţii by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9865_a_11190]
-
cu experiența, până în 1962, a îngrijirii unor ediții din scrieri de Alecsandri și Odobescu; în 1962 preia ediția de Opere Ion Agârbiceanu (scriitorul ardelean moare în 1963). În 1973, la "divorțul" de seria argheziană de Scrieri, G. Pienescu era un editor prestigios, care merita toată încrederea. E cert însă că vroia să facă altceva decât prevăzuse scriitorul. Îl ardea dorința de a pregăti terenul pentru o ediție critică. A treia etapă, 1974-2006, înseamnă apariția volumelor 26-46 și finalizarea ediției. Responsabilitatea a
Istoria unei ediţii by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9865_a_11190]
-
nu a obținut "dreptul de acces la dulapul cu manuscrise al poetului", în care s-ar afla ascunse comori nebănuite. Ne putem întreba atunci: dacă această ediție nu este totuși integrală și mai sunt încă tăinuite manuscrise?) Fiica scriitorului - crede editorul - se comportă discreționar față de arhiva poetului. G. Pienescu acuză că, în privința ediției de Scrieri, au fost încălcate "hotărârile poetului menționate într-un plan-anexă la contractul de editare încheiat de Tudor Arghezi cu fosta Editură Pentru Literatură, în iunie 1965". Rămâne
Istoria unei ediţii by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9865_a_11190]
-
și Canada. A colaborat cu texte de apreciată ținută istoriografică în volume colective și enciclopedii internaționale. Fertil travaliu științific depune și în calitate de secretar (din 1977) al Societății de Studii Românești din Statele Unite (Society for Romania Studies) și în aceea de editor al revistei societății. Paul E. Michelson este principalul organizator al congreselor internationale de Studii Românești. Primul s-a ținut la Paris, în 1986. Sigur, ar fi dorit să-l organizeze în România, însă, autoritățile comuniste nu i-au permis. Următoarele
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
Norman Manea care își traduce cărțile în engleză, acolo, în America, unde trăiește de vreo două decenii. - Aveți dreptate. Am auzit că Institutul Cultural Român, sub conducerea domnului Patapievici, are o bună inițiativă în acest sens. Problema este să găsești editori, oameni de talent care să traducă frumos, expresiv din română în alte limbi de largă circulație. - Ați adus vorba, în discuția noastră, de câteva ori, de talentul în a scrie o carte, fie ea și de istoriografie, politologie. Ce tip
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
de la ei. Locomotiva marfarului de romane e Marc Lévy cu 1.723.000 de exemplare vîndute pe parcursul anului 2006, în valoare totală de 18 milioane de euro (dintre care în contul lui au intrat doar vreo două milioane - restul la librari, editori, tipografii, difuzori). Cronicarul care i-a citit de curiozitate două cărți (e tradus și la noi, în serie de autor, la Editura Trei) chiar nu poate pricepe de ce îi pasionează pe francezi romanțiozitățile macabre și trase de păr marca Lévy
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9932_a_11257]
-
nu le lipsește pofta de mîncare". E de subînțeles că pentru "bebeii mititei" și mai fără apetit, nu merită nici să te apuci. De fapt, e o banală dar excelentă supă de roșii. Altfel, după aceste reviste, fără deosebire de editor, totul e permis dacă nu e cumva interzis și în orice acțiune cît de simplă se va manifesta prudență și se va cere sfatul medicului sau al soacrei. Un fapt bizar: deși apar într-o țară declarat creștină (statistic 95
De la super-bebe la sub-părinți by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9979_a_11304]
-
ALEXANDRU VOLACU este doctorand în științe politice și cadru didactic asociat la Facultatea de Științe Politice a Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA). A fost vicepreședinte al Internațional Association for Political Science Students (IAPSS), iar din 2014 este editor al Romanian Journal of Society and Politics. Domenii de interes: filosofia politică, teoria jocurilor, teoria alegerii publice, analiza spațială a competiției electorale, etică politică și filosofia științei. A publicat peste 20 de studii, între care: „Mixed Strategy Nash Equilibrium and
Prezentarea autorilor. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu, Iris-Patricia Golopenţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1753]
-
atrage atenția că, în broșura Portretele lui Eminescu, din 19038, face istoricul acestei fotografii, dar pe care nu a putut-o reproduce pentru că nu cunoștea adresa Corneliei Emilian, posesoarea originalului acelei fotografii, iar "un clișeu bun după copia făcută prin editorii Șaraga fiind cu neputință" (foto. 5)9. Deci, Ion Scurtu cunoștea fotografia originală (cu vesta albă) prin intermediul volumului Scrisori către Cornelia Emilian și fiica sa Cornelia, editat de Frații Șaraga din Iași, unde portretul poetului este alături de acela al surorii
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
fost făcute aceste fotografii 12. Astfel, datorită, în primul rând, distribuirii lor într-un număr mai mare de exemplare sau poate și datorită contrastului accentuat, aspect ce place ochiului, fotografiile executate de Brand au fost tot mai des preluate de editori și gazetari, intrând astfel în circuitul editorial, o lungă perioadă de timp, în paralel cu fotografiile semnate de Jan Tomá�13; și asta fără ca cineva să sesizeze deosebirea dintre ele. Scăpând, astfel, și de ochiul fin al celui mai autorizat
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]