2,955 matches
-
o vorbă goală și că, din acest punct de vedere, nu mă deosebesc de alții decât prin abuz și prin faptul că eu nu ascund ce gândesc. Când se strica vremea, Dinu nu mai era deloc altruist; devenea un bolnav egoist care tremura pentru viața lui. De câte ori se lăsa o ceață deasă peste mare, îl vedeam cum intra în panică, lăsa totul baltă și se repezea să-și pună un șal în jurul gâtului, de teamă să nu răcească. El simțea atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lecții de politețe”. Mi-am ridicat la rang de principiu dorințele și am devenit și mai opac la reproșurile altora. Deviza mea din Talleyrand nu mai era, din acest punct de vedere, decât o glumă proastă. N-a existat un egoist mai zelos decât mine. Nimeni n-a pus atâta zel nesăbuit în a-și da dreptate lui însuși și în a se distruge. Trebuie să mai spun că pe femei nu le-am obosit niciodată cu insistențele ori cu geloziile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe trunchiul gutuiului de la poarta Martei. „Îți impute gardul”, îi spusesem, iar ea izbucnise în râs. Frânturi de viață. Cioburi de oglindă spartă. Ce legătură exista între ele? Eu. Eu care crezusem totdeauna că lumea se împarte în două categorii, egoiști care au curajul să recunoască faptul că sunt egoști și egoiști care din diverse motive o ascund. Uneori, trecutul nu mai era o amintire a cărnii mele, ci un fel de obiect pe care-l purtam după mine. Marta îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
iar ea izbucnise în râs. Frânturi de viață. Cioburi de oglindă spartă. Ce legătură exista între ele? Eu. Eu care crezusem totdeauna că lumea se împarte în două categorii, egoiști care au curajul să recunoască faptul că sunt egoști și egoiști care din diverse motive o ascund. Uneori, trecutul nu mai era o amintire a cărnii mele, ci un fel de obiect pe care-l purtam după mine. Marta îmi povestise că Profetul păstrase un ceas care arăta exact ora când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
moale care te provoca să-ți înfigi degetele în ea. Dar gândul că și cei care sunt aruncați în mlaștini au partea lor de răspundere nu mă oprea să constat că nu mă ridicasem la înălțimile unde domnesc, nepăsători, marii egoiști, marii bolnavi, care nu-și mai pun probleme și n-au nici un regret. Chiar faptul că stăteam pe marginea mlaștinei dezgustat de mine era un indiciu că nu reușisem să obțin o inimă de fiară cum îmi dorisem de câte ori mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o consolă el, punând cu blândețe mâna pe brațul ei, are efectul acesta asupra multora. Prefer să te văd mișcată decât să am de-a face cu vreo cotoroanță fără inimă care crede că femeile infertile sunt persoane obsesive și egoiste care ar trebui să se adune și să-și vadă de viața lor. Există persoane care cred asta? — Te-ar surprinde să afli cât de multe. De pildă femeia de-aseară. Habar nu au că dorința de-a avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ochii închiși, cu o expresie aproape mistică. Apoi ajunse la orgasm într-un spasm eliberator, exploziv, șocând-o pe Fran prin totala detașare a experienței lui. De bună seamă, Laurence, dintre toți bărbații, n-avea să se dovedească un amant egoist? După aceea, ca și cum și-ar fi amintit de ea și de obligațiile lui față de ea, o privi în ochi. — Iartă-mă. Dar te doream așa de mult. O îndepărtă de el și îi atinse sânii blând, cu un deget iscoditor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vreodată să mă iubești și pe mine așa? Cu tot atâta patimă și vehemență? Era o întrebare la care îi era aproape peste puteri să răspundă. În schimb, își lipi obrazul de mâna lui. Bănuiesc că mă crezi un nemernic egoist pentru că nu vreau ca tatăl tău să stea cu noi. Știa că asta era maniera lui de a-și cere scuze și zâmbi trist, în semn că înțelesese. — Și poate că sunt nebun să iau în calcul posibilitatea. Ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o nebunieă cred că aș prefera să fie al lui Jack. — Aveam senzația că îl detești pe individ. Henrietta era uluită, dar n-ar fi fost Henrietta dacă ar fi rămas fără replică. — Ești convinsă că e arogant, încăpățânat și egoistă ca să nu mai spun fustangiu și, ce mai era, iresponsabil. Oh, și mai era ceva cum că ar fi un tată dezastruos. Fran roși. — Este. Dar se pare că îl iubesc chiar și așa. Imaginea lui ținându-mi poșeta când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lacrimile în perdelele roz, de damasc. — N-ai de ce să fii. Am făcut un lucru îngrozitor, mamă. Am rupt logodna. Dar vestea nu stârni nici urmă din dezaprobarea înverșunată la care se așteptase, nici acuzații că s-ar fi comportat egoist, că nu se gândise la reputația părinților ei pe plan local, nici teama de bârfele care aveau să se audă la bridge. Bănuiesc că ai avut motivele tale. — Mi-am dat seama că nu-l iubesc. Atunci ai luat hotărârea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
plouat, iar costumul ei de in bej era pătat și mototolit. — Te-am așteptat aici. Fran simți un fior de teamă. — De ce n-ai urcat? — Pentru că ceea ce vreau să-ți spun nu poate fi spus decât între patru ochi. Cățea egoistă! Fără vreun avertisment își îndreptă pumnul înmănușat spre Fran. Fran fu atât de surprinsă, încât nici măcar nu se clinti și mănușa o lovi în plin. — Cum ai putut să-mi umilești fiul în halul ăsta? zbieră Camilla. Nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lovitura primită și de cuvintele Camillei, și recunoscu că era un grăunte de adevăr dureros în ele. — Îmi dau seama că a fost îngrozitor și nu pot să-ți spun ce rău îmi pare. Ai dreptate. Am fost o cățea egoistă. Dar Camilla nu asculta scuzele lui Fran. — Am crezut că o să pot face astfel încât măcar lucrul ăsta să fie cum și-l dorea. Aș fi putut să-i ofer nunta perfectă! Patosul neîmblânzit din glasul Camillei era sfâșietor. Aerul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lucru. Fran se gândi la minutele care se scurgeau. Curând Jack avea să plece de la bar, iar ea era prinsă aici, cu această Camilla cuprinsă de isterie. Se simți rușinată de acest gând meschin. Camilla avea dreptate. Era întru totul egoistă. — Uite ce e, se auzi spunând, mașina mea e după colț. Te conduc acasă. Sleită de această descărcare, Camilla păru să se scurgă în scaun când Fran îi puse centura de siguranță și o conduse, prin traficul agitat, la căsuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
deontologice pe care se presupunea că trebuie să le respecte un medic. Cu doar câteva minute în urmă ea o conducea pe Camilla acasă, chinuită de vinovăție pentru că îl nedreptățise pe fiul cel bun și respectabil al acesteia din motive egoiste și superficiale, cum ar fi acela că era îndrăgostită de altcineva. Fran nu se putea gândi decât că scăpase ca prin urechile acului. Oare Laurence o iubise vreodată sau considerase că va constitui o pavăză în calea amenințării reprezentate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
unui coleg și văd că-i place și, dacă văd că nu e încântat de ea, nu-i mai dau alta, pentru că, pentru el, nu reprezintă ceva. Plec de la ideea că și dragostea, cât de dezinteresată ar fi, tot e egoistă, fiindcă, exprimându-ne dragostea și fiind împărtășită, ne satisfacem plăcerea de a iubi, nevoia de a iubi. Bine, e un mod cam materialist (râde) de a vedea lucrurile, dar asta cred că-i realitatea. Nu cred că o persoană care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ajute. De când am fost arestat asta este cea mai mare realizare a mea. Am învățat multe lucruri rele în viața mea, în orfelinat am învățat să fur, să tâlhăresc, să mă bat, să vorbesc urât și să fiu arogant și egoist. Cândva aceste lucruri urâte mi-au fost de ajutor pot să spun așa însă în ansamblu acest fel al meu mi-a fost fatal. Am luat multe bătăi la orfelinat. De la cei mai mari, asistații. Cândva după ce am ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ăia. Ei așteptau execuția, eu am fost executat atunci, pac, ca și cum mi-a tras-o. E articolul 51, dacă sunt cuminte, muncesc, mă eliberez. Aici trag spuza pe turta mea... Eu Hrib, trag spuza pe turta mea, evreii sunt mai egoiști. Câte bune are Hrib, mai greșești cu vin, cu un cazan, îi mai spargi botul la unu’, dar, în 12 ani, câte a făcut Hrib! Eu am multe. Am scris trei cărți poștale pe lună, în ’90, asta e cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și îi spusese că a stat cu ei numai o săptămână, dar au avut senzația că s-a prăvălit pe capul lor de undeva de sus, din cerul albastru, îndepărtat. Un suflet cum rar întâlnești în lumea asta plină de egoiști, un caracter absolut minunat, un individ care iubește oamenii. Mi-am schimbat părerea despre viață de când am aflat că mai există pe lume și astfel de oameni, îi explică Takamori lui Iijima, mândru. Câinele vagabond de care avusese grijă Gaston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
atît de feminin. Dar mi-am dat seama destul de repede că nu aveam să cîștig bătălia asta În veci, așa că m-am străduit din răsputeri să ignor uriașul dreptunghi negru care trona ca o piază rea În colțul camerei. Par egoistă? Sigur că sînt. Cine n-ar fi, după aproape douăzeci de ani de viață pe cont propriu? Eram obișnuită să fac lucrurile Într-un anume fel și nu trebuise niciodată să mă gîndesc la nimeni altcineva. Înțelegeam noțiunea de compromis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
calm pentru gusturile mele. Eu nu-l doresc, dar vreau să mă dorească el pe mine. În timp ce Îmi șterg ultimele urme de ruj de pe buze, Îmi dau seama cît de copilăresc e totul, cît de nedrept, de prostesc și de egoist. Arăt iarăși ca mine și e mai bine așa. E mai bine că nu Încerc să dovedesc nimic, că nu mă joc, iar acum, cînd ceasul indică ora patru, Încep să fiu Îngrozitor de emoționată. Nu e decît soțul meu, Dan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Fran cu nonșalanță, pretinzînd la rîndul ei că e nevinovăția Întruchipată. — Ei, haide, o implor eu. Nu mă interesează cu adevărat, dar, În cazul În care pe el Îl interesează cu adevărat, asta mi-ar ridica foarte mult moralul. Sună egoist, dar Dumnezeu știe că moralului meu i-ar prinde tare bine un impuls ca ăsta. — A povestit că v-ați Întîlnit din Întîmplare zilele trecute, și că ați petrecut seara Împreună. A mai spus și că e de părere că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
aleagă rugul. ― Nu tăgăduiesc, dar nu cred că e normal să fii pus în situația de a dovedi că ai o asemenea forță. Crezi că, dacă eu n-am avut-o, merit să fiu disprețuit? ― De ce nu ești și acum egoist? ― Adică? ― De vreme ce ai socotit că nu poți să nu pui viața mai presus de orice, presupun că ar trebui să nu-ți mai pese ce crede lumea despre tine. ― Probabil, nu sunt, încă, de ajuns de mizantrop. Poate că voi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
și pe care aș dori-o prelungită la nesfârșit. ― N-ai putea trăi permanent astfel. ― Știu. Și totuși sunt recunoscător fiecărui ceas care nu-mi amintește asta. ― Acolo, la marginea pădurii de pini, e numai jumătate din tine. Cea mai egoistă, care nu vrea să știe nimic despre ceilalți, în numele ideii că fericirea e o problemă strict personală. Există însă cealaltă jumătate a ta, Galilei, cea care ― dacă e adevărată legenda ― a murmurat eppur si muove, obligîndu-se, astfel, să respecte evidențele
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
de ce mă opun unii, tot timpul, pe mine martirilor? De ce nu le opun pe cei care i-au constrâns pe martiri să se sacrifice? Nu zice una din cele zece porunci "să nu ucizi"? ― Inchizitorii nu vroiau decât să fii egoist și pe urmă să-ți cauți consolări. Au calculat bine. ― Faptul că vara asta mi se pare neînchipuit de frumoasă n-ar trebui să deranjeze pe nimeni ― Nu de frumusețea verii e vorba, Galilei. ― Ba da Nu vezi că ne
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
nici în situația în care mă aflu. Poate că, după lunga muțenie ce mi-a fost impusă, simt nevoia să vorbesc. Poate că nu sunt, totuși, atât de înzestrat pentru singurătate. Dar cred că răspunsul cel mai sincer e: sunt egoist. Poate, n-am curajul să-mi pun singur unele întrebări. Prefer să le aud formulate de altul. Așa, mă voi limpezi mai ușor. Cu toate că nu știu la ce-mi mai servește asta. Timpul care-mi mai rămâne de trăit s-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]