4,870 matches
-
alții, Mihai Codreanu a introdus în poezia noastră, la o epocă de întârziat eminescianism și de sentimentalism fără vlagă, o disciplină strictă și o perfectă distincție. A îmbrăcat în haina de ceremonie a sonetului o simțire adâncă și ponderată, fără elanuri prea mari, dar în același timp fără scăderi și fără poticniri. AL. A. PHILIPPIDE SCRIERI: Diafane, Iași, 1901; Din când în când, Iași, 1903; Statui, Iași, 1914; Cântecul deșertăciunii, Iași, 1921; Turnul de fildeș, București, 1929; Statui. Sonete și evadări
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
nume care în 1950 devine oficial. Alte cărți de poezie sunt Galerii de ceară (1924), Cu dalta pe lespezi (1928), Punte peste veacuri (1929), Socluri devastate (1933), Crater scufundat (1936), Versuri (1937), Sărutul însingurărilor (1940), Melancolii sub arcade florale (1942), Elanuri răstignite (I, 1943). Amurg prin vitralii este un ciclu din placheta Poezii (1926), la care coautori sunt Paul și Savin Constant. Caracter antologic au volumele Poezii. Articole (1964), Gravuri și rezonanțe (1967), Vibrații republicane (1973). Depresiv și sceptic în primele
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
loc, într-o gestică afectată, unui sentiment al zădărniciei, ce pulsează în „strofe amare” și „reverii tombale”. Impasul se traduce prin stări de însingurare, retorica deziluziei scoțând la iveală o interioritate stăpânită nu de credință, ci de tăgadă, nu de elanuri, ci de dezgust și, câteodată, de exasperare. Mizantrop, misogin, găsindu-și seninătatea doar în natura care îl tămăduiește de nevroze, poetul se încarcă de înverșunare și, cu frustrări de proletar, fierbe de ură atunci când se lovește de strâmbătatea care, în
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
II, Craiova, 1930-[1940]; Socluri devastate, Craiova, 1933; Condicar de lume nouă, Craiova, 1935; Crater scufundat, Craiova, 1936; Lumini la orizont, Craiova, 1937; Versuri, Craiova, 1937; Pământ blagoslovit, Craiova, 1938; Sărutul însingurărilor, Craiova, 1940; Melancolii sub arcade florale, Focșani, 1942; Elanuri răstignite, I, Craiova, 1943; Poezii. Articole, pref. Mihail Cruceanu, București, 1964; Gravuri și rezonanțe, București, 1967; Vibrații republicane, Craiova, 1973; Evocări, postfață Darie Novăceanu, Craiova, 1980. Repere bibliografice: Pericle Martinescu, „Condicar de lume nouă”, „Reporter”, 1935, 75-77; Paul I. Papadopol
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
de tezism. Cu unele variații de tonalitate, rar și de valoare, versurile lui C. Mille, N. Beldiceanu, I. Păun-Pincio, Gheorghe din Moldova, O. Carp, Artur Stavri, D. Anghel (debut) ș.a. se mișcă între confesiunea sentimentală și vibrația protestatară; deziluzie și elan, dezgust și indignare se articulează patetic, schema antinomiilor tranșante, violente fiind de altfel extrem de uzitată. Și înrâurirea lui Eminescu, poet pentru care aici există un cult, se răsfrânge epigonic. La rândul lor, prozatorii „decupează” din realitate fapte diverse, întâmplări ieșite
CONTEMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286392_a_287721]
-
se supune cu demnitate operei literare. Ea trebuie să poarte cu mândrie semnele acestei dependențe și să facă din umilința față de frumos o armă teribilă. Strălucirea ei stă nu în frumusețe, ci în justiție. Criticul va frâna, în consecință, orice elan liric în comentariu și va veghea ca atributele să n-o ia niciodată înaintea judecății documentate. Când totuși un cuvânt mai puternic îi scapă de sub peniță („senzațional”), se sperie și aduce numaidecât precizări: „Am scris cuvântul senzațional, oricât ne-ar
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
chiar „orgia de idei” a acestuia, „dezordonata aglomerare de citate, de nume proprii și de idei” s-ar înscrie în „beția de cuvinte” denunțată cândva de Maiorescu: „Adept integral al ideologiei și metodei critice a d-lui Ibrăileanu, animat de elan corporativ și înarmat cu fațete multiple de critic pledant, cu erudiție adesea superficială, vulgarizând abil teorii abstracte, într-un stil de o facilitate cursivă agreabilă, d. M. Ralea e un eclectic publicist și un nobil colportor de idei generale din
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
Convingerea lui C., mărturisită în paginile intitulate Din viața scriitorilor, este că poezia sa oferă literaturii române replica lirică a prozei sadoveniene, motiv pentru care se consideră „unic” în ceea ce privește „savoarea graiului vechi” folosit în poeme. Sunt însă exerciții poetice modeste, elanului cu care se apropie de tematica istorică, religioasă, filosofică sau socială corespunzându-i doar în neînsemnată măsură performanța artistică. C. cultivă o poezie închinată pământului și permanențelor istoriei noastre (Priveliști și reverii), abordează meditația religioasă, pastelul și poezia de dragoste
COSTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286443_a_287772]
-
Adevărul și inima (1964), registrul poetic este dominat de emoțiile cotidiene, de aspectele simple ale vieții, de gesturile temerare ale omului. Dumitru Micu remarca aici „o senzație de receptare vrăjită a impresiilor de toate zilele”, ca și „trăirea înfiorată a elanurilor”. Poeziile plachetei următoare, Versuri de spus cu ghitara (1967), indică o mutație stilistică și o desentimentalizare aproape calculată. Emigrând în Franța în 1969, C. își continuă activitatea cinematografică alături de soțul ei, cineastul Sergiu Huzum, ca scenaristă și coautoare a unor
CREMENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286482_a_287811]
-
Topească-se zarea ca scrumul”) și ale dezagregării monstruoase a materiei. În centrul liricii argheziene stă, însă, proiecția unor neliniști interioare de ordinul căutării morale (interogația conștiinței etice, opțiunile ei) și al cunoașterii. Ceea ce refuză el e viețuirea amorfă, anestezierea elanurilor într-un orizont meschin, incoerența sinelui: „Ca fluturii, ce rabdă să-i poarte-n praf omida,/ Să rabd și eu în mine, povară, două vieți?” Pasivitatea, preț al umilinței și ascezei, e detestată în numele puterii și luptei (Nehotărâre). O dorită
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
prozodice fixe (rondelul, sonetul). Romanele lui B. - Canapeaua cu pisici (1971), Să mai câștigi o zi (1972) - constituie un fel de completare prozastică a poemelor, ținând de aceeași viziune „măruntă”, hedonistă, intimistă, intensiv și neconvingător „sinestezică”, cu scurte, rapid istovite elanuri generalizatoare și pilduitoare. Pe ample porțiuni, proza scriitorului se plasează la limita dintre reportaj și consemnarea diaristică. Priceperea exprimării și o oarecare înzestrare pentru observația detaliată nu sunt susținute de aptitudinea construcției romanești. Prozatorul practică un descriptivism atent și omniprezent
BELDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285680_a_287009]
-
păstrat, ca la Hérédia, Leconte de Lisle ori Macedonski în ultima sa perioadă de creație, lirismul însă nu mai poate să-și păstreze maxima obiectivare impusă de estetica parnasiană. Helada „academică” și „decorativă” e înlocuită prin Helada lui Nietzsche, a elanului „cutreierând dinamic ființele” și „ridicând extatic un cer platonician”. Distanțarea însăși lasă loc apropierii, până la limita contopirii contrariilor, altfel spus, până la sinteza, pe spirala spiritului, dintre teză și antiteză. Sinteza de apolinic și dionisiac, aspirația către absolut și experiența intensă
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
de himere și clocotind de voința de a înfăptui, devine lider al unui partid dictatorial, după ce părăsise forțele de stânga. Stăpânit de beția de a se jertfi, pentru a dărui celorlalți bucurie, vizionarul nu izbutește să se facă înțeles în elanurile lui reformatoare. „Omul de mâine” suportă brutala respingere a clipei. Izolat, trădat, lovit de absurde învinuiri, eroul - proiecție vanitoasă a lui B. însuși - ia calea exilului. Bărbat plin de farmec, Andrei nu acceptă să rămână captivul iubirii. În femeie el
BLANK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285759_a_287088]
-
Poemele definitorii pentru profilul lui liric sunt cele care dezvoltă un fel de privire sumbră, mai degrabă sarcastică decât ironică. De aici, limbajul liric uneori violent, parcă îngroșat, căutând, în aceeași cheie nonconformistă, grotescul. Poemele erotice, animate unele de un elan studiat, reunesc gestul agresiv și delicatețea, spontaneitatea elementară și ironia, în madrigale de o disimulată solemnitate. Al doilea volum, și ultimul, Testament provizoriu (1974), e o confirmare a autenticității unui talent, ceea ce îl îndreptățește pe Al. Piru să-l ia
BOITOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285795_a_287124]
-
viu. Odată săvârșită uniunea între tineri, totul se armonizează, tensiunile dispar, începe un basm cu orații de nuntă, cu petreceri fabuloase (înrudite cu cele eminesciene și coșbuciene), după care se intră într-un crug al împlinirii totale, îmbelșugate. Când marile elanuri vitale se mai atenuează, sunt sesizate și alte valori ale existenței. Lumina nu mai e percepută doar ca o beție de energie, ci capătă o conotație spirituală, de registru existențial superior, tărâm al bunătății și altruismului. Luminat interior, poetul se
CIUREZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]
-
picioarele foarte întinse și atingând dușumeaua cu degetele. M-am executat. Graba mea exagerată a fost probabil cea care m-a indispus. Medicul a părut jenat și a bâiguit: „Mulțumesc, e bine.” Ca și cum i-ar fi fost teamă ca, în elanul meu, să nu mă aplec iară. Adesea, ajunge un fleac din atitudinea noastră ca să schimbe sensul situațiilor celor mai obișnuite: doi bărbați, într-un cabinet medical strâmt, sub o lumină albă, nemiloasă; unul dintre ei, dintr-o dată, se îndoaie, atinge
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
factor de ordonare, reprezintă o instanță ce poate fi dezechilibrată atât prin cauze psihice (traume afective), cât și prin epuizarea nervoasă sau prin atingeri somatogene (de exemplu boli infecțioase). C. G. Jung (un „dizident” al lui Freud) vorbește despre un elan vital, care se poate îndrepta spre eu (introversiune) sau spre exterior (extroversiune). Dezechilibrul lor poate provoca nevroza (pe de o parte - psihastenia - sau/și schizofrenia - pe de altă parte - isteria). C. G. Jung ține seama de inconștientul colectiv și ancestral
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
9. pe vârfuri, dă posibilitatea de a te apropia pe furiș sau de a începe să fugi după cineva; 10.legănat, este un mers demonstrativ al persoanelor care afișează siguranță de sine; 11.inadecvat, cu pași foarte mari și cu elan nejustificat, exprimând lipsa de preocupare. W. Wolff a descoperit experimental un lucru interesant: fiecare dintre noi ne recunoaștem propriul mers cu o probabilitate de eroare mai mică decât în cazul persoanelor cunoscute. În cercetarea medicală românească preocuparea pentru înregistrarea și
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
dârdâire a picioarelor de viers. Arta va consista dar în puterea rezistenței cu care actorul va sili oarecum pe acest ritm ca să părăsească această mișcare monotonă, în care ar cădea desigur daca ar fi abandonat în propria sa natură. Însă elanul, coloritul sensibil pe care el îl dă coprinsului său trebuie să i se păstreze. Asta am însemnat-o noi ca efectul său etic. Metrul propriu al dramei noastre este iambul de cinci picioare. Deja grecii au declarat cumcă măsura de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
înclină balanța victoriei invariabil de partea posesorului de tehnologie militară de vârf, care aparține noului mileniu, dar se confruntă, disproporționat, cu armele și armatele vechiului mileniu. Vizionari, fără să piardă contactul cu realitatea, viitorologii Alvin și Heidi Toffler cred că "elanul schimbării se îndreaptă spre întărirea capacităților combative de joasă intensitate cu tehnologii noi și îmbunătățite senzori, comunicații pe bază spațială, arme nonletale și robotice". Probabil că, la jumătatea actualului secol, așa cum prevede John Collins, în studiul "Military Space Forces; The
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
divin al lui Dedal - să-i meșterească o armă consacrată, o lance cu însemne magice : Făuri fieraru-o lance, Nici prea lungă, nici prea scurtă, A făcut-o mijlocie : Sta un lup pe ascuțișu-i, Se găsea un urs la vârfu-i, Un elan sărea pe tocu-i, Alerga un mânz pe coadă, Azvârlea un ren sălbatic (32, p. 735). Väinämöinen rostește un descântec de îmbunare a divinităților pădurii și de legare magică a fiarei. Pentru a găsi ursul, pentru a străbate căile întortocheate ale
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Templul cu țiglă făcută dintr-o argilă pe care tot el o indicase. Isidor nu se împotrivise, ba chiar păruse încîntat că poate să îl lase să participe la o asemenea decizie, sperând probabil că acest lucru îi va potoli elanul pentru un alt gen de inițiative. Ar fi trebuit să se gândească la asta. Plăcile acelea de lut ars ieșiseră cam grele pentru a putea fi susținute de arborii pe care îi folosiseră drept coloane. Consultase câțiva ingineri care, după ce
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o dată la chipul străin care îl privea din oglindă și înțelese că era de fapt al lui. ~ De ce nu-mi spui tu cine sunt? spuse el cu glas tremurat. - Când ne-am întîlnit prima dată, erai un tânăr plin de elan, care dorea să facă numai bine pentru semenii săi dintr-un sat de clone aflat în Abație. Te numeai Stin și te-ai sacrificat pentru ceea ce credeai că e binele tuturor. - Înseamnă că planul meu a funcționat, exclamă celălalt bărbat
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
se mișcă în orizontul clasic al filosofiei ca într-un tribunal al științei, caută fundamente, face muncă de verificare. Mediologia realizează exact contrariul: ea are ca obiectiv descrierea enunțurilor normative. "Adevărul" îi interesează pe mediologi tot atît cît îi preocupă elanurile inimii pe cardiologi. Aici nu se pune problema esențelor și a fundamentelor, nu mai mult decît își punea baronul Fourier problema căldurii, el care era preocupat doar de propagarea ei. Se ia în derîdere faptul de a ști dacă există
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
sau frîna mai mult sau mai puțin această cursă. Nu există inovare fără un purtător al distrugerii inițial. Fiecare revoluție spirituală, morală sau politică este istoria unei clipe care se dilată în păturile de aer vîscos și cenușiu; a unui elan încremenit în gesturi mașinale. Nebuloasele imobile acaparează ideile meteorice după ce le-au proiectat înainte, fiindcă fiecare ruptură este ruptura unei permanențe și un produs al structurii pe care tocmai a fragmentat-o. Mediologul este interesat mai mult de elan decît
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]