1,905 matches
-
a-l gusta până la capăt, de a-l epuiza, folosindu-i concluziile ca pe niște premise pentru aventuri lirice ulterioare. În scurt timp, poezia lui Nichita Stănescu intră în faza de combustie a modernismului. După splendida cosmogonie personală din 11 elegii (cel mai bun volum, în opinia mea, un volum, așa zicând, capodoperă), discursul se esențializează și se ermetizează. Ca la Ion Barbu, unul dintre modele, vom găsi o „extremală“ opacitate. Scrisoare pentru melomani Din nou despre Constantin Silvestri Victor ESKENASY
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
literare", "Ateneu", "Orizont", "Cronica", "Luceafărul" etc. Cărți publicate: Planete, Iași, 1974; Augusta lumină, București, 1976; Despre voință, București, 1977; Elementul "lume", București, 1978; La Răspântii, Iași, 1979; Satiră duhurilor mele... (Parodii și nu prea), București, 1980; Arșița, Iași, 1981; Declinul elegiei, București, 1983; Scrisori, București, 1988; O anume fericire, Iași, 1989; Uite viața, nu e viața! Poezii de lume, Iași, 1992; Zodiacul în doi peri, Iași, 1995; Lume, lume și iar lume!, București, 1997; Legământ de eternă neuitare (în colaborare cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Isus Mântuitorul, ci către Mama Imaculată: „Regină peste îngeri [...] / Lumină dulce, clară, / O, Maică Preacurată / Și pururea Fecioară, / Marie !” Eminescu nu a destinat publicului aceste versuri. În schimb, imaginea mamei biologice, pe care o pierduse nu demult, este prezentă în elegia O, mamă... (tipărită în 1880). Cele două chipuri feminine evocate aici, mama și iubita, sunt prezențe complementare și nu concurente, ca în postuma Pierdută pentru mine zâmbind prin lume treci: „Pe maică-mea, sărmana, atâta n-am iubit o...”; „A
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Și totuși, totuși, scumpo, de nu te-aș fi văzut / Au astă bogăție de-amor aș fi avut?” (Ibid). Citind în paralel O, mamă și sonetul Apari să dai lumină..., se constată că iubirii filiale și iubirii 29 erotice din elegie i se opune adorația pentru Maica Preacurată. Poetul este conștient de „vină”, se află într-o „noapte a gândurilor”, regretă „visul meu ceresc de odinioară” (credința din copilărie), recunoaște că, matur, „Eu nu mai cred nimic și n-am tărie
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Isus Mântuitorul, ci către Mama Imaculată: „Regină peste îngeri [...] / Lumină dulce, clară, / O, Maică Preacurată / Și pururea Fecioară, / Marie !” Eminescu nu a destinat publicului aceste versuri. În schimb, imaginea mamei biologice, pe care o pierduse nu demult, este prezentă în elegia O, mamă... (tipărită în 1880). Cele două chipuri feminine evocate aici, mama și iubita, sunt prezențe complementare și nu concurente, ca în postuma Pierdută pentru mine zâmbind prin lume treci: „Pe maică-mea, sărmana, atâta n-am iubit o...”; „A
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Și totuși, totuși, scumpo, de nu te-aș fi văzut / Au astă bogăție de-amor aș fi avut?” (Ibid). Citind în paralel O, mamă și sonetul Apari să dai lumină..., se constată că iubirii filiale și iubirii 29 erotice din elegie i se opune adorația pentru Maica Preacurată. Poetul este conștient de „vină”, se află într-o „noapte a gândurilor”, regretă „visul meu ceresc de odinioară” (credința din copilărie), recunoaște că, matur, „Eu nu mai cred nimic și n-am tărie
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
mă tutuiește, cînd mă ia la per tu. 37. Mult prețuite scriitor, Nu pot intra la Cafeneaua Quadri fără să nu-mi răsune în minte muzica lui Wagner. De altfel Wagner însuși venea aici ca să-și asculte marșul Imperial sau elegia în la bemol major. îi simt nu departe de mine pe Stendhal, pe Proust, pe Henry James, pe Lordul Byron și pe Alexandre Dumas. De altfel, care mare creator nu s-a hrănit din Veneția, nu a venit să se
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Basarabiei” răpite. Îl anima „Întăritor” și chema la resurecție”. Ca un „profet” ori ca un Înțelept al cetății, el clama Încrezător: „Înjugă speranța/ Pe carul durerii tale; Pășește vâltoarea/Și mergi Înainte”. (Petardăă. Câte o Scrisoare de la Nistru, câte o Elegie, câte un Psalm Încredințează că „toată Basarabia i-un țintirim”; În replică se conturează limbajul retoric, grandilocvent, „Voi cuprinde În pieptu-mi și țări și Pământul”. O chemare de dincolo sună În modul unui Goga „Mă chiamă pământul,/Mă chiamă și
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
din Rosario dă binețe În coloanele sale primelor creații ale acestui modest prieten al muzelor. De atunci datează lucrările Vanitas, Cuceririle Progresului, Patria Albastră și Albă, Dedicată ei, Paznici. În 1915, Își citește În fața publicului select de la Centrul Balear Odă «Elegiei la moartea tatălui său» de Jorge Manrique, iar această faptă vitejească Îi aduce o notorietate zgomotoasă, dar efemeră. În același an, publică Cetățene!, o creație de Înaltă clasă În totalitate, afectată, Însă, din nefericire, de unele galicisme, reproșabile tinereții autorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nebuni din istorie, despre care un alt maniac (același care avea să-i îndemne pe universitarii germani, în a sa Rektoratsrede, să îmbrățișeze doctrina lui Hitler) scria că întrupează esența poeziei, se mira, într-o dezlânată, dar sfâșietor de frumoasă elegie, de rostul poeților în vremuri de restriște. A trăi cu perspectiva morții iminente și a-ți bate capul să însăilezi nebunii în metru alcaic sau asclepiadic demonstrează clar diagnosticul pe care i l-am pus, fără rezerve, lui Hölderlin. Pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mizer în care abia încăpeau patul, masa, scaunul și stiva de cărți. Citea mai tot timpul. Ziua, ca să uite unde se afla. Noaptea, ca să scape de ploșnițe și de țânțari. Întocmise o grămadă de fișe. Era plin de idei, parafraze, elegii, citate și versuri din Metastasio, Millevoye, Gilbert, Delille, Rousseau, Parny, Voltaire, La Fontaine, Florian, Condorcet, Condillac, preferații lui, pe lângă Homer, Tucidide, Platon, Aristotel, Tasso și tot ceea ce primise de la Nicolae. Un univers spiritual în care se mișca liber, dialogând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
privește șansele, nici părintele, nici copilul nu trebuiau să existe. Acum ai cu adevărat cui să plângi de milă, dacă ai un izvor atât de bogat de lacrimi! Dar unde sunt cărțile adevărate care să vorbească despre toate aceste lucruri, elegiile, romanele, epopeile, marile tragedii literare, construcțiile artistice pe măsura tragediilor istorice traversate în toată perioada comunistă de generația noastră? Mă felicit că n-am publicat decât atât de puține cărți din mormanul de manuscrise care-mi sufocă dulapurile casei, spațiile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o farmacie și să cerem un antinevralgic, dar există riscul ca și farmacista să ne spună, ca într-un coșmar: „n avem protomedicamente din protoistorie... vă oferim un tahion...“. Ion Barbu second hand Într-un volum intitulat ininteligibil Minus patru elegia jumătate (3), apărut în 2007 la Andrew dintr-o localitate nemenționată (probabil, Tecuci), găsim versuri și ele ininteligibile. Regretabilă consecvență, care nouă, cititorilor, nu ne lasă nici o șansă! Autoarea, o tânără frumoasă, Roxana Gabriela Braniște, ne zâmbește mefistofelic din fotografia
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un punct), paradoxală și enigmatică.“ Dacă era un spirit justițiar, Dionisie Duma ar fi trebuit să scrie și el un text ininteligibil despre autoarea cărții. Ceva de genul: Ana Rox Gabri-Gabri et Hélas de Bran nu știi (trei sau patru elegii, pentru cititori zbanghii). Cine este autorul ? „Un arheolog al sufletului... el face parte din Spița Marilor Inițiați... un exorcist care dă glas dezacordului său față de un anume univers... spirit de mare finețe intelectuală...“ Despre cine este vorba, oare, în aceste
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
deplasare, ultimul, pe care se putea citi ca destinație orașul-spital Marienbad; această stațiune adeseori pomenită în literatură și vizitată de celebrități - bătrânul Goethe s-a îndrăgostit acolo de o făptură tânără, a primit un coș și a scris ca paleativ Elegia de la Marienbad - se afla undeva dincolo de Munții Metaliferi, departe, în Ținutul Sudeților. Pe când încă îmi mai așteptam hârtia ștampilată - era singurul act care îmi menționa numele -, caporalul a fost scos din sala de operații pe o targă pe roți. Nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-o și o visez și astăzi, după atâția ani. Nu o pot uita, chiar dacă aș trăi cât Matusalem. Când îmi aduc aminte. ființa ei și azi îmi apare în față. Când am început să scriu poezii, i-am închinat o elegie pe care o așez sub rândurile acestei trăiri la vârsta la care zburăm pe aripi de vise. ELEGIE PENTRU DORA Din veșnicie te-am chemat, Iubita mea, cu ochi ca mura coaptă, Să ne vorbim numai în șoaptă De dragoste
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Când îmi aduc aminte. ființa ei și azi îmi apare în față. Când am început să scriu poezii, i-am închinat o elegie pe care o așez sub rândurile acestei trăiri la vârsta la care zburăm pe aripi de vise. ELEGIE PENTRU DORA Din veșnicie te-am chemat, Iubita mea, cu ochi ca mura coaptă, Să ne vorbim numai în șoaptă De dragoste, cu sufletu-nsetat, De dorul primului sărut, De-ntâia strângere de mână, De amintirile ce-n noi se
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de la Moulinsart și întinsurile Azaniei. Tintin se întoarce către Milou și îl atinge, duios. „Este timpul să intrăm în casă, Milou. Nestor a pregătit un festin fabulos. Un os minunat este pregătit doar pentru tine.” As I lay dying. O elegie pentru Corto Maltese Cum poți să îți închipui moartea cu adevărat, atunci când singura moarte pe care ți-o poți imagina este moartea visului în care trăiești izolat, ca într-un cristal de culori și de sunete ? Ecoul tunurilor de pe frontul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ca necesară. De la cântecul lumesc, care înmuia inimile bunicilor pe vremea lui Ion Ghica, la o poezie de experiență și transfigurare, nu se poate sări într-un singur veac. Să ne înfundăm, fără regrete, în acest tabiet al romanței și elegiei. Pace Poeziei leneșe! Poeților implicați, complimente. Cu Craii de Curtea-Veche în sul și Cetatea de Argint transcrisă, e nimerit să mă eschivez la timp în celălalt univers de curății și semne. Viața literară, 10 martie 1928 LEGENDA ȘI SOMNUL ÎN
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lucrurilor din regat. După aceea, s-au apropiat ofițeri turci, grupuri de notabilități, ca și câțiva dihkan-i, nobili de țară din satele Învecinate; ei Îi sărută suveranului piciorul, mâna, umărul, fiecare după rangul său. Apoi Înaintează un poet, recită o elegie pompoasă monarhului care, foarte repede, se arată vizibil plictisit. L-a Întrerupt pe poet cu un gest scurt, apoi i-a făcut cămărașului semn să se aplece, dându-i porunca pe care trebuie să o transmită: — Stăpânul nostru le aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de publicații literare. Au scris favorabil despre poezia lui Simion Bogdănescu, Theodor Codreanu, Gruia Novac, Valeriu Stancu, Doina Mandache, Ion Mariș, Petruța Chiriac ș.a. Dintre volumele sale de versuri evidențiem: „Totem interior” (1991), „Dioptrii” (1992), „Adio Somnoroasă” (1994), „Obscure” (1996), „Elegii fără timp” (1997), „Soc” (2000), „Poeme maxime” (2007). MAMĂ Am secerat hectare‐ întregi cu tine, mamă , Dar viața și ea este un hectar. Mă tem că n‐ am luat din vreme seamă Că timpul tot ne seceră‐n zadar. Am
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de control asupra forței dicteului, pentru că este un travaliu subteran. Prin termenul de transpossibilité, Henri Maldiney definește spațiul necunoscut în care are loc artezianic izbucnirea operei de artă, spațiu pe care îl asimilează acelui Nirgends ohne Nicht din a opta Elegia duineză a lui Rilke, "Niciundele fără nimic". Pierre Blanchot crede că inspirația este ceva magic, având loc instantaneu, este adevărata "clipă poetică". Trebuie numai transcrisă. Iată în acest sens două exemple din creația eminesciană. Așa cum rezultă din manuscris, poezia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în numai trei zile sub impresia morții unei tinere dansatoare, de a cărei artă fusese entuziasmat. Operă de mare tensiune lirică, sonetele orfice celebrează muzica, magia ei de a metamorfoza lucrurile, făpturile, universul în inefabil, ca evadare din finitudine. După Elegiile duineze, care încercau să împace viața cu moartea într-un spațiu al îngerului, Rilke depășește cele două stări în totală eliberare. Fulgerarea dicteului a survenit astfel pe crestele viziunii antinomiei esențiale a lumii ființă/ neființă, dincolo de care putea avea loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
zbor fulgerător au fost o revoltă-limită împotriva morții. Nedreapta, inacceptabila prăbușire în neant a unei ființe unice, l-a făcut pe poet să se îndoiască de faptul că moartea este cealaltă parte, infinit mai vastă a vieții, așa cum celebra în Elegii. Este ca și cum Natura se răzvrătea împotriva ei însăși, a propriei neizbutiri, singura salvare a sa și a poetului fiind poezia, transa negrăitului ca uitare de sine. Unde sfârșește în actul creator pasivitatea impusă de dicteu, și unde începe activitatea volițională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poem, o poezie prin excelență suprasolicitând, în măiestrie neîntrecută, metafora. De aici influența sa asupra întregii lirici ulterioare, care a devenit "rilkeană", inclusiv la Lucian Blaga desigur fiecare poet asumând metaforismul la modul propriu. Dar, (sub influență freudiană) lirica autorului Elegiilor duineze este vădit impregnată de un erotism dus până la obsesii antipoetice. Așa cum remarcă și Blaga, poezia Hölderlin este lipsită de metafore, în schimb, este cea mai pură. La noi, cel care și-a trăit viața la cea mai înaltă tensiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]