3,224 matches
-
timpuriu, care a caracterizat fertilitatea românească o lungă perioadă, spre un model tardiv, specific țărilor europene. Considerăm totodată că, alături de degradarea nivelului de trai din România în ultimii ani, la scăderea fertilității au contribuit și factori specifici țărilor europene dezvoltate: emanciparea femeii și participarea în proporție mai mare a acesteia la activități economice în afara gospodăriei, creșterea duratei și nivelului educației, mobilitatea socială în creștere etc. Al doilea factor principal care a determinat scăderea populației (mai ales după 1992) a fost evoluția
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_489]
-
și a cîștiga o bursă la Sorbona, unde (ca și creatoarea ei) alege să studieze... limbile moarte, greaca și latina. Limbi moarte pentru a scăpa de o lume moartă, limbi moarte pentru a se simți vie, altfel. Semn major al emancipării și al distanțării de locurile natale, studiul acestor limbi și literaturi, în ambianța specifică intelectualilor de pe malul stîng al Senei, nu o face pe Claire să-și uite sau să-și renege originile, ci doar să le asume, să le
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
până la un punct, în ceea ce s-ar putea numi paradigma postmodernă 77. Dacă paradigma modernă s-a construit în jurul rațiunii critice, al individualismului și al idealurilor umaniste, căutând adevăruri universale plecând de la încrederea în progres și în mișcarea istoriei către emancipare, paradigma postmodernă care a început să capete contur începând cu anul 1960, "se organizează în jurul unei familii de concepte, împărtășește asumpții metodologice și o sensibilitate generală care atacă metodele și conceptele moderne pe care le consideră totalizatoare și reducționiste"78
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
e legat de faptul că societatea în care trăim este o societate a comunicării generalizate (o societate de mass-media)"107. Spre deosebire de Theodor Adorno care a prezis omogenizarea societății prin mass-media, dezvăluind un ideal de dominare, Vattimo descrie un ideal de emancipare care rezultă din eliberarea raționalităților locale, a tradițiilor și mentalităților specifice. Ocupându-se de stabilirea condițiilor cunoașterii în societățile postindustriale, filosoful Jean-François Lyotard 108 a observat inversarea raportului dintre știință-tehnică/tehnologie, scăderea credinței în progres și în rațiunea capabilă de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
aceste condiții, importanța tehnicilor și a celor care le dețin devine evidentă, iar cunoașterea nu se mai realizează de dragul cunoașterii, ci informațiile sunt tot timpul informații-marfă, dublate de cunoștințe de plată/cunoștințe de investiții. Lyotard se apropie de ideea de emancipare susținută de Vattimo, din moment ce pretinde că știința va dispune de informație perfectă și că, în principiu, oricine va putea folosi orice tip de informații, astfel încât, relativ metaforic vorbind, era Profesorului poate fi considerată încheiată. Transformarea realității și a mijloacelor de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de la o revizuire critică a filosofiei moderne, întocmai ca postmodernii, cu deosebirea că el va adopta o atitudine reconstructivă a proiectului modern, pe care de altfel îl consideră a fi neterminat, și conținând încă un important, dar nedezvoltat potențial de emancipare. Transformându-se într-un adevărat "avocat al modernității", filosoful german va apăra ceea ce el consideră a fi elementele "progresive" ale modernității, în timp ce îi va critica elementele opresive sau destructive. Habermas valorizează modernitatea timpurie și teoriile moderne de factură critică și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de joc ale științei, literaturii și artelor, începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea", și, mai general, drept "neîncrederea în metapovestiri"119, Lyotard va aduce în prim plan problema legitimării și a crizei marilor povestiri precum dialectica spiritului, hermeneutica sensului, emanciparea subiectului rațional etc. În acest context, după cum bine subliniază Rorty, "din punctul de vedere al lui Lyotard, Habermas oferă o metapovestire ca oricare alta, o "povestire despre emancipare" mai generală și mai abstractă decât metapovestirea freudiană și cea marxistă"120
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
problema legitimării și a crizei marilor povestiri precum dialectica spiritului, hermeneutica sensului, emanciparea subiectului rațional etc. În acest context, după cum bine subliniază Rorty, "din punctul de vedere al lui Lyotard, Habermas oferă o metapovestire ca oricare alta, o "povestire despre emancipare" mai generală și mai abstractă decât metapovestirea freudiană și cea marxistă"120. În schimb, pentru Habermas, refuzul metapovestirilor conduce la un cerc vicios, în lipsa măcar a unui standard rezonabil care să asigure distincțiile necesare, critica devine "autoreferențială", iar raționalul părăsește
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
scopul discuțiilor, consensul fiind doar o stare a discuțiilor, definit de altfel drept o "valoare desuetă și suspectă". În concepția lui Lyotard, consensul, în maniera în care este înțeles de către Habermas, ca acord obținut prin intermediul dialogului, presupune validitatea povestirii de emancipare, precum și posibilitatea ca toți locutorii să ajungă la un acord în ceea ce privește regulile universal valabile pentru toate jocurile de limbaj. La fel ca și Rorty, Best și Kellner 122 consideră că în contrast atât cu Habermas, cât și cu Lyotard, există
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și fără încetare, modernitatea este plină de postmodernitatea sa"128, la fel cum postmodernitatea "nu este o epocă nouă, ci rescrierea câtorva trăsături revendicate de modernitate și în primul rând pretenția sa de a-și fonda legitimitatea pe proiectul de emancipare a umanității prin știință și tehnică"129. În susținerea aceleiași idei a schimbării registrului înțelegerii noțiunii de postmodern, Mike Featherstone citează un fragment din articolul "Rules and Paradoxes or Svelt Appendix" semnat de Lyotard, în care acesta consideră că termenul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
între artă și experiența cotidiană"141. De partea cealaltă, postmodernitatea trimite la o perioadă istorică specifică, fiind în special un stil de gândire care își manifestă dezacordul față de noțiunile moderne de adevăr, rațiune, obiectivitate, precum și față de ideile de progres universal, emancipare, metanarațiune, principiu ultim de explicare a lucrurilor etc. Conturându-se prin opoziția față de normele Iluminismului, postmodernitatea propune imaginea unei lumi "contingente, lipsite de întemeiere, diversă, instabilă, nedeterminată, a unui set de culturi neunificate sau interpretări care dezvoltă un grad de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
despre sensurile lui "post-", care ridică și anumite probleme în legătură cu termenul de postmodernism. Prima interpretare se desfășoară în cadrul discursului arhitecturii, unde ruptura de modernism se recunoaște și în abandonarea ideii care subîntindea proiectul arhitectural modern, și anume împlinirea progresivă a emancipării complete, atât la nivel social, cât și individual. Această situație se recunoaște în stilul arhitecturii postmoderne, care recurge des la bricolaj, la "citări" din epoci sau stiluri anterioare. Aici "post-" introduce sensul succesiunii, al diacroniei, indicând "ceva asemănător unei conversiuni
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
problemelor cu care se confrunta proiectul iluminist, de cele mai multe ori reacția fiind aceea a abandonării sale complete, pornind de la modelul "creației distructive", reliefată de către Nietzsche. Filosofia postmodernă se manifestă așadar prin refuzul raționamentului abstract și al oricărui proiect care încorporează emanciparea universală prin utilizarea forței tehnologiei, științei și gândirii, radicalizând perspectivismul și relativismul care s-au format într-o fază târzie a modernismului. Imposibilitatea de a mai specifica "adevărurile universale și eterne", pluralitatea limbajelor și a alternativelor, fragmentările, preocuparea pentru nuanțări
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și pe schimbările importante din domeniul discursului, comunicării, stilului de viață, modificări ce pot antrena adevărate revoluții sociale și culturale. Prin localizarea schimbării politice în microsferele societății și în viața cotidiană, Baudrillard se distanțează încă o dată de soluțiile marxiste ale emancipării, care se găseau în lupta de clasă sau erau localizate la nivelul locului de muncă sau al statului. Deplasarea de la macroputere și macropolitici către micropolitici sau politicile de margine contestă o dată în plus radicalitatea teoriei marxiste, precum și capacitatea ei de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fără să fie puse bazele unei democrații supranaționale; că ea a pus în concurență sistemele naționale de protecție socială, care s-au slăbit, fără a fi dat naștere unor garanții supranaționale echivalente. O societate civilă europeană s-a construit prin emanciparea din interiorul statelor, fără a da însă naștere unui stat european, lăsînd deschis dublul deficit al Europei comunitare, democratic și social 8. Pentru alții, dimpotrivă, Europa este percepută ca noul avatar al statului, care diminuează forța societăților ci-vile. În acest
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
sprijin americane din Eurasia. Pe lângă aceste mize globale pe care le personalizează lumea arabă, spațiul de referință mai include o serie întreagă de elemente structurale interne (componentele etno-confesionale și politico-ideologice, nivelul de echipare cu resurse și cu infrastructuri, gradul de emancipare a structurilor sociale), care potențează multitudinea de clivaje interioare, stări conflictuale, discrepanțe de potențial economic și militar, diferențieri de orientare spațială a relațiilor externe, aspecte ce subliniază câteva dintre particularitățile definitorii ale lumii arabe. Avem deci în față un spațiu
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3039]
-
de partide, organizații ori de stat. Tendința iluministă prin care lumea și istoria umană se pot înțelege pornind doar de la ele însele este o altă formă de secularizare. Iar secularizarea ca fenomen obiectiv constă în amenajarea spațiului public potrivit valorilor emancipării politice și a libertății de conștiință a oamenilor dintr-o țară. Laicizarea, dimpotrivă, devine o reprezentare, un fapt subiectiv care stă în raport cu conștiința, cu poziția într-un sistem a subiectului individual sau a grupului social-activ. În țări precum Franța și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Deși dorința discutării publice, democratice, în adoptarea marilor opțiuni politice nu a dispărut, ea subzistă mai mult refulată decât defulată. Nesatisfacerea perpetuă a trebuințelor de legitimare face ca nevoia de ideologie să fie și ea continuă. Așa că, pentru ca interesul pentru emancipare să nu dispară, este necesară reluarea continuă a tradițiilor, îmbinate cu reforme potrivite, care să contribuie la autoreglarea sistemului social. P. Ricoeur aprecia că între ontologia înțelegerii prealabile susținută de Gadamer-Heidegger și escatologia eliberării promovată de J. Habermas nu este
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
p. 121, p. 124). El susținea că teoria interacționează cu "interesul", adică cu viața adevărată, dar nu în sens psihanalitic de impuls refulat. Așa s-ar ajunge în mod neplăcut să se justifice tot cu un interes, "poate interesul pentru emancipare; și justificarea devine circulară". (5, ibid.) Interesele menționate ca rădăcini ale cunoașterii, ierarhizarea lor, raportul cu cele trei planuri ale muncii, ale puterii și ale limbajului -, aparțin mai curând de o antropologie filosofică asemănătoare cu descrierile făcute de Heidegger Dasein-ului
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
așa ceva însă nu se întâmplă, de vreme ce istoria nu este - arată Benjamin - un continuum indi ferent, aflat în puterea unui timp „vid și omogen“. Teoria secu larizării, o arată, printre alții, Hans Blumenberg, este solidară unei teorii a progresului, valorizat ca emancipare sau, dimpotrivă, ca pierdere în raport cu orizonturile transcendenței. Odată ce teoria progresului cade, în viziunea lui Benjamin, conceptul secularizării își pierde valoarea euristică. Relația din tre mesianism și materialism, pe de o parte, precum și carac terizările de tipul celei de mai sus
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
decupează propriul raport polemic cu naturalismul, pictura academică, fie un raport precursorial, de continuitate în raport cu romantismul, prerafaelitismul. Acest caracter polemic este modelat de contextul culturii naționale, subliniat și nuanțat în cadrul culturilor ale căror națiuni se află într-un proces de emancipare precum în Cehia și Ungaria incorporate Imperiului Habsburgic, ulterior Austro-Ungar, în grade diferite de reprezentare politică, în Polonia, care există cultural fără a avea și o existență statală, în România care-și dobândește independența la finele secolului al XIX-lea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
John Reed ne semnalează o tensiune permanentă care constituie nucleul secret, tema generică a picturii decadente și care are în vedere fenomenul constatat de critici și filozofi ca Désiré Nisard, Paul Bourget, Friedrich Nietzsche cu privire la o estetică a fragmentului, o emancipare a unității în detrimentul întregului, a detaliului în raport cu ansamblul. John Reed sugerează că această imagine de ansamblu constituie doar un efect de interpretare, ea nu există ca atare, ci se formează mental ca urmare a demersului hermeneutic. Prin urmare, nu avem
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artele decorative îi reunesc pe les lettrés și pe amateurs, astfel că un poet se face ebenist, un prinț muncitor "en application de cuivre", o grande dame decorează cu broderiile sale și aplicațiile de stofă interiorul hotelului orașului Bruxelles etc. Emanciparea artelor aplicate o regăsim și în programul Seccesion-ului vienez, iar Gustav Klimt ilustrează din plin dignitatea de care se bucură artele decorative, pictorul introducând decorativul nu numai ca stilizare, ci și prin elemente de orfevrerie în spațiul tabloului, dar și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe artistul care le-a eliberat. Din arta lui Paciurea, însă, dispar reflexele decadente, himera nu devine o expresie a femeii fatale, așa cum relația dintre artist și arta sa nu este plasată în contextul simbolic al confruntării dintre sexe cu emanciparea violentă a elementului feminin. Himera apare la Paciurea ca element creator, neguvernabil, întruchipare a fanteziei și a enigmei, cu un vag aspect feminoid generat, mai degrabă, de fluiditatea sa formală. În ce privește conectarea la aria reprezentărilor mitologice românești, Adriana Șotropa lansează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
transformă și într-un obiect de studiu științific în măsură să sublinieze pe de o parte diferențele esențiale care o separă de bărbat, fapt care se dorește și o poziționare mai clară a rolului ei social, dizlocat de mișcările de emancipare feministe sau de afirmarea printre femei a unor personalități foarte puternice, pe de altă parte, natura particulară a feminității, latențele instinctuale și mai ales dimensiunea irațională, având ca expresie directă sexualitatea ei. În Cele trei vârste ale femeii (1894), Edvard
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]