2,447 matches
-
în trei, asemeni unui triptic, două volete laterale și partea centrală. Lectura se organizează fie pornind de la margine către centru, centripet, fie centrifug, de la centru către periferie. Fiecărui volet îi corespunde un dublu simbolic al miresei, surprins într-o atitudine emblematică. Toate aceste personaje se mișcă într-un spațiu edenic, pe jos se află un covor de flori pe care ele pășesc cu picioarele goale. Deasupra, într-un balcon elementul arhitectonic este la rândul său prezent, oferind în oglindă locul menit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Indépendants. În 1890 are loc scindarea Societății Artiștilor Francezi, iar în 1891 apare un alt salon al cărui nume revendică secesiunea, Salon de refusés. În 1900 este constituită Société Nouvelle, condusă de Gabriel Mourney și după el de Rodin, personaj emblematic pentru arta simbolistă și pentru înnoirea limbajului sculpturii, artist frecventat un timp și de Constantin Brâncuși. La începutul secolului au loc unele din cele mai importante expoziții colective: Van Gogh (1901), Lautrec (1902), Seurat, Van Gogh, Manet (1905), Gauguin (1906
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
474. Rops definește excelent nu propria sa inaderență la un program estetic, ci spiritul noii grupări, deschis inovației, experimentului. În opinia lui Philippe Roberts-Jones475, generația care a creat Les XX a reușit să impună patru mari artiști belgieni: Fernand Khnopff, emblematic pentru simbolismul belgian și european, James Ensor, legat deopotrivă de simbolism și cultivând un expresionism incipient, neoimpresioniștii Théo van Rysselberghe și Guillaume Vogels. Artiștii simboliști erau percepuți ca un grup aparte în revista L'Art Moderne, în 1888. Khnopff, De
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
contestări, sau, dimpotrivă, exaltări conduse de critici profesioniști sau de literați deveniți redutabili critici de artă Baudelaire, Huysmans, Péladan, Lemmonier, Apollinaire etc. în lipsa unei tradiții configurate la nivelul receptării estetice, a unor repere sigure, poate cu excepția lui Nicolae Grigorescu, figură emblematică pentru desprinderea de pictura academică, opțiunile estetice rămân cantonate în zona unor modele exemplare, legate de mediul formativ occidental al fiecăruia dintre artiști. Opțiunile privind eliberarea artei de canonul academic și intrarea ei pe poarta modernității nu fac sistem la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Bacante etc. În afară de un Hors textes, Studiu pentru Lira lui Orfeu, studiu realizat pentru tabloul cu același nume expus în 1898, Al. Séon apare în revistă cu un mic desen ilustrând o Himeră. Elev al lui Puvis de Chavannes, personalitate emblematică pentru simbolism în artele plastice, Al. Séon (1855-1917) este elogiat și pentru pictura murală, fiind socotit drept un maestru al frescelor și un artist-intelectual, prezentat drept un estet recluzat în turnul său de fildeș. Altfel, pictorul era asociat cu salonul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pagina 26 și cea a D-nei S. Roguska 513, "Siestă" la pagina 30. Mircea Demetriad numele îi este ortografiat uneori Dimitriad semnează un articol despre Friedrich Nietzsche. Revista reușește să dobândească coeziune și prin familiarizarea publicului românesc cu aceste figuri emblematice ale culturii europene a timpului. Se poate observa, însă, o lectură de sensibilitate franceză a lui Nietzsche, al cărui "Supraom" devine pentru anarhiști un model al revoltatului lipsit de prejudecăți, al rebelului fără cauză, al aristocratului "de drept divin". Alexandru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în cadrul acestei etnii. Vermont își dirijează modelul pentru a obține poza unei senzualități convenționale, spre deosebire de Cecilia Cuțescu-Storc,k care îi conferă modelului o totală libertate, în linia unei dezinvolturi pe care o scontează, fotografiind acel gest memorabil, genuin, acea atitudine emblematică, extrasă pitorescului, senzualității, sau oricărei alte contingențe. Pictorul vizează în primul rând cuprinderea în poza adoptată de model a unei dimensiuni senzuale. În Țigancă florăreasă (ulei pe pânză, P.N. 2283, Bacău 1915, 1,195 x 0,756 cm), fata stă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ion Totu, în "Pocăința Salomeii" 536, apariția Salomeii se face după tipicul decadent, în cadrul orgiastic al curții imperiale. Ca și în piesa lui Oscar Wilde, Salomeea dansează dansul celor șapte văluri, care prefigurează fiecare o dimensiune sau un moment înscris emblematic în ritualul-coregrafic al dansatoarei, transformată în preoteasă a unui cult păgân. Fiecare văl circumscrie fascinul Salomeii într-un registru cosmologic, așa cum zaimful lui Tanit reprezintă condiția sacerdotală a lui Salammbô, în romanul omonim al lui Gustave Flaubert. Plăcerea și cruzimea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
compus poemul Salomeea 539 în urma acestei experiențe de neuitat: poemul îi este dedicat lui Alexandru Bogdan-Pitești. Fictiv sau nu, episodul biografic, infuzat cu sadismul anecdoticii malițioase de conte cruelle à la Villiers de l'Isle Adam sau Catulle Mendès devine emblematic, dat fiind faptul că Salomeea chintesențializează cruzimea asociată artei, fie ea și coregrafice. Scriitorul debutase sub semnul unei deconstrucții a simbolismului în formula unor prozopoeme cu ludicul și în spiritul avangardei, Figurile de ceară, în 1912, iar Salomeea apărea în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unei balustrade trebuia să exprime unitatea întregului"569. Arhitectul ar fi dorit să extindă principiile Gesamtkunstwerk la scara unui oraș întreg. La rândul său, Gabriele D'Annunzio își amenajează o casă menită să servească drept templu închinat propriei sale personalități emblematice pentru cultura națională italiană. Își și intitulează "villa" la care începe modificările în 1920, "Vittoriale degli Italiani", o altă "maison théâtrale" concepută după spiritul și sensibilitatea locatarului ca și casa lui Moreau, reprezentând și un fel de legat testamentar autocelebrativ
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
orice senzualitate de expresie literară, sunt puse în relație cu maladivul, reflectat în felul în care esteții își decorează saloanele pentru a întreține deopotrivă și leacul și otrava sau, în accepția pe care Jacques Derrida o conferă termenului, pharmakonul decadent. Emblematic pentru felul în care literatura și arta sunt recuperate în spațiul pe care artiștii îl locuiesc sunt trei personalități distincte: poetul Alexandru Macedonski, socotit și fondatorul școlii simboliste în literatura română și patronul unui cenaclu de poezie, Alexandru Bogdan-Pitești, patron
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al artelor, la rândul său poet și unul dintre cei mai importanți colecționari de artă de la finele secolului al XIX-lea și pictorița Cecilia Cuțescu-Storck, printre puținele femei acceptate în societatea Tinerimea artistică pentru talentul său remarcabil. Cele trei personalități emblematice pentru finele secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea ilustrează și o viziune asupra rolului pe care arta și literatura îl joacă în circumscrierea unui spațiu specific. Interiorul casei lui Alexandru Macedonski este amenajat asemeni unui templu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu capete în mărime naturală, înfățișându-i pe Eminescu și Grigorescu realizați de Georgescu, pe Mincu pictat de Fritz Storck, pe Petrașcu de un "coleg" și pe doctorul C. Petrașcu de "un olandez". Un poet, un pictor, un arhitect, toți emblematici, se alătură familiei burgheze reprezentate de vărul doctor, familiei înnobilate prin precoupările pentru artă ale locatarului și de vocația artistică a fratelui pictor. În același timp, aceste personaje emblematice la care se adaugă frații Cerchez, G.D. Mirea sunt familiari ai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Petrașcu de "un olandez". Un poet, un pictor, un arhitect, toți emblematici, se alătură familiei burgheze reprezentate de vărul doctor, familiei înnobilate prin precoupările pentru artă ale locatarului și de vocația artistică a fratelui pictor. În același timp, aceste personaje emblematice la care se adaugă frații Cerchez, G.D. Mirea sunt familiari ai criticului, ei reprezintă generația care se întorcea de la Paris în 1882, 1883, cu idei novatoare, generație care are inițiativa de a fonda Intim Clubul. Arhitectul Mincu este chiar un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la experiența tahitiană a lui Paul Gauguin de a cărei pictură Cecilia Cuțescu-Storck a fost puternic influențată? Spre deosebire de luxurianța vegetației pictată pe plafonul holului, în celelalte două săli, atelierul se transformă într-un templu al artei, unde fiecare figură devine emblematică, așa cum remarcă și Serafina Brukner: "Mai departe, privirea noastră alunecă pe ziduri populate de siluete ce reprezintă eroii marii epopei sufletești, fiecare siluetă reprezentând o nuanță a vieții interioare, un moment trăit de ființa umană. [...] Aici este vorba de o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
secretă și adesea inavuabilă precum cea a femeii din nuvela lui Barbey d'Aurevilly, Le dessous de cartes d'une partie de Whist. Simbolismul măștilor devine revelator pentru un carnaval al lumii moderne, unde umanitatea este reificată, redusă la conținutul emblematic, tulburător al măștii, unde orice mască reprezintă un eufemism al morții. Mihai Teișanu (1883-1943) realizează în Femeie cu masca (Ulei pe pânză, 1,175 x 0,845 cm, semnat și datat jos cu negru: M. Teișanu, P.N.1263, 1912?) "portretul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
grâu, idilic, apoi intru în sat și prezint personajul sau o întâmplare semnificativă, ce conține o idee. Dacă, la montaj, acel câmp îl arăt încă o dată și apoi încă o dată după o altă secvență, el devine altceva, devine un cadru emblematic, poate să conțină o metaforă. Făcând un film de protecția muncii, care a fost considerat unul dintre cele mai interesante filme documentar-anchetă, Mai mulți vinovați și o victimă, Ovidiu Bose Paștina plimbă printr-un lan de grâu pe văduva unui
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
prejudicii constatate în pădurea Iliești - total 95.000 lei. Rod al jertfelor supreme ale soldaților din Armata României, al excelentei diplomații liberale, dar și al unui context internațional favorabil, Marea Unire din 1 decembrie 1918 rămâne până astăzi, cea mai emblematică realizare a Națiunii Române, un punct de reper fundamental al destinului românesc, în jurul căruia gravitează trecutul, prezentul și viitorul statului în care trăim. La realizarea acestui deziderat național, Moldova - singurul teritoriu administrat fără întrerupere de români - și-a adus o
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
artă fără talent peste putință". De aici și marea mirare interogativă a lui Caragiale ("Cum o să poată ieși din conservatorie talente mari cîtă vreme nici unul nu vrea măcar să intre? Ce să iasă, dacă n-a intrat nimica?") și concluzia sa emblematică ("Am rămas [...] partizanul neînduplecat al tendinței cu artă") care nu estompează regretul ruperii de iluzie: "Perz dinți, după ce mi-am pierdut iluziile. Ah! de ce nu am încă iluziuni?" Pierderea se dovedește însă benefică deoarece "cîteva picături de pelin pot, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
coroană de conte deasupra monogramei" reușind totodată un exemplu rarisim de exprimare mitocănească: "A! Lefterescu! Mitică al dumitale... Ba al dumitale, obraznico! Ba al tău, mojico!" Codurile opuse (Șt. Cazimir) și incompatibile sunt sesizabile în comportamentul multor "eroi" ai operei emblematici reprezentanți ai snobismului: Zița combină stilul tradițional cu cel plebeu și reziduuri patriarhale cu achiziții romantice, Rică Venturiano figurează romantismul degenerat, iar tandemul Tipătescu Zoe parodiază perechea predestinată ce ar dori să părăsească mediul ostil, Agamiță reclamă drepturi ereditare cu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
aceeași autoritate precum acelea pe care se bazează religiile", (2003, p. 121). 12 Nu întâmplător, în elegantul Foreword la lucrarea lui Damon, A Blake Dictionary: The Ideas and Symbols of William Blake, Morris Eaves susține că trei ar fi figurile emblematice, demne de a reprezenta repere în studiile blakeene: Damon, Frye, and Erdman (1988, p. IX). Autoritatea acestora se datorează, în opinia mea, faptului că sus-menționații exegeți au oferit, fiecare, câte un Blake coerent și unitar. 13 Voi face referire pe
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
-și dezvăluie cruzimea și despotismul. Doamna țării, înlăturându-și soțul, face și un gest patriotic, readucând țării liniștea de care avea nevoie după domnia însetată de sânge a lui Lăpușneanu. în perioada marilor clasici, găsim în literatura noastră alte imagini emblematice ale mamei. Impresionează, prin sensibilitatea aparte, prin adâncimea trăirilor, poezia închinată mamei de Mihai Eminescu: „O, mamă, dulce mamă, din negura de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutură
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
păcatele și lăsându-i pe supraviețuitori, bătrâna și copiii, cu un gust amar al unui destin care ar fi trebuit să fie direcționat altfel. Bătrâna rămâne, prin tot ceea ce face și spune, un veritabil tezaur de moralitate și un chip emblematic al mamei ce îndură, cu stoicism, tot ceea ce destinul îi oferă. Există și reversul imaginii idilice, luminoase a unei mame cinstite, corecte, care își educă copiii cu simțul responsabilității, astfel de pilde, date de ma-rii noștri scriitori, despre cum nu
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
mai ziceți Noemi, ziceți-mi Mara, căci Cel Puternic m-a umplut de amărăciune". "Biografia" personajului slavician debutează cu o soartă similară cu a eroinei biblice. Nu poate fi o simplă coincidență faptul că romanul se deschide cu o frază emblematică despre această amărăciune pe care o conține sine qua non numele însuși: A rămas Mara, săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuții de ei, dar era tânără și voinică și harnică și Dumnezeu a mai lăsat să aibă și noroc. Dacă
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
poți să nu te întrebi cum de eroina poartă chiar în nume ideea de chemare (ebr. Shim'on "împlinirea/dorinței/") sau cum de Șofron (gr. sóphron "cu spirit sănătos, înțelept"→influența lat.-magh. s>ș) este chiar desemnat, prin onomastică, emblematic pentru condiția sa și pentru rolul pe care îl joacă în evoluția conflictului. Mai mult decât atât: numele celor doi pădureni sau zărăndeni (ambii tineri provin, după datele oferite cu acuratețe geografică de nuvela slaviciană, din Țara Zarandului) nu se
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]