1,699 matches
-
pe la 1520. Și portretul... sigur... o reprezintă pe celebra Venus Medici, dar și pe tânăra Vespucci, dacă nu sunt cumva una și aceeași sau visul în care au apărut cândva, fiecare sau împreună, suprapuse Siei Strihan, în după-amiaza când intra, emoționată, în casa Hariga. Comună tuturor acestor chipuri este doar supraintensificarea mișcării interioare ? ! Chiar când împrumută simplitatea, noblețea liniștită a imobilității. ...Doamna Mărgărit, viitoarea soție a folcloristului, și tânărul Barbosa, dar și ceilalți întruniți în elegantul imobil din Bucureștii ultimului război
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
între noi, încercările mele de a o readuce s-au dovedit zadarnice. Prea tânăr, împiedicat de un stupid orgoliu de adolescent, nu m-am dus să-i explic schimbarea din seara aceea. Mă îndrăgostisem de ea. Mă alătur până la urmă emoționat unui elan franc și direct către mine. Mă răsucesc acum inutil în mine, ca o fată romanțioasă. Dar voiam să înțelegi. Regăsise puterea de-a porni iar gândurile. Reluaseră plimbarea, părăsiră parcul, își ascultau pașii pe trotuarul ulițelor pustii. — Am
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
care cutreieră, din nou, întinerit, țărmul asediat de furtuna mării. Se bucură : sihastrul a răspuns chemării, a revenit, îi regăsește tăcerea, supremația. Calcă în străchini înțeleptul, se împiedică, ba în copitele din față, ba în cele din spate, prea grăbit, emoționat... Erbivorul reapăruse, iată, într-un elegant frac violet și nu i se vedea chipul. Capul adânc împovărat, ascuns în reverele fracului care fulgeră, la fiecare mișcare a aripilor, luminând drumul. Fidel interlocutor, într-adevăr, de neînlocuit ! Stimabile, Eminența Voastră, Prea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
un evreu mărunțel, cu obrazul cenușiu, cu nasul mare, cu părul cîrlionțat și slinos, ce pornea spre spate de deasupra frunții brăzdate ca de reptilă, a ieșit În goană din prăvălia mizeră a unui croitor de peste drum suflînd din greu, emoționat, aducînd o găleată cu apă. Evreul alergă spre mijlocul străzii mișcîndu-se caraghios pe picioarele strîmbe, azvîrli apa peste balta Însîngerată și se Întoarse În prăvălie la fel de repede cum venise. Apoi, dintr-un alt magazin ieși un om cărînd o găleată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
veselie convulsivă, dar totul avu un efect contagios asupra celor din jur, priveau spre grupul de prieteni, zîmbeau, rîdeau, Își făceau semn cu capul. Și asta pe toată lungimea peronului. Aici vedeai oameni sobri, veseli, serioși, tineri, bătrîni, calmi, indiferenți, emoționați; dincolo, oameni preocupați de afaceri și oameni preocupați de plăceri; aici, oameni ce savurau prin fiecare cuvînt, mișcare sau gest, emoția, bucuria și speranța trezite În sufletul lor de gîndul călătoriei, dincolo oameni care priveau În jur indiferent și obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
New York, alteori pleca În turneu cu domnul Mansfield și lipsea cîteva luni. În orice caz, În seara aceea, cînd s-a sfîrșit spectacolul, am ieșit În stradă și am luat-o pe Broadway. Eram amîndoi atît de fericiți și de emoționați, că practic mergeam țopăind, așa era În seara aceea. Era una din primele zile frumoase de primăvară, aerul era curat și răcoros și totuși plăcut, iar cerul parcă era făcut dintr-o catifea liliachie pe care licăreau stele mari. Străzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și nevinovat. Apoi ne-am ridicat toți să plecăm și eram Într-adevăr tare neliniștiți: bietul băiat de-abia se mai ținea pe picioare, iar eu nu știam ce-o să se mai Întîmple. Tata era atît de fericit și de emoționat, stăpînit parcă de o forță sălbatică, ochii-i jucau În cap ca niște demoni, Își lăsa capul pe spate și rîdea așa de tare că răsuna tot localul. Părintele Chris O’Rourke trebuia să țină slujbă a doua zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nicicînd! Apoi tata Îi spuse șoferului: — Ce viteză poate prinde, fiule? Iar tînărul răspunse: — Poate depăși treizeci de kilometri pe oră fără probleme. La vale, probabil, spuse tata ca să-l necăjească și-am pornit-o. Și, Doamne, tare mai eram emoționată! Mi se părea că zburăm. Cred că Într-adevăr mergeam cu treizeci de kilometri pe oră, dar parcă mi se păreau o sută, și am trecut pe lîngă un polițist călare, și calul s-a speriat și a-ncercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vezi pe mahărul național care i-a cam lăsat fără alocații pe copii și pe părinții lor fără salarii, cum îl asculta pe prichindel, așa cum fac Moș Crăciunii profesioniști, închiriați de marile magazine, cărora copiii veniți cu părinții le spun emoționați poezii, iar ei simt cum îi mănâncă al dracului barba de nerăbdare și de-abia așteaptă ca piticoții să termine cățelușul cu păru' creț, cu toate rațele din coteț, ca să-și ia banii și s-o taie direct la cârciumă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
vizitase la spital un individ care se recomandă Arthur. Părul și mustața îi erau albe, vorbea stricat românește. Stătu puțin și nu-și scoase ochelarii de soare, deși din cele șase neoane de pe tavanul salonului doar două mai luminau. Vizibil emoționat, acel Arthur îi spusese să-l caute pe Leonard - de la el ar putea afla tot ce îl va nedumeri în următorii ani. „Nedumerire” e puțin spus: să nu știi de unde vii, să nu ai familie, să nu ai trecut. Centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Parcă dacă e 9 mai nu poți săpa via!) Interlocutorul acceptă gluma. Râde. — E Paștele. Atunci chiar era dă Paște. — În patru’ș’cinci? — Da, zice și se așază mai comod, s-a obținut legătura cu stadionul. Vacarmul tribunelor, vocea emoționată a comentatorului au acum forța să submineze vătuirea auzului, fixitatea plăcută a privirii, răcoarea instalată pe buze și chiar mirosul florilor de zmeură de câmp care mai stăruie În nări. Abia trecusem de Vesely. În satul următor am dormit Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
i-au sărutat în viteză și au dispărut, totuși, ea, i-a reamintit și rugat în timp ce-l mângâia ușor pe braț, - Vă așteptăm mai târziu! A distins clar cum îl căuta ochii ei albaștrii cu atâta speranță că a rămas emoționat. Deja între ei se stabilise o ierarhie... ea era conducătoarea grupului! Cinci minute mai târziu, când Laur a ajuns la secție era ora două însă, ca de obicei nu a dat socoteală nimănui iar la terminarea programului, Radu i-a
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
în glas. Ce mai face nepoata mea preferată? (Fiindcă veni vorba, Dorothy este singura lui nepoată, așa că epitetul acesta este cam nesincer.) Nu mai e mult până la fericitul eveniment. Plutesc ceva emoții prin aer? — Cred că da, spune Dorothy, deloc emoționată. Mortimer se referă la apropiata ei cununie, la vârsta de douăzeci și cinci de ani, cu George Brunwin, unul dintre cei mai buni și mai admirați fermieri ai ținutului. — Hai, zău, spune Mortimer. Nu se poate să nu simți puțină... cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
deschis turna ceai în patru cești. — Ești probabil Roddy, spuse ea întinzându-i o ceașcă. Eu sunt Kim. Phoebe și cu mine locuim în comun în acest apartament. Pentru păcatele noastre. Chicoti. Vrei zahăr? Roddy clătină din cap. — Suntem foarte emoționate că ea are în sfârșit o persoană importantă de partea ei, spuse Kim, servindu-se cu trei lingurițe de zahăr. Este exact șansa de care avea nevoie. — Da, desigur, intenționez să... fac tot ce pot, spuse Roddy, prins pe picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ce stăpînea odaia. Ea aprinse lumina, care depărtă pe loc distanțele dintre noi și aruncă În altă realitate mobila și covorul. - Doamnă, vreau să vă rog ceva... ceva care să rămînă Între noi pentru totdeauna. - Da, domnule judecător! Era vădit emoționată, se vedea În privirea ei ușor derutată. - Doamnă, eu am cunoscut-o pe fiica dumneaei, pe Keti. Eram pe atunci elev de liceu, În ultima clasă, În a opta. - Ea n-a făcut decît șapte clase, de liceu, a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În dimineața acelei zile de martie, grupuri de oameni fură aduse Încolonate, În centrul orașului, În fața primăriei. Primarul vorbi din balconul cu Înflorituri de fier, alături de el cîțiva, și lîngă ei drapelul În bernă. Vorbitorul era, sau ținea să pară, emoționat, grupurile care pînă atunci se foiseră Între ele Încetară mișcarea, Înlemniră Într-o muțenie perfectă, era un moment al Istoriei adevărat, oamenii, dacă te uitai la ei, aveau fețele triste, În realitate țineau să pară triști pentru a nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
locul unde te-ai născut și-ai trăit o viață. Vedeți dumneavoastră, la vîrsta mea... El vorbea În timp ce eu mă vedeam alături de el, traversînd Mediterana spre Țara Sfîntă. Amuțisem. - Vă Înțeleg, spuse profesoara, punîndu-i mîna pe umărul stîng. Era vădit emoționată. Să vă ajute Dumnezeu! Și făcu semn fetei, care veni lîngă noi. Comandă o Înghețată. El Încercă un refuz, care fu anulat de gestul politicos și categoric al profesoarei, care Împrumută - nefiresc În situația În care ne aflam - ceva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
neliniști cîteva clipe, nu de cuvintele rostite, ci de efluviile ce le mînară la suprafață. Nu auzi nici un răspuns, ochii Îi deveniră mari, el stătea nemișcat, părea de data asta Învăluit În ceață. Era totuși real căci Îi simțea răsuflarea emoționată, nu putea să fie Închipuire, „Vă iubesc! Acum am curajul să vă spun pentru că nu e nimeni. Se trezi vorbind deodată la singular: „Te iubesc!” I se păru că lumea se Învăluie În apoteoză. „Cum nu ți-ai dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
casei nu observase această modificare, mai cu seamă că ei Înșiși deveniseră preocupați de preconizata plecare a Anei la oraș, ca și cum urma să se Întîmple unu din cele mai importante evenimente pe plan mondial. Trebuie, spunea soția Învățătorului, cea mai emoționată din toți, ca fiica și nepoata să facă impresie bună soților Pavel pe care nu-i cunoștea și care fuseseră atît de amabili că se oferiseră să le găzduiască, și de asemenea medicului la care Ana se va duce cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Valerius îi privea pe cei doi adversari. Îl văzu pe Skorpius apropiindu-se de Salix încet și oprindu-se la câțiva pași de el. Era mai înalt cu un cap. Salix rămase nemișcat, dar deschise palma și apoi strânse pumnul; emoționat, Valerius recunoscu gestul care, încă din adolescență, anunța izbucnirile de mânie ale lui Salix. Cei doi gladiatori continuau să se privească în tăcere, măsurându-se. Apoi Skorpius se întoarse cu fața spre public, întinzându-se ca o fiară gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
funest al războiului civil -, zări zidurile orașului Poetovium, cel mai frumos din Pannonia, ridicat pe malul de mizănoapte al Dravei. Râul străbătea marea câmpie, îndreptându-se spre Dunăre; galbenul întunecat al câmpurilor de floarea-soarelui alterna cu verdele viței-de-vie de pe dealuri. Emoționat, Antonius se gândi la Mithra, zeul câmpiilor. În valea ce se întindea în fața ochilor lui, pe malurile Dravei, mâinile credincioșilor săpaseră primele mithraea în măruntaiele pământului, din care se născuse zeul. De la Poetovium, cultul lui Mithra se răspândise în ținuturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pentru explicația sa. - Bine, măi băiete, îi zise Caragiale, eu vorbesc de aproape un ceas și ție nici nu ți pasă! Spune, în cotro te uiți și la ce te gândești? - Ascultam mierloiul din pom! răspunse elevul sincer, dar destul de emoționat. Caragiale tăcu o clipă, fixă pe băiat și își continuă apoi cursul de istorie. Elevul însă nu-și lua ochii de la fereastră. Explicând mereu și observând că elevul continuă a privi pe fereastră cu încordată atențiune, Caragiale își întrerupse explicația
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
În ițari și port oltenesc, mireasă ce-a participat la un moment dat magic chiar cu vocea ei la veselia generală, fiindcă s-a cîntat non-stop Într-o atmosferă de veselie după ce-n cerdacul cu mușcate mirele se dovedise vădit emoționat, printre altele și din cauza elementelor ornamentale „care-au conferit miresei un look de domniță bizantină”, dar În 1453 turcii n-aveau cunoștințe de limba engleză, n-aveau look, și au cucerit ca mitocanii Bizanțul tocmai cînd acesta Întreținea cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
muzică bizantină, mireasă ornamentată cu bijuterii extrem de scumpe din aur vechi și briliante cumpărate de mire tocmai de la Londra, ca la noi, la români, mergînd astfel el, mirele, cu cercul istoriei, demonstrînd că se-nvîrte, cu bățul, cu telecomanda, ca ventilatorul, emoționat Însă și de perspectiva răscolitoare oferită sub orizont de aleasa inimii lui ce n-avea În picioare decît o emoționantă pereche de sandale fine c-o singură baretă de aur, corpul ei fiind acoperit de sus și pînă jos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
singură, vorbi ea după o pauză, sfârșită, obosită, ducîndu-se să se întindă pe rogojina din balcon. Ieșii, îmi pusei cu greutate pantofii, căci era întunerec, și coborâi tiptil scările, cu o ciudată mâhnire și furie în suflet. Am fost foarte emoționat văzând pretutindeni lămpile aprinse. *** Din jurnalul acelei luni: " Nu are o frumusețe regulată, ci dincolo de canoane, expresivă până la răzvrătire, fermecătoare în sensul magic al cuvântului. Recunosc că nu mi-am putut lua gândul de la ea toată noaptea. Și acum, în loc să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]