1,678 matches
-
tânăr voinic, cu un pahar de băutură în mână, spunând că el este cel căutat și, uitându-se lung la Vasile, cu ezitare, cu ochii împăienjeniți de băutură, s-a îndreptat către băiat: "tu ești Vasile, măi, ești Vasile...", rămânând, emoționat, cu mâna în mâna băiatului... Nu s-au sărutat, nu se sărută, între ei, la țărani, nici frații... A ascultat explicația noastră, liniștit și, se vedea bine, încurcat. Ceva părea că nu-i convine. Insistam să meargă să-și vadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
situația, ne-a spus că vom intra odată cu el, ca invitații săi. Așa a și fost. Intrarea noastră, împreună cu scriitorul, a fost atât de neașteptată, încât ropotele de aplauze le-am considerat a ne fi adresate și nouă. Eram mândru, emoționat, că îi simțisem, pe umeri, mâna; i-am văzut bine costumul, îl țin minte bine și acum, un gri argintiu, asortat cu o cămașă albă, foșnind a mătase. În sfârșit, a început ceea ce nu am mai văzut niciodată, pentru că niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mare, de s-a auzit peste tot, "Vine, vine, vine" (amănunt regizoral neprevăzut, scăpare). A intrat în amfiteatru, înconjurat de elevii mai mari, într-o furtună de aplauze de un entuziasm atât de convingător încât, oprindu-se o clipă, vizibil emoționat, înainte de a fi invitat la catedra care îl aștepta, cu o voce întretăiată, nesigură, ne-a spus direct, cam așa: "Dragii mei, nu mi s-a întâmplat niciodată să fiu omagiat doar ca om... am fost aplaudat ca artist... voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ca niște fluturi. Panaitescu și cu mine (eram colegi de bancă) priveam visători pe geam, închipuindu-ne cum ni se va răspunde la daruri, când vom întâlni, "din întâmplare", fetele. Ne așteptam la câte un ghiocel, cine știe. Eram fericiți, emoționați, cadourile noastre au fost primite... Dar nenorocirea a căzut ca un trăsnet. * Nu începuse bine ora a doua, de geometrie, când s-a deschis ușa și a intrat secretarul liceului, un personaj antipatic, însoțit de doi domni, dintre care unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
putem intra în casă așa, mă trase de braț Severina, punându-și sandalele și ghiozdanul sub un pietroi. Dezbracă-te! Era în vocea ei și o provocare, și o tandrețe pe care nu o bănuiam, era o melodie nemaiauzită. Tremuram emoționați, înfiorați, fermecați. Am rămas în apă, lipindu-ne unul de altul, parcă așteptând să nu se mai termine potopul. Ne tremura și inima și sufletul și trupul. Îi căutam cu buzele formele pietroase, abia îndrăznind să le deslușesc. Acasă, bunica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
într-un plic la redacție, semnat V. Demetrescu (tatăl meu și-a spus întotdeauna Demetrescu, pentru că așa îl înscriseseră părinții la liceu, dar eu mi-am corectat apoi numele în firescul, deși banalul, Dumitrescu) și peste două zile am tresărit emoționat văzându-l publicat chiar în prima pagină, lângă articolul lui Nicolae Iorga. Era prima dată când mi [27] se publica un articol politic într-un ziar „adevărat”, nu în cele miniatură pe care le scriam noi acasă... Mi-aduc aminte
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
asupra întregii săli și toți așteptam fremătând venirea profesorului. Când a venit, încă dinainte de a intra în sală, a fost o izbucnire năvalnică de aplauze și de strigăte „Trăiască Iorga”, cum nu-mi fusese încă dat să aud. Câteva minute, emoționat el însuși, Iorga a așteptat în picioare să se potolească manifestația de dragoste a studenților, apoi a mulțumit mișcat și și-a început cursul, cufundându-se aproape în fotoliul acela cu rezemătoare înaltă ca de tron episcopal, cu ochelarii în
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
meritat, fiind de departe cea mai bună operă românească, de o valoare intrinsecă absolută, [213] putând fi cântată cu succes pe orice scenă lirică din străinătate. În prima pauză m-am dus pe scenă să-i strâng mâna și el, emoționat, m-a îmbrățișat, mulțumindu-mi călduros, deși nu mai eram un „personaj” politic. Iar Gogu Georgescu, trebuind să recunoască succesul prea evident, îmi vorbea elogios, dând zor mereu cu „Domnule Secretar General”, până l-am rugat să nu-mi mai
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
întregi [...]. Această țară ți-o închinăm Măria ta, noi toți,..., plecați puțini, ne întoarcem acum mai mulți. Sufletul cel vechi e neschimbat. L-am transmis oaspeților și fraților noștri de alt neam, care împreună cu noi vin înaintea majestății voastre”. Adânc emoționat, regele Ferdinand a răspuns că primește cu bucurie Actul de unire al Bucovinei cu Regatul Român, asigurând pe noii săi credincioși de dragostea, ocrotirea și loialitatea sa, iar la telegrama Congresului Bucovinean privind unirea cu România, acesta răspundea, printre altele
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Era un preot sfânt... Un părinte al tuturor... El mi-a îmbrăcat copiii... Nu l-a trimis niciodată acasă pe cineva cu mâinile goale...». Monseniorul Luigi Traglia, vice-administratorul Romei, care a voit să fie prezent la ritul funerar, a comentat emoționat: «Aș vrea să am și eu un așa funerar!». Don Zeno Saltini, fondatorul Nomadelfia, scrise în micul său ziar Piccoli Apostoli, pe 19 martie 1942: «Vă prezint un erou. Mi-a murit în aceste zile un mare prieten: don Alessandro
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Abia a fost gata mașina, a mers la San Zeno in Monte. S-a oprit îndelung să se roage în dormitor, în tăcere. Camera și biroul erau pline de tineri și de preoți care plângeau în șoaptă. Episcopul era vizibil emoționat. Părea cu nu ar mai voi să se despartă de prietenul său don Giovanni. În ziua funeraliilor solemne, a voit să prezideze slujba religioasă, lăsând concelebrantului său, monseniorul Andrea Pangrazio, misiunea reevocării personalității și vieții scumpului său prieten don Giovanni
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
să-l am în preajmă pe pastorul meu; dar, facă-se voia Domnului“. Și m-a invitat să-i citesc fragmentul din Sf. Ioan: „Eu sunt învierea și viața...“. Puțin după murea spunând: „Vin la tine, Doamne, vin“». Și comenta emoționat: «Mulți trăiesc în credința adevărată și ne vor face de rușine pe noi catolicii... care călătorim la clasa întâi». În 1945 un preot catolic i-a prezentat un pastor protestant. Don Calabria, după obișnuitele prezentări, a început îndată să vorbească
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și prefectului se grăbeau să-mi arate afișe proaspăt lipite pe ziduri, traducîndu-mi conținutul care era un apel către populație de a primi pe soldații români "ca pe niște frați". Tablou de cordialitate, fiică a fricii, care făcea ca alocuțiunea emoționată, ținută mai înainte personalului Legației, să fie fără rost. În trapul unei trăsuri de paradă, cei doi funcționari bulgari ne-au condus spre port. "Aveți batiste curate ca să le agitați în aer?" i-am întrebat pe colaboratorii mei, "dacă nu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
În jurul meu, familia și câțiva prieteni francezi, care priveau fascinați scenele de pe micul ecran. Nu mai văzuseră până atunci revoluție „în direct”. Revolta pariziană din mai ’68 nu fusese decât un fel de operetă în comparație cu ce vedeau. Eu eram, firește, emoționat, surexcitat din cauza evenimentelor pe care le urmăream de mai bine de-o săptămână. Mâncam cu toții sarmale și beam vin alb, alsacian, când s-a dat știrea că Ceaușescu a fost judecat, condamnat și executat. Eu tocmai le explicam francezilor că
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
De pildă, luna trecută, cu ocazia zilei de 1 Decembrie, i-a invitat la Cotroceni pe unii dintre jurnaliștii care au lucrat la „Europa Liberă” (cea de la München!) și, nici una, nici două, i-a decorat. Am fost de a dreptul emoționat când am aflat vestea. Mai ales că se repara o nedreptate pe care fostul președinte o făcuse acum câțiva ani decorându-i numai pe Monica Lovinescu și pe soțul dânsei. S-a dus la Paris special pentru asta! Ion Iliescu
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
prieten pasteurizat, la cutie de carton, Jean Valvis. Dansul lui Albert e subiect de urecheală în As. Mișcarea unduitoare a omologului român e percepută doar ca o lovitură de imagine dată fascinației puterii. Nu-l ceartă nimeni, dimpotrivă, auditoriul așteaptă emoționat un discurs simțit despre fumul de locomotivă sau despre cît de puțin sprijină Statul nobila sa investiție privată. aprilie 2004 Victoria mișcării muncitorești Truditorii comuni de la FC Porto au cîștigat Liga Campionilor. În termeni sociali, se poate spune că au
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
jumătate de gură. - Dorința ta e poruncă pentru mine. Să mergem. O navă spațială își face pe loc apariția. Are formă sferică, e strălucitoare și e protejată de șapte scuturi de energie. Un robot le deschide ușa și George intră emoționat. Primește un costum special de cosmonaut, pe care îl îmbracă în grabă. Așează-te la pupitrul de comandă! îi spune robotul cu un glas metalic. Stabilește coordonatele și apasă butonul de pornire. Într-o fracțiune de secundă, nava spațială se
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
fost un poet foarte gustat în vremea lui (Ceasuri de mulțumire). Improvizațiile madrigalești sunt focoase și decente, cântecele ca Fracul meu se conduc după Béranger. Repetiții în chip de refren la fiece strofă, o frază lunecoasă, un ton sentențios și emoționat, de o curioasă solemnitate lirică, în ciuda indiferenței cuvintelor, acestea sunt notele tehnicii lui C. A. Rosetti și cu această mecanică este realizată romanța A cui e vina (1839), care înfățișează pentru poezia română ceea ce sunt La libertá de Metastasio și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
după care întîmplare rămâne puțin scrântit, cu obiceiul inofensiv de a vîrî capul pe ușa tribunalului și a striga: "Huideo! ho! chioaro!" cu privirile la imaginea Justiției legate la ochi. Europolis, simpatic roman maritim, adoptă un zolism în modul mai emoționat și mai artist al fraților de Goncourt, fiindcă urmărește cauzele sociale prin care o femeie se prăbușește. Romanul e alcătuit din scene de comedie și din momente patetice, îmbinate cu înlesnire într-o narațiune obiectivă, care, fără a atinge complexitatea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
spuse de Mântuitorul. Vizita medicală am trecut-o ușor, dar la verificarea aptitudinilor muzicale, preotul profesor Gheorghe Marinescu, absolvent al Conservatorului din Viena, m-a verificat îndelung și cu greu mi-a dat aprobare. Nu știam să cânt. Am cântat emoționat, cu frică, „pe nas”. Proba scrisă la aritmetică m-a făcut „celebru”. A mai copiat și un alt candidat rezolvarea dată de mine, dar supraveghetorii au observat și au consemnat faptul că „concurentul N.N. a copiat la teza de aritmetică
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
o deschide de perete îmbrâncind-o în afară.) Cațavencu: (tremurând, strigă la fereastră în afară) Ajutor! Săriți! Mă omoară vampirul! Prefectul asasin! Ajutor! SCENA X Aceiași Zoe venind repede din dreapta Zoe: (repezindu-se între Cațavencu și Tipătescu, rugătoare și foarte emoționată) Domnule Cațavencu, domnule, pentru Dumnezeu! Te rog, nu striga... Fănică, ai înnebunit?... Domnule Cațavencu... mă rog... Cațavencu: (emoționat și el) Cum să nu strig, doamnă? Tipătescu: (zdrobit de mișcare, ștergându-și fruntea și căzând pe un scaun la dreapta) Mișel
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
în privința revizuirii? Toată sala: Nu!... Să vedem!... Spune! Cațavencu: (batjocoritor) Să vedem opinia lui d. Farfuridi. (Trahanache clopoțește.) Farfuridi: (asudă mereu și se emoționează pe văzute) Opinia mea este aceasta: e vorba de revizuire, da? Toți: (puternic) Da! Da! Farfuridi: (emoționat și asudând) Atunci, iată ce zic eu, și împreună cu mine (începe să se înece) trebuie să [sic] zică asemenea toți aceia care nu vor să cază la extremitate (se îneacă mereu), adică vreau să zic, da, ca să fie moderați... adică
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
mi-era strâmtă am vrut să-i scot căptușeala s-o mai lărgesc... când colo în căptușeală peste ce dau? Zoe: O scrisoare! Cațavencu: O scrisoare Cetățeanul: O scrisoare, da, domnule Nae... Nu mai mergem pe la o țuică?... Zoe: (foarte emoționată) S-o vedem! Cetățeanul: E de la conul Fănică: andrisantul sunteți dvoastră. Zoe: Dă-mi-o, dă-mi-o degrabă! Cațavencu: Sunt în adevăr pierdut! Zoe: Degrabă, dacă o ai. Cetățeanul: O am, n-am pierdut-o... nu m-am mai
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
mor cu ea, întrucît nu mai am posibilitatea altei opțiuni. Nu am medicamentul care să mă vindece de iluziile tinereții.” Cînd mi-a făcut această mărturisire, Sp. avea pleoapele roșii, cum i se întîmplă ori de cîte ori e sincer emoționat. Fără să i-o declar, i-am apreciat curajul de a face o asemenea analiză. Din păcate însă, acesta nu ține prea mult. Drama lui provine, de fapt, din imposibilitatea de a se menține într-o atitudine, atît față de sistem
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Dâmbovița sau de Hudson. Între cei, adică, de care vroiam să mă depărtez și de care, astfel, mă și depărtasem. (Text apărut, Într-o formă prescurtată, În Familia, nr. 11-12/2001) Ștampila poștei: 31.12.71 Dragă Norman Manea, Profund emoționată că nu ne-ai uitat casa de la Vălenii de Munte Îți urăm ca unui copil fidel al familiei noastre: mari succese literare (să crape dușmanii). Multă dragoste În căsnicia dumitale și multă Încredere În talentul dumitale. Pe 1972 sperăm să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]