4,041 matches
-
creștină, Patrick Arnaud spusese: „Franz Weyergraf știe cum să evoce dragostea trupească: cu simplitate, fără lăudăroșenie și fără lașe excese de pudoare, cu o autentică poezie.“ François se Întrebă unde să afle curajul moral care i-ar permite să atace energic - o, da, energic! - toate inhibițiile și blocajele care Îl uzau, Îl minau, Îl diminuau, Îl torturau de luni Întregi, și care Îl Împiedicau acum să aibă pur și simplu puterea de a se da jos din pat. Omul e dator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
spusese: „Franz Weyergraf știe cum să evoce dragostea trupească: cu simplitate, fără lăudăroșenie și fără lașe excese de pudoare, cu o autentică poezie.“ François se Întrebă unde să afle curajul moral care i-ar permite să atace energic - o, da, energic! - toate inhibițiile și blocajele care Îl uzau, Îl minau, Îl diminuau, Îl torturau de luni Întregi, și care Îl Împiedicau acum să aibă pur și simplu puterea de a se da jos din pat. Omul e dator să accepte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Am auzit-o pe mama rostind fraza următoare: „CÎnd s-a născut François, doctorul a spus că ori o să moară, ori o să ajungă nebun. În mod normal, nici n-ar fi trebuit măcar să supraviețuiască“. De ani de zile, mama protestează energic de fiecare dată cînd fac aluzie la fraza aia. Ea n-a-ros-ti-t-o-ni-cio-da-tă. Nici doctorul. E curată năs-co-ci-re. Constatînd zi după zi că nu muream, m-am așteptat atunci vreme Îndelungată să ajung nebun. Medicului aceluia - excelent mamoș, sînt forțat și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de sărbătorit. Nici într-o mie de ani. După ce aceștia urcară nenumărate scări, parcurseră coridoare întregi, trecuseră după nu știu câte colțuri și se opriră în fața mai multor uși pentru a citi numele firmelor adăpostite înăuntru, portarul îi spuse pe un ton energic: ă Ați văzut ce bine e că am venit cu dumneavoastră, excelență? Deși nu voia să o admită, era evident că nici el nu știa încotro se îndreptau, ceea ce îl făcu să își încetinească pașii și, după o vreme, sățl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să îl găsesc pe Constantin Chirilovici Govorov, insistă Porfiri calm, neiertător. Spune-mi, Lilia, unde erați când te-a fotografiat. Aceasta însă era pierdută într-o altă lume. ă Să aveți grijă de ea. Porunca lui Porfiri smulse o încuviințare energică din partea Zoiei Nicolaevna. Mai aveți ceva să îmi spuneți despre acest bărbat? De data asta dădu din cap la fel de energic. Cât despre banii pe care i-ați luat... ă I-am găsit, pur și simplu. ă Asupra unui om mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Aceasta însă era pierdută într-o altă lume. ă Să aveți grijă de ea. Porunca lui Porfiri smulse o încuviințare energică din partea Zoiei Nicolaevna. Mai aveți ceva să îmi spuneți despre acest bărbat? De data asta dădu din cap la fel de energic. Cât despre banii pe care i-ați luat... ă I-am găsit, pur și simplu. ă Asupra unui om mort. Distrugerea probelor poliției este o ofensă care se pedepsește. și mai important, se ridică întrebarea cui i-au aparținut? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
el este înăuntru? șopti Salitov. ă Da, confirmă Tolkachenko, vorbind și el cu voce scăzută. Nu m-am mișcat de aici. Nu a ieșit afară. Niciunul nu a ieșit. ă Niciunul? șopti celălalt bărbat, ale cărui gene fără culoare clipeau energic. Deci sunt doi oameni înauntru? ă Da, spuse Tolkachneko. Am auzit doi bărbați urcând scările. și două voci înăuntru. ă Deschide ușa, ceru Salitov. Tolkachenko ezită, făcându-i loc domnului care venise cu Salitov. ă O clipă, Ilia Petrovici. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
social și cultural, ar fi putut să i-o ia înainte în materie de sensibilitate și inteligență, auzind pe nepusă masă din gura unei femei cu care niciodată nu fusese intim, că a dormit, ea, în patul lui, oricât de energic ar fi mers spre casa unde se petrecuse echivoca întâmplare, își va suspenda fără îndoială pasul, privind uluit îndrăzneața creatură, bărbații, s-o mărturisim o dată pentru totdeauna, nu vor reuși niciodată să înțeleagă femeile, din fericire acesta a reușit, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în mod serios că „virtutea e cel mai costisitor viciu”, fiind prea slab ca să nu ia forma voințelor mai puternice decât el, chiar când le dezaproba. Vocația lui adevărată nu fusese medicina, ci muzica. Mama lui, o văduvă ambițioasă și energică, trăită la țară, hotărâse însă altminteri: să devină chirurg; și numai o noapte în care, la ski, s-a rătăcit pe munte și i-au degerat degetele a compromis acest plan. Dinu s-a ales cu o ușoară anchiloză a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se oprise și mă fixa, având o lucire voioasă în privire. Nu schimbasem niciodată o vorbă cu ea și habar n-aveam cine era și ce fusese înainte. Eram încurcat, nu știam ce să spun când, cu o mișcare destul de energică, ea a învârtit roțile căruciorului apropiindu-se de mine. Am presupus că vroia să mă roage ceva ori să mi se plângă de vreun necaz, ceea ce altădată m-ar fi agasat, dar acum, în noua situație care se crease, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
probabil, să pună mînă de la mînă și să-l jumulească nițel. În seara aceea, Wakefield și Maggie cinează Împreună liniștit. — Ce dracu’ a fost toată nebunia aia? Wakefield rîde: — Să fiu al dracului dacă știu. — A trebuit să iau măsuri energice pentru a limita pagubele, spune ea, dar nu este deloc supărată. Dimpotrivă. Este excitată. Un sentiment nu-chiar-atît-de-misterios Își face loc Între ei. Iau un ultim pahar În camera lui. — Vorbind ca Între adulți, spune Wakefield, n-ar trebui să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cînd Wakefield ajunge În holul muzeului, agenții de securitate mînaseră deja mulțimile În galerie, unde este În toi recepția cu brînzeturi, vinuri și un trio de jazz. Holul este gol, doar personalul muzeului Îl așteaptă, inclusiv Doris, care Îl Îmbrățișează energic și Susan, care Îl sărută pe amîndoi obrajii și Îl și Îmbrățișează. Machiajul Îi este un pic pătat de lacrimi, dar zîmbește. Nici urmă de fosta ta nevastă, Îi spune. Cred că ai potolit-o. Wakefield nu Îi spune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ceea ce face ca Întregul oraș să fie portabil. Doi oameni pot Împinge o casă făcută din astfel de materiale pe o distanță de cincizeci de metri În șaizeci de secunde! Hai să vedem, vreți! Micul grup Îl urmează afară pe energicul ministru, care se proptește de unul singur Într-una din case și o Împinge cîțiva metri. Așa că, vedeți voi, aceste case sînt un răspuns posibil la cea mai dureroasă problemă a lumii contemporane: plictiseala. Așa poți să-ți muți casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Istoria... lui G. Călinescu...), următoarele considerații: „Avînd, prin figurație (nave, trenuri) atingere și cu „«poezia spațiului», lirica minulesciană de dinainte de Primul Război este, în același timp, întru cîtva futuristă, în virtutea retorismului patetic și a poetizării produselor civilizației și tehnicii”. „Retorismul energic, viril”, vervos și extravertit, care îi plăcuse lui Caragiale, este o marcă temperamentală, un indice de mentalitate și o punte de legătură între un anume „muntenism” activ și plebeu (propriu inclusiv lui Arghezi) și fervoarea polemică a futurismului. La fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și ajungi să te întrebi dacă alchimistul care a fermentat din talent și modernism aceste poeme n-a vrut să-și bată joc de cititori”. Vinea vorbește de un „simultaneism abstract și problematic”, uneori „excesiv de trivial”, care „o fi foarte energic și tare, dar în tot cazul e lipsit de ceea ce e esențial, de poezie”. Zone, cu care se deschide volumul, e privită ca „o încercare de poezie cubistă, probabil”. În „La chanson du Mal-Aimé“, recenzentul vede asociate „un spirit modern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
puteți cînta -/ Veniți!.../Veniți să vă aprind în suflet lumina stinselor făclii/ Și-n versuri fantasmagoria și vraja noilor magii!...// Dar poarta a rămas închisă la glasul artei viitoare.// Era prin anul una mie și nouă sute opt... îmi pare”. „Retorismul energic, viril”, vervos și extravertit, care îi plăcuse, de la bun început, chiar și lui I.L. Caragiale, este o marcă temperamentală și o punte de legătură între apetitul novator al unui „muntenism” plebeu și fervoarea bătăioasă a futurismului. „Minusul de profunzime acuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-i așa, n-am să mă căsătoresc niciodată, spunea ea cu nerușinare. Takamori învățase, până la urmă, că era mai înțelept să nu-i răspundă când îi vorbea astfel. Își dădea și el seama că ea este mai isteață și mai energică decât el. Încă din primii ani de studenție s-a gândit, după ce-și făcuse un mic calcul, că n-ar fi rău să se apuce de învățat italiană - limbă care nu prea se studia -, dactilografie și stenografie. Când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
coboară din mașină! Era puțină lume în Ginza, deși nu mai ploua. Obloanele unui magazin de aparate de fotografiat din fața lor s-au ridicat cu un scârțâit metalic prelung. Un chelner de la cafeneaua de alături, îmbrăcat în vestă albă, ștergea energic geamurile. Gaston se întreba unde a dispărut Endō și ce planuri avea. Un tren de pe linia Kōkasen, plin de pasageri, trecu pe lângă ei. Chiar și după ce a trecut, mai răsuna încă huruitul roților pe șine. Vreo douăzeci de metri mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
l-a întâlnit pe Andrei Ionescu. Zogru se afla într-o perioadă în care se delecta cu viețile artiștilor. Trecuse în fugă pe la un pictor care, de fiecare dată, îi schimba direcția de existență, căci era un om optimist și energic, apoi coborâse la Groapa de sub Muzeul Literaturii, să-l vadă pe Groșan, în sângele căruia se simțea cu adevărat liber. Era cuibărit într-o femeie tânără și cochetă, care făcea uneori popas pe-aici. Ce-i drept, de data aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și iată că, avându-l pe Nică aproape, nu am putut sta la meci nici până la sfârșitul primei reprize. După puțin timp ajungem acasă, amândoi fiind foarte obosiți. Parcă nici nu-l mai recunosc pe Nică. Cât de poznaș și energic a fost în timpul zilei și cât de nostalgic este acum! Îi era dor de casă! După cum spune și proverbul, nicăieri nu-i mai bine ca acasă! Pentru a-i alina durerea, îi arăt cartea ,,Amintiri din copilărie” ce îl are
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
iar pe jos, pe ciment, era întinsă o carpetă, de parcă nici n-ar fi fost casa scărilor, ci un antreu, însă mama nu s-a mirat deloc, s-a dus direct la ușă, s-a uitat la nume, a apăsat energic butonul soneriei, apoi m-a luat de mână și mi-a strâns-o cu putere, am crezut că vrea să-mi spună ceva, dar în clipa aceea ușa s-a deschis. În prag, și-a făcut apariția un om înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-i cea care a ascuns scrisoarea de adio din care s-ar fi aflat adevărul, dar nu-i bai, nu-i bai, soarta o s-o răzbune, o să vedem noi, da, da, și spunând asta, a dat din cap atât de energic încât vălul i-a căzut peste față, ei, și atunci iarăși a început să plângă, apăsându-și batista pe ochi prin văl, și se auzea cum plânge în hohote, între timp mama mă luase de braț, trăgându-mă după ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nepotul, dar uneori era lipsită de tandrețe. Marie suferise și ea de aceeași lipsă de afecțiune, astfel că puștiul, la fel ca ea, Își găsea adesea refugiul pe lîngă Milic, a cărui fire tăcută dovedea mai multă căldură decît manierele energice ale soției lui. Capul tînărului lovi violent peretele. Loïc nu se mai putea stăpîni. Fără să fie conștient de forța lui, Își Înghesuise fiul, lipindu-l de zid și-l insulta fără nici o măsură. - Ești mai rău ca un cîine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-l trezească pe Fersen ca s-o Însoțească la jandarmerie. Da. Nu putea proceda altfel. Dar nu va scăpa prilejul de a-i aminti că, dacă Stéphane o chemase automat pe ea, era din cauză că În ea avea Încredere. Bătu darabana energic În ușa lui Fersen. Nici un răspuns. Stărui. Neprimind nici de data asta nici un semn de viață, deschise ușa pe care el n-o Încuiase. Făcu un pas Înăuntru și-l văzu pe Lucas ieșind gol pușcă din baie, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
palmă cînd interveni Morineau. În dezordinea care urmă, nimeni nu văzu mîna care picura pe furiș conținutul unei pipete În paharul lui Yvonne. Insensibilă la burnița care Îi aureola părul cu o rețea de picături fine, Yvonne mergea cu pas energic, chinuită de frica pe care o declanșase apelul telefonic primit la cafenea cu o jumătate de ceas mai Înainte. Cum putuse el să descopere adevărul despre copiii ei? Doar bătrînul Pérec era la curent, dar el falsificase documentele sub ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]