3,474 matches
-
în discuție ceea ce se petrece în viața publică, în stradă, înainte de toate cele convenționale, ipocrite. Absurd ne apare mai curând gestul omului de bun-simț, care se socotea scandalizat de conduita lui Diogene. Iar scandalul inițial ajunge pentru noi altceva, o enigmă. Se șterge aproape fără urmă conturul aspru sau insuportabil al celor de primă instanță. Dar se poate vorbi totuși despre ceva elementar, de primă instanță? Să vedem în acest sens un alt caz, o narațiune ce merită atenția interpretului de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
se situează singură în proximitatea miracolului. Cititorului nu-i rămâne decât să lase în urmă logica obișnuită și nevoia sa de justificare continuă. Nu mai urmează a dezlega ceva anume, căci nu are în față o problemă logică, nici o simplă enigmă. De altfel, Borges are grijă să nu devină cititorul prea încrezător în hermeneutica sa. La un moment dat, numește labirintul însuși o povestire () <ref id="32">Jorge Luís Borges, Moartea și busola, ed. cit., p. 299.</ref>. Are dreptate, edificiul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
față de sensul uzual) 10, 11, 15, 18, 21, 27, 87, 95-96, 106, 155, 159, 172, 175, 177, 185 dorință 15, 63, 67, 97, 141, 142, 168, 183, 185- 186, 194 ~ de a exprima ceva străin sen sului 82-83, 132-143 E enigmă 30, 38, 186 ens finitum 122 ens imaginarium 81 (n. 69) ens rationis 81 (n. 69) essentia 166 „étrange monstre“ (Pascal) 70 exces 20-21, 53, 103 (n. 95), 132 (n. 128), 141, 161, 194, 196 ~ al voinței (vezi „voință“) excedere
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în discuție ceea ce se petrece în viața publică, în stradă, înainte de toate cele convenționale, ipocrite. Absurd ne apare mai curând gestul omului de bun-simț, care se socotea scandalizat de conduita lui Diogene. Iar scandalul inițial ajunge pentru noi altceva, o enigmă. Se șterge aproape fără urmă conturul aspru sau insuportabil al celor de primă instanță. Dar se poate vorbi totuși despre ceva elementar, de primă instanță? Să vedem în acest sens un alt caz, o narațiune ce merită atenția interpretului de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
dincolo, se situează singură în proximitatea miracolului. Cititorului nui rămâne decât să lase în urmă logica obișnuită și nevoia sa de justificare continuă. Nu mai urmează a dezlega ceva anume, căci nu are în față o problemă logică, nici o simplă enigmă. De altfel, Borges are grijă să nu devină cititorul prea încrezător în hermeneutica sa. La un moment dat, numește labirintul însuși o povestire („Unwin sa gândit că vor dormi în labirint, în camera centrală a povestirii...“)<ref id="32">Jorge
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
față de sensul uzual) 10, 11, 15, 18, 21, 27, 87, 95-96, 106, 155, 159, 172, 175, 177, 185 dorință 15, 63, 67, 97, 141, 142, 168, 183, 185- 186, 194 ~ de a exprima ceva străin sen sului 82-83, 132-143 E enigmă 30, 38, 186 ens finitum 122 ens imaginarium 81 (n. 69) ens rationis 81 (n. 69) essentia 166 „étrange monstre“ (Pascal) 70 exces 20-21, 53, 103 (n. 95), 132 (n. 128), 141, 161, 194, 196 ~ al voinței (vezi „voință“) excedere
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și dornice de răzbunare? Poate doar în parte; în zilele acelea îi descususe discret atât pe Chilperic, cât și pe Alpinianus, încercând să lămurească lucrurile în privința și, din ce spuneau, rămăsese cu impresia că pentru toată lumea personalitatea Fredianei era o enigmă. Fiul lui Gundovek o descria ca pe o ființă plină de viață, dăruită cu curaj și cu o inteligență ascuțită și nu lipsită de spirit, dar și lunatică, predispusă la imprevizibile atacuri de melancolie, precum și de crize de furie, repetate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
le cunoaște resorturile, materia, grandoarea și decadența, Cutia cu Bătrâni fiind și, dacă nu ne înșelăm, o meditație între oglinzi de curburi opuse, într-o perpetuă tentativă de a face să vorbească însuși timpul, timpul considerat ca un colecționar de enigme, dacă nu enigma însăși, în înspăimântătoarele ei arătări. Am putea merge mai departe și declara Cutia cu bătrâni un ritual în magia întoarcerii la matcă a timpului, ca depozitar de revelații pierdute, de mesaje degradate și în această direcție am
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
materia, grandoarea și decadența, Cutia cu Bătrâni fiind și, dacă nu ne înșelăm, o meditație între oglinzi de curburi opuse, într-o perpetuă tentativă de a face să vorbească însuși timpul, timpul considerat ca un colecționar de enigme, dacă nu enigma însăși, în înspăimântătoarele ei arătări. Am putea merge mai departe și declara Cutia cu bătrâni un ritual în magia întoarcerii la matcă a timpului, ca depozitar de revelații pierdute, de mesaje degradate și în această direcție am descoperi o filiație
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de mistuit și imaginat revărsate ca dintr-o cutie a Pandorei în existența ternă a bătrânului, care caută în acest fel să-și întrețină reflexele după pensionare. Este un personaj interesant, chiar dacă neindividualizat pe deplin, de fapt o funcție a enigmei ce emană abundent din fiecare filă a cărții. Diferența pe care o întruchipează în raport cu ceilalți îi servește cheia multor taine. De tânăr va căpăta gust pentru viețile transcrise ale altora, stivuite în uriașul sanctuar de hârtie, neglijând să-și "capseze
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
greu s-ascunzi ceea ce simți și ce gândești în fața unei femei, mai ales atunci când ea e interesată în cauză. Un bărbat, din acest punct de vedere, e dezarmat. Parcă ar fi de sticlă. Pe când femeia, pentru el rămâne veșnic o enigmă - de aici reputația femeii de mister indescifrabil. Această însușire a femeii se explică, desigur, prin rolul ei de mamă, care o silește să ghicească ce simte copilul și prin rolul ei, de-a lungul istoriei, de supusă a bărbatului, rol
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
prindea glas și una-două Îți tuflea câte una În față de rămâneai crucit. Dacă o luai un pic mai tare, se Încurca, Își lăsa mâinile În poale și nu mai scoteai de la ea nici un cuvânt. „De, natura feminină e plină de enigme. Și enigmele astea te lovesc cu copita-n cap când nici nu te-aștepți... E mai bine să umbli cu mănuși când ai de-a face cu așa ceva...“, Își spuse Extraterestrul, privind pe geam la mesteacănul care Începu să foșnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și una-două Îți tuflea câte una În față de rămâneai crucit. Dacă o luai un pic mai tare, se Încurca, Își lăsa mâinile În poale și nu mai scoteai de la ea nici un cuvânt. „De, natura feminină e plină de enigme. Și enigmele astea te lovesc cu copita-n cap când nici nu te-aștepți... E mai bine să umbli cu mănuși când ai de-a face cu așa ceva...“, Își spuse Extraterestrul, privind pe geam la mesteacănul care Începu să foșnească și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
laterală. Mergeau la braț, comentând mai mult blamând pe Șeful de Șantier care o ținea zi de zi Într’o nesfârșită băutură de cele mai multe ori incomodând procesul producției. Gică Popescu aprecie. „Te rog să crezi, pentru mine constitue o adevărată enigmă. Cum e posibil ca acest om să nu doarmă nopțile, turnând În stomacul lui cisterne Întregi cu băuturi alcolice??” „Până Într’o zi...!”suspină Tony Pavone cu gândul la banii cheltuiți cu Șeful Șantierului iar uneori la aventurile amoroase la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
inteligente...!! Numai așa se explică Potopul, dacă Întradevăr a fost, ce evident pământul nu putea fi acoperit de apă datorită ploilor ci, drept urmare a topirii calotelor polare...! O dovadă În plus o mai avem În legătură cu statuiele din Peru precum și alte enigme nedeslegate până la ora actuală În mod sigur tot În Peru unde presupușii vizitatori au construit diferite cifre și unele magnifice semne, În mod sigur mesaje, ce au pus pe gânduri arheologii...! Ce părere ai...!?” „Cine poate cunoaște adevărul, adevărat...? După
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mână. Creatura care era bunica lui Alice era înfiorătoare - avea niște ochi roșii, atotștiutori și un trup prăbușit. Era fantoma nefericirii - o femeie care fusese aclamată pentru profunzimea ei, dar care nu fusese în stare să rezolve cea mai simplă enigmă a vieții ei: cum să te simți plin, cum să iubești. Alice a început să se retragă cu pași împleticiți. Ea reușise să se descurce mai bine decât Norma. Avusese curajul să-i spună că-i pare rău. Le spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
existentei unei uși. Se făcuse prea tîrziu. Totul se spulberase: atît ceea ce n-a vrut să spună cît și ceea ce ar fi vrut să spună, poate, pe cînd se tîra, ca o umbrelă ruptă, prin iarba uscată de lîngă dig. Enigma se cufunda și mai mult În Întuneric. M-am uitat la ceas... Era unsprezece și opt minute. Chiar dacă pomeneam și de acestea În raportul meu, pe urmă nu mai aveam ce scrie. Dar nu numai În clipa aceasta, poate nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
plăci de chiparos cu nervuri drepte... luna surîzătoare... De ce oare mă Înspăimînta atît de mult visul acela pe care-l aveam de două-trei ori pe an... În care mă urmărea luna plină surîzătoare? Oricît Îmi storceam creierii, tot nu descifram enigma... Ora 4.56 Ceasul deșteptător a atentat la nervii mei ușor, precum șmirghelul. Aveam gura uscată și mă ardea ceva pe gît, ceva care nu mă lăsa să-mi aprind o țigară. Nu mă simțeam mahmur, dar trebuie să recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fără Încetare mă Împiedicau s-o văd, o priveam direct. Își dădea seama de lucrul acesta, dar continua să mă cerceteze prin fereastră, deloc jenată... cu ciudat de mult sînge rece. Poate tocmai ea era deținătoarea cheii... un indiciu al enigmei mult mai prețios decît lucrurile de pe masă, pe care le scosesem din buzunare. Au mai intrat doi clienți: un tînăr și o tînără. Aveam senzația că băiatul este angajat pe undeva prin apropiere. Fata putea fi prietena lui, o soră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de ținut echilibrul (ca pe sârmă). În discuțiile cu privire la libertatea religiei, unul dintre membri A. Aguilar (Venezuela) a apărut indignat despre faptul că legea referitoare la regimul cultelor datează încă din 1948 și pentru că greco-catolicii nu sunt admiși în România (enigma acestei virulente ofuscări aveam să o dezleg mai târziu)94; un alt membru al Comitetului a fost, pur și simplu, agresiv, considerând că nu i-am răspuns la întrebare (că aș fi evitat răspunsul). Procedura era aceea ca membrii Comitetului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
măcar pentru o perioadă de timp acele escapade în compania Iasminei. Mi-e sufletul rănit de cei pe care îi credeam cei mai buni prieteni. Mă frământă atâtea întrebări care își caută răspunsul, atâtea neliniști și teama aceea febrilă în fața enigmelor vieții. Ironia, nepăsarea și ușurința cu care trec majoritatea colegilor mei peste apostrofări și eșecuri mă uimesc! Eu mă blochez și nu mai pot rosti nici un cuvânt, îmi înnod degetele, brațele deodată sunt lungi și nu le găsesc locul, iar
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
maturitatea nu prezintă mai mult interes decât nașterea? Acum scuză-mă, te rog: trebuie să mai verific câteva clișee înainte de prânz. Măgarul își continua mersul pe Drumul Pietruit. în mintea gata să plesnească a lui Vultur-în-Zbor au răsărit și alte enigme. Pe platoul Axona nu existase o valoare de schimb comună; dar aceea fusese o societate născută și educată pe principiile traiului în comun. Era extraordinar cum o adunătură așa pestriță, cum era cea a locuitorilor din K, oameni atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de vreme. — De bună seamă. Orice. Mai ales dacă e ceva scabros și are de-a face cu slujnica aia. Pentru a doua oară În acea seară, m-am pornit să-i relatez lui Fermín povestea lui Julián Carax și enigma morții sale. Fermín asculta cu cea mai mare atenție, luînd notițe pe un caiet și Întrerupîndu-mă din cînd În cînd pentru a mă Întreba despre vreun amănunt a cărui relevanță Îmi scăpa. Ascultîndu-mă pe mine Însumi, Îmi deveneau din ce În ce mai evidente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dumitale Merceditas, sînt mai inteligente ca noi ori, cel puțin, mai sincere cu ele Însele În materie de ce vor și ce nu vor. E altceva dacă i-o spun cuiva anume sau lumii Întregi. Dumneata ai de dat piept cu enigma naturii, Daniel. Femeia: Babel și Labirint. Dacă o lași să se mai gîndească, ești pierdut. Adu-ți aminte: inima fierbinte și mintea rece. Codul seducătorului. Fermín se pregătea să-mi detalieze particularitățile și aspectele tehnice ale artei seducției, cînd sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-l fumăm peste zi, În sănătatea primului său născut. Am zis că așa vom face. Fermín Îl privea pieziș, cu fruntea Încrețită, și am bănuit că urzea ceva. În timpul dejunului, Fermín declară inaugurată ziua detectivistică, printr-o schiță generală a enigmei. — Totul Începe cu prietenia sinceră dintre doi băieți, Julián Carax și Jorge Aldaya, colegi de clasă din copilărie, la fel ca don Tomás și dumneata. Vreme de mai mulți ani, totul merge bine. Prieteni nedespărțiți, avînd o viață Întreagă Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]