1,634 matches
-
contribuții remarcabile legate de măsurarea diversității în strânsă conexiune cu teoria informației. Definind indicele diversității ponderate în anul 2003, Silviu Guiașu a extins indicele diversității Simpson (1949), asociind componentelor distribuției căutate anumite ponderi prin care sublinia, ca și în cazul entropiei ponderate, că unele rezultate pot fi mai importante decât altele, iar acest lucru trebuie reflectat și în expresia măsurii diversității. Având în vedere conexiunea dintre entropie și diversitate, Guiașu a reformulat încă o dată Principiul Informației Maxime al lui Jaynes, dar
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
1949), asociind componentelor distribuției căutate anumite ponderi prin care sublinia, ca și în cazul entropiei ponderate, că unele rezultate pot fi mai importante decât altele, iar acest lucru trebuie reflectat și în expresia măsurii diversității. Având în vedere conexiunea dintre entropie și diversitate, Guiașu a reformulat încă o dată Principiul Informației Maxime al lui Jaynes, dar în termenii diversității, enunțând astfel Principiul Diversității Maxime conform căruia: „dintre toate distribuțiile compatibile cu un număr de condiții impuse, se va alege aceea care maximizează
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
aceea care maximizează măsura diversității asociată experimentului studiat”. Altfel spus, în cazul acesta, cea mai bună distribuție este considerată aceea care maximizează indicele diversității, oricare ar fi expresia de calcul al acestuia, constatând că dacă indicele diversității este definit cu ajutorul entropiei, atunci Principiul Diversității Maxime devine Principiul Informației Maxime. Maxime au ca obiectiv maximizarea gradului de diversitate exprimat analitic printr-o entropie sau printr-un indice de diversitate, distribuția căutată trebuind să fie compatibilă cu un număr de condiții bine definite
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
maximizează indicele diversității, oricare ar fi expresia de calcul al acestuia, constatând că dacă indicele diversității este definit cu ajutorul entropiei, atunci Principiul Diversității Maxime devine Principiul Informației Maxime. Maxime au ca obiectiv maximizarea gradului de diversitate exprimat analitic printr-o entropie sau printr-un indice de diversitate, distribuția căutată trebuind să fie compatibilă cu un număr de condiții bine definite cu ajutorul unor valori medii (de regulă, dar nu obligatoriu) care sunt asociate experimentului. Dacă se consideră un indicator economic oarecare asociat
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
problemă concretă care ilustrează Principiul Diversificării Optime prezentat mai precis și sub următoarea formă explicită: distribuții, structuri sau structurări optime ale componentelor unui ecosistem sau sistem bine precizat cu grad de diversitate maxim sau cu grad de concentrare minim. Precizare. Entropia poate să apară în oricare dintre problemele de optimizare amintite. Deoarece prezența logaritmilor în expresia entropiei induce un anumit grad de dificultate calculatorie, pentru rezolvarea problemelor Principiului Diversificării Optime vom utiliza cu precădere, în diferite situații, indicatorii neentropici ai concentrării
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
structuri sau structurări optime ale componentelor unui ecosistem sau sistem bine precizat cu grad de diversitate maxim sau cu grad de concentrare minim. Precizare. Entropia poate să apară în oricare dintre problemele de optimizare amintite. Deoarece prezența logaritmilor în expresia entropiei induce un anumit grad de dificultate calculatorie, pentru rezolvarea problemelor Principiului Diversificării Optime vom utiliza cu precădere, în diferite situații, indicatorii neentropici ai concentrării sau ai diversității. Alocări optime de acest fel ar putea fi întâlnite și utilizate în cazul
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
considerat sau despre restructurarea sau rearanjarea elementelor sale având în vedere și conceptele de concentrare sau diversitate în anumite ipostaze. Constatăm că Principiul Informației Maxime și Principiul Diversității Maxime au ca scop maximizarea gradului de diversitate exprimat analitic printr-o entropie sau printr-un indice de diversitate, distribuția căutată trebuind să fie compatibilă cu un număr de condiții bine definite cu ajutorul unor valori medii (de regulă, dar nu obligatoriu) asociate experimentului. Dacă se consideră un anumit indicator economic asociat experimentului a
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
253, 750-752 [023] Fady, B., Médail, F. (2006). Peut-on préserver la biodiversité? Le Pommier, Paris [024] Gaston, K.J., Spicer, I.J. (2004). Biodiversity: an Introduction. Blackwell, Oxford [025] Georgescu-Roegen, N. (1966). Analytical economics. Harvard University Press [026] Georgescu-Roegen, N. (1973). Legea entropiei și procesul economic. Editura Politică, București [027] Gibbs, J.P., Martin, W.T. (1962). Urbanization, technology and the diversity of labor. American Sociology Review, 27 [028] Gini, C. (1912). Variabilità e mutabilità. Studi Economico-Giuridici della Facoltà di Giurisprudenza dell’Università di
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
și Enciclopedică București [109] Purcaru, I. (1989). Note sur la mesure de l’information. Bulletin Mathématique, 2, 137-139 [110] Purcaru, I. (1990). Sur un estimateur entropique d’une variable aléatoire. Studii și cercetări matematice, 5-6, 465-469 [111] Purcaru, I. (1990). Entropie aux poids et stratégies optimales. Analele Universității Timișoara, 1, 59-63 [112] Purcaru, I. (1990). Mesures généralisées de l’information. Mathématica, 2, 169-171 [113] Purcaru, I. (1990). Note sur l’entropie aux poids et le principe du maximum de l’information
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
Studii și cercetări matematice, 5-6, 465-469 [111] Purcaru, I. (1990). Entropie aux poids et stratégies optimales. Analele Universității Timișoara, 1, 59-63 [112] Purcaru, I. (1990). Mesures généralisées de l’information. Mathématica, 2, 169-171 [113] Purcaru, I. (1990). Note sur l’entropie aux poids et le principe du maximum de l’information. Studia Universitas Babeș-Bolyai, 2, 99-102 [114] Purcaru, I. (1991). Note sur des possibilités d’aproximmation de l’entropie d’une distribution continue. Analele Universității Iași, 3, 399-404 [115] Purcaru, I.
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
l’information. Mathématica, 2, 169-171 [113] Purcaru, I. (1990). Note sur l’entropie aux poids et le principe du maximum de l’information. Studia Universitas Babeș-Bolyai, 2, 99-102 [114] Purcaru, I. (1991). Note sur des possibilités d’aproximmation de l’entropie d’une distribution continue. Analele Universității Iași, 3, 399-404 [115] Purcaru, I. (1991). The weighted relative information generating function. Studii și cercetări matematice, 1-2, 61-66 [116] Purcaru, I. (1992). Distributions de type gamma et le principe de l’information maxime
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
La sciece et la théorie de l'infomation (Știința și teoria informației), lucrare care stabilea caracterul general al acestei teorii în fizică și arăta legăturile ei cu termodinamica. Au-torul enunța "principiul negentropiei", stabilind echivalența între cantitatea de informații și variația entropiei fizice. Funcția H a lui Shannon, ce definea măsura informației, corespunde unei definiții matematice independente de substratul fizic vehiculat de informație, o definiție statistică bazată pe raritate: dacă o situație este rară, ea conține o informație, oricare ar fi "valoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
fi privită ca disciplină ce are însușirea de a fi în același timp atât știință cât și metodă utilizată în multe alte științe. Complexitatea manifestărilor lumii înconjurătoare a impus o optică informațională asupra statisticii, optică ce are la bază teoria entropiei lui Shannon, teoria energiei informaționale a lui Onicescu, teoria corelației informaționale. Depășirea stadiului descriptiv, al simplei metode cantitative, a însemnat, istoric vorbind, deplasarea gândirii statistice spre interpretarea analitică a fenomenului și obținerea de concluzii inductive, pe baza observațiilor empirice. Această
Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
unui bun public internațional (teza hegemoniei). A doua este că existența inevitabilă a pasagerilor clandestini (și de aici distribuția inegală a costurilor de furnizare) și/sau o pierdere de legitimitate vor submina poziția relativă a puterii statului hegemonic (pentru teza entropiei, vezi Kindleberger 1976: 18, 24). A treia teză susține că o putere hegemonică în declin prevestește un declin în asigurarea bunurilor publice interna-ționale (teza declinului). Trei școli de gîndire Diversele perspective din cadrul teoriei stabilității hegemonice pot fi deosebite în funcție de bunul
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și permanent la controlul principalelor instrumente politice, deși o anumită ordine internațională ar fi mai costisitoare pentru ea, este prea puțin convingătoare pentru un realist. Această perspectivă distruge legăturile instituite de realiști între puterea, interesele și comportamentul unui actor. Teza entropiei: "pasageri clandestini" sau reguli insuficiente? A doua teză a teoriei stabilității hegemonice susține că ordinile hegemonice tind sistematic să disperseze puterea și, ca atare, sfîrșesc prin a submina poziția hegemoniei conducătoare. În mod tradițional, teoria stabilității hegemonice se concentrează asupra
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
reguli insuficiente? A doua teză a teoriei stabilității hegemonice susține că ordinile hegemonice tind sistematic să disperseze puterea și, ca atare, sfîrșesc prin a submina poziția hegemoniei conducătoare. În mod tradițional, teoria stabilității hegemonice se concentrează asupra rațiunilor externe ale entropiei, cum ar fi rezistența crescîndă a statelor mai slabe în fața abuzurilor pretextate sau reale ale puterilor hegemonice și/sau răspîndirea centrelor industriale, prin export de capital și de tehnologie de la hegemon. Barry Buzan (1984: 621-2) a sintetizat principalele efecte ale
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
o taxă specială de utilizare, destinată întreținerii sau refacerii drumurilor. Astfel, deși existența însăși a "pasagerilor clandestini" este inevitabilă, prezența lor nu subminează avantajul de putere al hegemoniei, care este întotdeauna un fenomen relativ. În plus, se poate vorbi de entropie doar dacă beneficiile "pasagerilor clandestini" sînt convertite într-o putere totală care să concureze puterea hegemonului. Pentru acest motiv, unii critici ai teoriei stabilității hegemonice (și ai politicii externe a SUA) au argumentat că entropia provine din posibila amînare a
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
plus, se poate vorbi de entropie doar dacă beneficiile "pasagerilor clandestini" sînt convertite într-o putere totală care să concureze puterea hegemonului. Pentru acest motiv, unii critici ai teoriei stabilității hegemonice (și ai politicii externe a SUA) au argumentat că entropia provine din posibila amînare a ajustărilor structurale. Aceasta seamănă cu renumita definiție pe care o dă Karl Deutsch puterii, ca fiind capacitatea unei persoane sau a unei organizații de a impune mediului o proiecție a propriei sale structuri interne. Dacă
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
organizații de a impune mediului o proiecție a propriei sale structuri interne. Dacă actorii mai puțin puternici trebuie să-și adapteze organizarea la cea a actorilor puternici, aceștia din urmă "își pot permite să nu învețe" (Deutsch 1966: cap. 7). Entropia poate surveni atunci cînd statul hegemonic se culcă pe-o ureche, în baza ideii că toate ajustările structurale pot fi amînate pe o perioadă nedefinită. În consecință, Strange și Calleo (1984: 108) întorc acest argument împotriva celor care văd în
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
menține poziția atîta timp cît reușește să-i facă pe ceilalți să i se adapteze, sfîrșitul sistemului Bretton-Woods este un semn al puterii SUA, nu al declinului lor. Explicația dată de Kindleberger prăbușirii sistemului Bretton-Woods ca fiind o consecință a entropiei a fost criticată și de Strange (1976, 1986b). Principalul atac din argumentarea sa se referă la faptul că, deși e adevărat că sistemul a căzut, motivul acestei căderi nu a fost creșterea numărului "pasagerilor clandestini", ci instrumentele insuficiente oferite de
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
adevărat că sistemul a căzut, motivul acestei căderi nu a fost creșterea numărului "pasagerilor clandestini", ci instrumentele insuficiente oferite de sistemul Bretton-Woods pentru a ține sub control sistemul monetar internațional. Pentru a exclude alte motive de instabilitate a sistemului, teza entropiei trebuie să presupună că regulile instituite în 1944, dacă ar fi fost atent aplicate, ar fi răspuns cerinței de stabilitate. Cu toate acestea, instrumentele sistemului Bretton-Woods nu au fost capabile să facă față mai multor probleme intrinseci. Dincolo de faptul că
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Ibidem, p. 33. 188 Mircea Cărtărescu amintește că "opoziția modern/postmodern este coerentă cu opozițiile epistemologie/ontologie (Brian McHale), autoritate/anarhie, utopie/ heterotopie (Vattimo), hermeneutică/erotică (Susan Sontag), în fine, cu celebrele opoziții care subîntind lumea lui Thomas Pynchon: negentropie/entropie și schizofrenie/paranoia" (Postmodernismul românesc, p. 89). 189 Linda Hutcheon, Poetica postmodernismului, p. 89. 190 Situație subliniată de Derrida în (Ex)Poziții, trad. de Emilian Cioc, Editura Idea Design & Print, Cluj, 2001, p. 35 și următoarele. 191 Douglas Kellner, Cultura
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ale globalizării în funcție de procesul opus al localizării și furnizează totodată un plus de calitate comparației contrastante dintre cele două procese: ca intensitate, globalizarea presupune integrare, interconectare, interdependență, deschidere, coeziune sistemică, multilateralitate într-o dinamică centripetă, în timp ce localizarea, independență, autarhie, închidere, entropie sistemică și unilateralitate într-o dinamică centrifugă; ca amplitudine, globalizarea admite ca sinonimi termenii globalism, compresie spațială, universalizare, omogenitate, în timp ce localizarea semnifică prin opoziție naționalism/regionalism, distensie spațială, separatism, eterogenitate. Relația de asociere dintre aceste două procese opuse este intepretată
RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
cerurilor și a pământului - un act de o eficiență perfectă. Eficiența s-a metamorfozat În forma curentă spre finalul secolului al XIX-lea. Oameni de știință și ingineri lucrau În noul domeniu al termodinamicii, măsurând energia produsă, energia consumată și entropia În mașini. Ei au redefinit eficiența, transformând-o Într-un parametru pur mecanic. De acum Încolo, eficiența va fi considerată ca produsul maxim care poate fi obținut Într-un timp minim, cu o forță de muncă, o energie și un
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a transformărilor structurale aflate În curs, Îndeosebi prin sondajele chiar de talie națională. Constrângerile de ordin logistic (costuri prohibitive) nu-i permit sociologiei românești să fie, Încă, fișa clinică a disfuncțiilor Întregii noastre societăți aflate Într-o fază de accentuată entropie normativă. În etapa următoare ea trebuie să se afirme și ca instanță de reflexie calificată a societății asupra ei Însăși, denunțând braconajul epistemic al tuturor celor care-i represează că nu a anticipat evenimentele din ’89. Acestora le ofer următoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]