7,152 matches
-
poezie a sălbăticiei alpestre, a unui loc de o frumusețe anistorică. De altfel, tocmai din aceste treceri și alunecări bruște de la o lume la alta (prezent-trecut, realitate-fantasmă, oraș-localitate patriarhală, social-natural, lumea viilorlumea morților) ies efecte literare nebănuite. Doar un fir epic îi scapă scriitorului pe drum, acela al femeii necunoscute luate la ocazie de câteva ori de către Dinu Pădureanu. Dens și incitant, îmbinând documentalul cu ficționalul, Cei morți înainte de moarte este un roman despre ororile comunismului, despre victime și torționari, despre
Din temniță. Bântuiți și bântuitori by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2898_a_4223]
-
poem semnat de Ivan Karamazov: Poemul meu se numește Marele Inchizitor. Este un lucru absurd, dar țin totuși să-l cunoști.3 Poemul își face loc în roman sub semnul mult-așteptatei reveniri a lui Hristos pe pământ. Cu un fir epic limpede conturat și o aparentă fixare pe coordonate de timp și spațiu explicit menționate (acțiunea se petrece în veacul al XVI-lea, la Sevilla, într-o Spanie terorizată de tribunalele Sfintei Inchiziții), textul interoghează, direct și fără nicio ezitare, cel
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
inclusiv de interioare), încât ești tentat să crezi că însăsi enigmaticul personaj leonardesc i le-ar fi dictat autoarei Dintre personaje, se detașează cu precădere cele feminine: puternice și determinate, ele asigură culoarea și climatul epocii, și implicit ampla respirația epică a romanului. În orice caz, credem că majoritatea cititorilor și-au dorit ca Lisa Gherardini di Antonio del Giocondo, zisă Mona Lisa, să fi fost una și aceeași cu eroina romancierei americane: „un temperament fierbinte, un cuptor în care trebuie
Mona Lisa, fiica lui Leonardo? by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3331_a_4656]
-
altfel, și în pozele scurte). Dar cu Travesti, cititorul are privilegiul de a pătrunde (mai mult ca în oricare dintre cărțile sale) în mintea autorului, de a-i explora întortocherile nesfârșite ale imaginarului personal și de a surprinde substanța pură epică ce va face materialul prozei cărtăresciene ulterioare.
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
a fragmentat: romancierul spune istorii sau, mai rău, propria istorie, nicidecum Istoria.” Deși se vorbește despre fragmentarism mai ales în ultimele decenii, niciunui romancier nu i-a fost vreodată la îndemână privirea integrală, absolută și definitivă asupra lumii. Marile desfășurări epice pot fi cuprinzătoare, cu mulțimi de personaje puse în mișcare, cu o consistentă filosofie subtextuală, dar cunoașterea omenească pe care o transcriu rămâne mereu fragmentară, parțială, remaniabilă. Pentru Andrei Pleșu, cel din Jurnalul de la Tescani, fragmentul reflectă „procedura intimă a
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
nestăvilit, numărând, cu vibrație limitată, atingeri și postbărbați (un posibil model pentru această manieră comodă și apetisantă de defragmentare prin fragment, cartea lui Péter Esterházy, O femeie). Și în Un singur cer deasupra lor fresca e pictată pointilist, cu nuclee epice autonome, încercând să înregistreze diversitatea de atitudine și de situare față de un anume regim. Istorii personale. În Acasă, pe Câmpia Armaghedonului (romanul Martei Petreu) avem de-a face cu o maturizare a scriitoarei, un fel de instalare în chiar personalitatea
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
este noua sa carte (Un singur cer deasupra lor, Polirom, 2013), menționând aceasta îndată după titlu. Și poate fi, dar unul de factură aparte. Un roman ale cărui personaje nu circulă dintr-un capitol în altul, pentru a susține osatura epică a întregului. Autoarea le spune capitole, dar sunt, de fapt, secvențe narative de sine stătătoare, structurate în jurul câte unui personaj. Le-am putea spune și povestiri, necomunicând prin protagoniști, ci prin sensuri, prin faptul că, însumate, conduc la imaginea unei
Diavolului, o jumătate de veac by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3367_a_4692]
-
și povestiri, necomunicând prin protagoniști, ci prin sensuri, prin faptul că, însumate, conduc la imaginea unei lumi coerente, a unei societăți, a unei umanități cu existență istorică. În prezentarea de pe ultima copertă se spune despre carte că reprezintă „o frescă epică“, ceea ce, neîndoielnic, Ruxandra Cesereanu a urmărit să înfăptuiască. Amploarea deschiderii social-istorice, bogăția evenimentelor aduse în scenă vorbesc despre această aspirație a prozatoarei. Epoca evocată în carte este aceea cuprinsă între sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și răsturnarea regimului
Diavolului, o jumătate de veac by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3367_a_4692]
-
Lucian Blaga, Octavian Goga, Emil Giurgiuca - au fost fii de preoți). După ce stabilește că debutul absolut în paginile revistei școlare gherlene este cu o scriere în proză, autoarea notează că Giurgiuca însuși și-a dat seama de lipsa înzestrării sale epice și a abandonat proza, consacrându- se exclusiv poeziei. Dar Emil Giurgiuca a fost „îndrumătorul cultural al generațiilor de scriitori din perioada interbelică”, lucru dovedit de rostul scriitorului ca întemeietor și creator de reviste. Emil Giurgiuca a avut nu numai vocație
Un studiu monografic despre Emil Giurgiuca by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3373_a_4698]
-
nume) au trăit și au scris într-o astfel de epocă, iar operele lor se citesc și azi. Un alt motiv îl constituie dimensiunea impresionantă a scrierilor în proză din literatura chineză. După cum se știe, romanul, ca specie a genului epic, în ceea ce se poate numi „forma sa canonică”, apare în literatura chineză destul de târziu (în vremea dinastiei Ming) sub formă de roman-fluviu, ceea ce presupune câteva sute de mii de semne „grupate”, în circa o sută de capitole în cuprinsul cărora
Anul Mo Yan by Tatiana Segal () [Corola-journal/Journalistic/3191_a_4516]
-
cu o anume prudență: rezervele, exprimate sau sugerate, ale celor care au comentat textul prozatorului provin din folosirea romanului anterior ca termen de comparație fără a urmări însă cu atenție modificările structurale, în ordinea procedeelor, a perspectivei și a materiei epice, pe care le aduce Însoțitorul față de Galeria cu viță sălbatică. Prima modificare evidentă privește statutul personajului în narațiune; ideile devin oameni, iar problemele generației „obsedantului deceniu“ nu mai reprezintă subiecte, ci obiecte de studiu pentru personajele cărții. Gigi Cristescu, tânărul
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
său, „domnul“ Cristescu, reprezentanți ai generației care a trăit deceniul șase; prin focalizarea perspectivei narative pe un personaj aparținând generației tinere care află ce s-a petrecut prin vocea celui care a trăit, naratorul își ia distanța necesară față de substanța epică a romanului precedent: obsesiile lui Chiril Merișor și, bănuim doar, ale lui Pavelescu, Udrescu, Buescu, Dăniloiu și ceilalți, devin, în ochii meteorologului stagiar Gigi Cristescu, simple „chestii“. Tot așa, motivul puterii este urmărit acum prin intermediul altor resorturi; puterea administrativă și
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
sale muribunde: ambele texte vorbesc despre dragoste, în cele două ipostaze - statornicie (Pavelescu) și pasiune devoratoare (Casimir și Evantia) - pentru a provoca. Scrisul este aici un filtru al iubirii, un stimul al trăirii și, prin aceasta, un nucleu generator al epicii romanului care evoluează „spectaculos“ pe un scenariu subtil construit de Pavelescu din implicațiile scenei erotice. Cealaltă scenă-pivot a romanului se petrece în casa lui Ortopan, plecând de la două texte, structural deosebite de primele, pe care le citează Buescu și Dăniloiu
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
de Externe Mircea Geoană a declarat că istoria și geopolitica nu se termină niciodată, dovadă stând criza din Ucraina. "Lupta pentru viitorul Ucrainei este, de fapt, continuarea căderii Zidului Berlinului și blocului comunist de acum 25 de ani și confruntarea epică dintre două sisteme bazate pe valori și interese diferite. Închipuiți-vă cum ar fi fost astăzi dacă România nu ar fi devenit membru NATO și UE - «EuroMaidanul» ar fi fost la noi. Este încă o dovadă, dacă mai era nevoie
Geoană: EuroMaidanul, la noi. Ne costă scump by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/32097_a_33422]
-
istoria unei familii, începând cu Wilhelm și Charlotte, membri din ilegalitate ai Partidului Comunist German, continuând cu fiul, Kurt, și soția acestuia, rusoaica Irina, apoi cu Alexander, nepotul, și Markus, strănepotul, adolescent în 2001, ultimul an din cronologia romanului. Fragmentele epice sunt dispuse în funcție de memoria afectivă a eroilor, și nu cronologic, anii fiind marcați explicit, pentru că în absența bornelor temporale cititorului i-ar fi fost greu să se descurce prin materia romanului, de aproape 400 de pagini. Există însă, ca elemente
Un exercițiu stilistic magistral by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3209_a_4534]
-
limfom non-Hodgkin, neoperabil, cu evoluție lentă. Cancer limfatic, pe care eroul trebuie să-l ducă îngrijind în același timp de tatăl său, ajuns senil, și care trebuie hrănit, spălat, dus la toaletă. Al doilea element ordonator este e excelentă soluție epică pe care a găsit-o Ruge: ziua de 1 octombrie 1989, aniversarea de 90 de ani a lui Wilhelm, erou al comuniștilor est-germani dacă nu prin altceva, măcar prin longevitate, este reconstituită din cinci fragmente epice presărate în carte, printre
Un exercițiu stilistic magistral by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3209_a_4534]
-
este e excelentă soluție epică pe care a găsit-o Ruge: ziua de 1 octombrie 1989, aniversarea de 90 de ani a lui Wilhelm, erou al comuniștilor est-germani dacă nu prin altceva, măcar prin longevitate, este reconstituită din cinci fragmente epice presărate în carte, printre alte bucăți din trecut sau din viitor, scrise din perspective diferite: a Irinei, a Nadejdei Ivanovna, mama Irinei, adusă mai curând fără voia ei în Germania de Est, a lui Wilhelm, a strănepotului, Markus, și a
Un exercițiu stilistic magistral by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3209_a_4534]
-
o sancțiune, nu puteam glumi cu el, nici a-i plânge pe umăr, și dacă crezusem odată că singurele relații demne dintre doi bărbați sunt cele literare, Porfir îmi da primul senzația austerității lor...” Operă de reflecție, dar și operă epică, roman în cel mai propriu înțeles, Logica însuflețește personaje și proiectează acțiuni care, din specia banalului fiind, a obișnuitului, a vieții zilnice, dobândesc dimensiuni de evenimente și o aură simbolică. Scena scuturatului în casă, de pildă, acțiune în care cele
O carte a cărților by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3218_a_4543]
-
cu o anumită lejeritate neprofesionistă, dar fără nicio poticnire stilistică. Mă bucur foarte mult pentru că este un volum de povestiri, cu siguranță autorul are mână pentru așa ceva, pentru spații mici, care curg rapid, alert, unele, concentrate, mizând pe un nucleu epic unic, altele, cu schimbări imprevizibile de plan sau de perspectivă. Cert, autorul are un umor și o ironie speciale, mai delicate și în contrast cu limbajul uneori mai frust, neocolind cuvintele „bip”, care alcătuiesc adesea toată carnea cărților unor congeneri. Cartea sa
Șoricelul din underground by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3219_a_4544]
-
Brahma). Povestirea se citește pe nerăsuflate și este printre the best-urile volumului, ca și celelalte două citate mai înainte. Alte proze sunt mai puțin reușite, autorul ezită parcă între variante posibile ale firului narativ, se simte un fel de nehotărâre epică, proza trenează, ia uneori o turnură cam descriptivă, cvasionirică, uneori și ușor filozofică, în orice caz care nu îl prinde pe autor, chiar dacă se poate bănui și o intenție voalat parodică (Trilogia laturii mele feminine..., Secretul fotoliului optzecist ș.a.). Chiar dacă
Șoricelul din underground by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3219_a_4544]
-
și retorice (Izgonirea lui Prometeu); dar înregistram și o capodoperă, Priveliște, model de poem fals romantic, unde întristarea din vocea personajelor devine subtilă plîngere universală pe tema fugii fără speranță a timpului. În al doilea volum însă, Stînci fulgerate, poemul epic amplu pe temă filozofică va ocupa deja un loc central (Ceasul greu). În spațiul ultimelor două volume, compuse aproape integral din piese antologice, poemul amplu ajunge formă de bază. Cîteva piese pleacă de la sugestii culturale explicite (peisajul coșmaresc din Tainicul
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
bază. Cîteva piese pleacă de la sugestii culturale explicite (peisajul coșmaresc din Tainicul țel evocă un fel de Turn Babel monstruos, cîrciuma din Balada vechii spelunci este varianta degradată a cîrciumii Auerbach din Faust); multe abordează motive mitologice; altele rămîn invenții epice ale poetului. Toate posedă aceeași trăsătură frapantă: într-o desfășurare imprevizibilă, povestea ia forma parabolei fără final cert, încheiată într-un mod interpretabil. Ce a vrut să spună poetul? Cum trebuie descifrată povestirea? Mister. Recunoaștem o vagă mitologie greco-romană, recunoaștem
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
amenințarea cu aruncarea de pe turnul înclinat din Pisa. Ca să nu mai vorbim de preluarea termenului produs de Mița Baston, cea care se pretinde atât de „fidea” față de infidelul ei amant Nae Girimea. Reținem de asemenea și că epistolierul tatonează invenția epică (v. povestea cu cele trei gâze), într-o vreme în care el credea mai mult, sau poate exclusiv, în posibilitățile sale lirice. În totul, un amestec „jocoserios” care anticipă grosso modo formula prozatorului de mai târziu. Nu în ultimă instanță
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
Codrin Liviu Cuțitaru La sfîrșitul victorianismului și debutul modernismului, americanul (naturalizat în Anglia!) Henry James are intuiția excepțională că marile bătălii epice se vor duce, în viitor, mai curînd pe teritoriul fenomenologiei narative decît pe cel - cumva tradiționalist - al narațiunii propriu-zise. Prin urmare, el devine unul dintre primii scriitori, dacă nu primul, decis „să submineaze” povestea, pentru „a supralicita” modul în care
Americani în Europa by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/3019_a_4344]
-
atunci literatura să o contrazică? De altfel, pentru edificare, așa cum spuneam, el a mutat accentul, în roman, de pe „poveste” pe „percepție” sau, mai precis, de pe „narațiune” pe „narativitate”. Naratorii sînt adevărații eroi ai prozei jamesiene. Ei „fac” și „desfac” universul epic, în conformitate cu gradul lor de participare/apartenență în/la acest univers. Scriitorul a vorbit pe larg despre capacitățile (diferite!) de „reflectare” a naratorilor (James îi numește pe naratori „reflectori”, considerînd că, în linii mari, conștiința lor - conceptualizată drept „inteligență centrală” - constituie
Americani în Europa by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/3019_a_4344]