6,495 matches
-
stăpânire a unui teritoriu din părțile Oltului, ceea ce denotă forța militară a voievodatului său aflat în luptă cu oastea regatului. Efortul de recuperare a regilor unguri, desfășurat după 1241, nu s-a limitat la Țara Severinului, ci includea și aria episcopiei cumanilor. Papa Nicolae III, cf. doc. din 7 octombrie 1278, încerca să reactiveze această episcopie misionară (Milcovia), într-un cadru politic favorabil. Din anii 1276-1277, datează și prima documentare sigură referitoare la românii de la est de Carpați:o cronică contemporană
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în luptă cu oastea regatului. Efortul de recuperare a regilor unguri, desfășurat după 1241, nu s-a limitat la Țara Severinului, ci includea și aria episcopiei cumanilor. Papa Nicolae III, cf. doc. din 7 octombrie 1278, încerca să reactiveze această episcopie misionară (Milcovia), într-un cadru politic favorabil. Din anii 1276-1277, datează și prima documentare sigură referitoare la românii de la est de Carpați:o cronică contemporană îi menționează ca fiind în conflict puternic cu rușii apuseni (cei din Halici). Astfel, cronicarul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la est de Carpați ne oferă date suplimentare despre realitățile politice și confesionale din aceste teritorii. Ajungem la asemenea deducții din scrisoarea papei Nicolae III adresată lui Filip, episcop de Fermo, la 7 octombrie 1279, în care este menționată reorganizarea Episcopiei cumanilor, sub numele de Episcopia Milcoviei. Ulterior, într-o nouă scrisoare din 1288, papa Nicolae IV poruncea unor călugări din Ordinul dominicanilor (predicatorilor) să acționeze pentru extinderea credinței catolice în mai multe regiuni de la răsărit de Carpați, printre care și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
oferă date suplimentare despre realitățile politice și confesionale din aceste teritorii. Ajungem la asemenea deducții din scrisoarea papei Nicolae III adresată lui Filip, episcop de Fermo, la 7 octombrie 1279, în care este menționată reorganizarea Episcopiei cumanilor, sub numele de Episcopia Milcoviei. Ulterior, într-o nouă scrisoare din 1288, papa Nicolae IV poruncea unor călugări din Ordinul dominicanilor (predicatorilor) să acționeze pentru extinderea credinței catolice în mai multe regiuni de la răsărit de Carpați, printre care și în "țara valahilor", fără a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care va rezulta a doua țară românească liberă, Moldova. Cea dintâi încercare de a face să pătrundă în părțile est-carpatice o inițiativă apuseană este legătura din 1317 cu misionariatul franciscan din Caffa. S-a vorbit și despre o influență a episcopiei din Crimeea, înființată în 1322, asupra catolicismului din Moldova. De acolo vor veni, dând viață unor târguri, Siret și Suceava, localități care aveau doar câțiva coloni germani, pomeniți în "socotelile" (actele) Liovului, armeni, care aveau un mare centru, sub stăpânire
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Carpați, întemeierea politică a avut un fundament economic: erau aici drumuri de negoț, târguri născute în centrele de schimb din văi și o serie de orașe. Un impuls a venit și din sudul țării, unde se întemeiase, în 1227-1228, Episcopia cumanilor, distrusă de invazia mongolă, dar restabilită după 1241, sub numele de Episcopia Milcovensis. Ulterior, aflăm că stăpânitori (boieri) locali preluaseră pământurile episcopiei deducem că, și la est de Carpați, existau acei "maiores terrae", viitoarea aristocrație feudală. În Moldova, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
negoț, târguri născute în centrele de schimb din văi și o serie de orașe. Un impuls a venit și din sudul țării, unde se întemeiase, în 1227-1228, Episcopia cumanilor, distrusă de invazia mongolă, dar restabilită după 1241, sub numele de Episcopia Milcovensis. Ulterior, aflăm că stăpânitori (boieri) locali preluaseră pământurile episcopiei deducem că, și la est de Carpați, existau acei "maiores terrae", viitoarea aristocrație feudală. În Moldova, nu se știe sigur dacă ținuturile, la origine, au fost voievodate, dar existau aici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o serie de orașe. Un impuls a venit și din sudul țării, unde se întemeiase, în 1227-1228, Episcopia cumanilor, distrusă de invazia mongolă, dar restabilită după 1241, sub numele de Episcopia Milcovensis. Ulterior, aflăm că stăpânitori (boieri) locali preluaseră pământurile episcopiei deducem că, și la est de Carpați, existau acei "maiores terrae", viitoarea aristocrație feudală. În Moldova, nu se știe sigur dacă ținuturile, la origine, au fost voievodate, dar existau aici regiuni rurale dependente de o cetate puternică și aflate sub
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
amintite între 1319-1325, se referă la evenimentele petrecute în Moldova (DIR C, sec. XIV, II, p. 159). Un act al cancelariei papale, din 4 octombrie 1332, atestă existența la răsărit de Carpați a unor căpetenii (fruntași) locale, care preluaseră drepturile Episcopiei cumanilor, bunurile și drepturile Episcopiei Milcoviei fuseseră cotropite de "puternicii acelor părți" (DRH D, I, p. 45). În 1325, o oaste românească de la est de Carpați participa alături de oștile polone, rutene și lituaniene la lupta împotriva markgrafului de Brandenburg (cf.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la evenimentele petrecute în Moldova (DIR C, sec. XIV, II, p. 159). Un act al cancelariei papale, din 4 octombrie 1332, atestă existența la răsărit de Carpați a unor căpetenii (fruntași) locale, care preluaseră drepturile Episcopiei cumanilor, bunurile și drepturile Episcopiei Milcoviei fuseseră cotropite de "puternicii acelor părți" (DRH D, I, p. 45). În 1325, o oaste românească de la est de Carpați participa alături de oștile polone, rutene și lituaniene la lupta împotriva markgrafului de Brandenburg (cf. Iorga, vezi mai sus). Această
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
principele mongol Othlam, "al doilea după han", a fost capturat, apoi decapitat, a fost luată o pradă bogată. În anul următor, 1346, forțele creștine au obținut noi succese.27 La rândul său, în 1347, regele Ludovic se gândea să reactiveze Episcopia cumană, a Milcovului, reluând o mai veche propunere. Curând după 1345, și papa trimitea scrisori în aceeași intenție de reînființare a vechii episcopii teritoriul din sudul Moldovei pe care se afla aceasta fiind tocmai eliberat de oștile creștine. În anii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
creștine au obținut noi succese.27 La rândul său, în 1347, regele Ludovic se gândea să reactiveze Episcopia cumană, a Milcovului, reluând o mai veche propunere. Curând după 1345, și papa trimitea scrisori în aceeași intenție de reînființare a vechii episcopii teritoriul din sudul Moldovei pe care se afla aceasta fiind tocmai eliberat de oștile creștine. În anii următori, au fost organizate alte expediții războinice dinspre Transilvania spre Moldova, cronicile ungurești precizează: "După aceasta (expediția din 1345), secuii au năvălit adesea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe măsură ce teritoriul Moldovei era eliberat de sub dominația tătară, regatul ungar a urmărit să-și extindă propria stăpânire la est de Carpați. Pentru consolidarea dominației sale în această regiune, în 1351, regele Ludovic cerea consimțământul papei Clement VI ca, în teritoriile Episcopiei Milcovului, să fie ridicate biserici și să fie scutiți de dijme "schismaticii" și "păgânii" din vecinătatea Ungariei, care vor trece la catolicism (Doc. Hurmuzaki, I2, p. 10). O scrisoare a papei din 1352 constata că lupta cu tătarii continua. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prelua controlul asupra Moldovei. În fața propagandei catolice, Lațcu se arăta receptiv și era dispus să accepte un episcopat catolic (înființat la Siret, în 1371), cu atât mai mult cu cât aceasta însemna și o recunoaștere politică din partea Poloniei sau Ungariei. Episcopia de Milcov, în sudul țării, activată încă la sfârșitul secolului al XIII-lea, era în atenția Sf. Scaun-actul papal spune: pentru "partea numeroasei nații românești care locuiește la hotarele regatului ungar de către tătari", aceasta fiind Moldova. La 1374, este numit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care să hirotonească preoți, să sfințească biserici. Este adevărat, nu cunoaștem nici un nume de ierarh ortodox la est de Carpați, înainte de întemeierea Moldovei, dar aceeași situație o întâlnim și la sud de Carpați. Apoi, știm că Lațcu a înființat o episcopie catolică, la Siret, deși credincioșii ei erau puțini, iar pentru credincioșii ortodocși majoritari să nu fi avut lângă sine nici un ierarh?! Conform practicii istorice medievale, constituirea statului era însoțită de o organizare bisericească corespunzătoare. La est de Carpați, situația bisericească
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
era însoțită de o organizare bisericească corespunzătoare. La est de Carpați, situația bisericească era complexă. Nu știm dacă existau scaune episcopale în Moldova, înainte de mijlocul secolului al XIV-lea, dar știm sigur că în teritoriile învecinate ale Haliciului exista o episcopie pentru credincioșii ortodocși de-aici, încă de la începutul secolului al XII-lea, sub jurisdicția mitropoliei de Kiev. Nu ne este cunoscut dacă aceasta își extindea jurisdicția și la est de Carpați. Episcopia respectivă a fost ridicată, prin 1303-1305, la treapta
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
că în teritoriile învecinate ale Haliciului exista o episcopie pentru credincioșii ortodocși de-aici, încă de la începutul secolului al XII-lea, sub jurisdicția mitropoliei de Kiev. Nu ne este cunoscut dacă aceasta își extindea jurisdicția și la est de Carpați. Episcopia respectivă a fost ridicată, prin 1303-1305, la treapta de mitropolie. După ce, în 1349, Haliciul a fost anexat la Polonia (sub numele de Galiția), sub regele Cazimir III, acesta a cerut patriarhului Filotei să reînființeze mitropolia de Halici, desființată anterior, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în mai 1371. Putem admite ca verosimil faptul că, până la întemeierea mitropoliei Mitropoliei, episcopii de-aici erau hirotoniți de mitropolitul de Halici. Se pune întrebarea: care au fost primii ierarhi moldoveni, după întemeierea statului ? Conform unui pomelnic mai vechi al episcopiei Rădăuților (publicat de Petru Rezuș)), copiat în 1780, sunt înșirați primii vlădici, înainte de Iosif, și anume, Nicolae și Ștefan. Ei au condus biserica sub Bogdan și urmașii săi, fiind subordonați mitropolitului de Halici. Acești primi ierarhi ortodocși cunoscuți din conducerea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
770-779. Armbruster A, Romanitatea românilor. Istoria unei idei, București, Editura Academiei, 1972, p. 11-37. Idem, Românii în opera lui Ottokar de Styria: o nouă interpretare, în Studii 25, 1972, 3, p. 463-483. Arion C., Cnejii români, București, 1938. Auner C., Episcopia Milcoviei, Revista Catolică, București, I, 1912, p. 533-551. Bako G., Evoluția socială și economică a secuilor în sec. XIII-XIV, în Studii și articole de istorie, 1957, p. 39-56. Idem, Contribuții la problema originii ceangăilor, în SAI IV, 1962, p. 37
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
inedit, în BOR, 1964, nr. 3-4, p. 284-335. Focillon H., Anul O mie, București, Editura Meridiane, 1971. Florescu R., Ciobanu R., Problema stăpânirii bizantine în nordul Dobrogei în sec. IX-X, în Pontica 4, 1972, p. 389-400. Ferenț I., Cumanii și episcopiile lor, Blaj, 1931. Georgescu V. Al., Bizanțul și instituțiile românești până la mijlocul secolului XVIII, București, 1975. Giurescu C., Despre rumâni, în Studii de istorie socială, București, 1943, p. 125-220. Idem, Vechimea rumâniei în Țara Românească și legătura lui Mihai Viteazul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
viață străveche românească. Elemente vechi germane, în Daco-romania, III, 1923, p. 622-628. Gluck Eugen, Contribuții cu privire la istoria părților arădene în epoca ducatului lui Ahtum, în Ziridava, Arad, 1976, p. 89-116 și 1979, p. 243-278. Idem, Contribuții la istoria străveche a Episcopiei Aradului, în M.B., 1978, nr. 4-6, p. 215-226. Göllner C., Studii de istorie a naționalităților din România. Naționalitatea germană, București, 1976. Gonța Al., Românii și Hoarda de Aur, 1241-1502, Munchen, 1983. Idem, Afirmarea existenței statului moldovenesc. Voievodatul lui Dragoș, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Inscripțiile grecești și latine din secolele IV-XIII pe teritoriul României, București, 1976. Idem, Organizarea eclesiastică a provinciei Scythia Minor în sec. IV-VI, în S.T., 1980, nr. 7-10, p. 590-605. Idem, Christianitas Daco-Romanae, București, 1994. Popescu N. M., Ioan, ˝preutul˝ Episcopiei aromânilor, 1934, nr. 7-8, p. 457-460. Popescu-Ciocănel Gh., Influența orientală în toponimia românească, în Bul. Soc. Geogr., 31, 1910, p. 21-41. Porcescu Scarlat, Iosif, cel dintâi mitropolit cunoscut al Moldovei, în MMS, 1964, nr. 3-4, p. 126-139. Postică Gh., Românii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
faptele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, în MMS, 1956, nr. 6-7, p. 322-337. Rosetti Al., Istoria limbii române, III, București, 1940. Idem, Istoria limbii române de la origini până în secolul al XVIII-lea, București, 1969. Rosetti R., Despre unguri și episcopiile catolice din Moldova, în AARMSI, t. XXVII, 1904-1905, p. 247-322. Roska M., Mormântul german de la Valea lui Mihai, în An. Stud. Cl., Cluj, II, 1932, p. 69-72. Russu I. I., Etnogeneza românilor, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1981. Idem, Les
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Păgâni și creștini în fosta provincia Dacia 47 Păgâni și creștini la sud și est de Carpați 54 Persecuțiile regilor goți-Martiriul Sf. Sava 56 Sfântul Niceta de Remesiana 58 Biserica din Gothia Episcopul Ulfila 59 Concluzie 61 Generalizarea creștinismului 65 Episcopia Tomisului 65 Teologi și cărturari din Scythia Minor 69 Creștinismul în nordul Dunării în secolele V-VI 71 Arhiepiscopia de Justiniana Prima 74 Reactrivarea vieți creștine pe linia Dunării 75 O problemă controversată: ce religie a fost înlocuită de creștinism
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
250 Populația 250 Economia 253 Circulația mărfurilor și moneda 255 Evoluția structurilor sociale. Începuturile feudalismului românesc 257 Nobilimea prestatală românească, cnejii sau juzii 260 Formațiuni politice românești 263 Organizarea bisericească în secolele X-XIII 271 Viața bisericească a românilor sud-dunăreni 274 Episcopia vlahilor 275 Arhiepiscopia de Târnovo 275 Viața bisericească în Transilvania și Banat 276 Episcopii românești în Transilvania 276 Episcopia de Dibiscos 278 Viața bisericească în Dobrogea 279 Mitropolia Vicinei 279 Viața bisericească în regiunile extra-carpatice 280 Episcopia cumanilor 281 CAPITOLUL
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]