1,611 matches
-
se poate observa mult mai târziu la germani și celți: a avea multe Mamexe "Mame" era semnul unei sorți bune, al puterii, al siguranței de sine, al invincibilității: acestea sunt calități consacrate zeilor, pe care poeții vedici le exprimă prin epitete străvechi, a căror semnificație profundă nu mai este inteligibilă nici măcar celor mai vechi interpreți indieni. Este un lucru firesc ca acest cult să „explodeze” tocmai atunci când lumea germanică vine În contact cu lumea latină care, anulând cultura religioasă tradițională a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nordică antică alfoär, alfaär). Nu există nici un motiv pentru care să credem că acest element ar presupunerea cunoașterea unor elemente de cultură creștină, având În vedere că echivalentul etimologic precis se regăsește și În termenul irlandez vechi ollathir, „mare tată”, epitet al zeului Dagdaxe "Dagda" („Zeul cel Bun”) și, În plus, conceputul de paternitate universală este un atribut des Întâlnit În culturile indo-europene și aparține În general divinităților majore. În Homer (Iliada, I, 544), de exemplu, Zeusxe "Zeus" este definit ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de paternitate universală este un atribut des Întâlnit În culturile indo-europene și aparține În general divinităților majore. În Homer (Iliada, I, 544), de exemplu, Zeusxe "Zeus" este definit ca „tată al oamenilor și al zeilor”; În latină, umbriană și ilirică, epitetul trebuie să fi fost atât de stabil Încât a ajuns să fuzioneze cu numele zeului (Jupiter, Iupater, Deipatryos); În Rig-Veda, zeilor celor mai importanți li se acorda titlul de „tată al zeilor” (dev³n³- pitaram: Brahmañaspati, II, 3, sqq.) sau de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al continuității culturii indo-europene În cea germanică. Acest nume trebuie legat etimologic de vedicul asu-, avesticul ahu-, care Înseamnă, amândouă, „viață, forță vitală”; acesta este desigur un mod arhaic de a le concepe, pe care Îl Întâlnim În vedică În epitetul dșrgh³yu(Ì)„cu viață lungă”, atribuit zeului Indraxe "Indra" (Rig-Veda VIII,70,7), prezent și Într-un vers de Empedocle: „și zeii cu viață lungă, vârfuri ale preamăririi” (cf. Schmitt, 1967). Din punct de vedere fizic, zeul este prezentat ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
provine, În opinia lui Dumézil (1959), din faptul că el, fiind protectorul ordinii și al legii, este patronul adunării populare la care germanii purtau arme și Îmbrăcăminte de războinici. Trebuie amintită și inscripția latină În care acest Marte germanic primește epitetul Thingsus, „domn al adunării”. Dumézil consideră că de aici a pornit transferul acestui zeu din sfera sacră În cea militară. Acest argument este, fără Îndoială, fondat; se pare Însă că există un motiv mai general și mai profund. Zeul care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de argint”, care avea o mână de argint tocmai pentru că mâna sa adevărată fusese mutilată; lui Îi corespunde În Walles Lludd Llawereint, „Ludd cel cu mâna de argint”. În India, zeul Savitarxe "Savitar" primește de mai multe ori În Rig-Veda epitetul, hirañyap³ñi-, „cu mâna de aur”, ceea ce ne face să ne gândim la o mutilare și la o reparație imaginară similară, fără să fabulăm despre capacitățile chirurgicale reale ale populațiilor preistorice, așa cum dorea Pisani (1935). Dar confruntarea cea mai evidentă - pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ciocan (numit Mjøllnir), care simbolizează fulgerul. Omologul său vedic În zona celei de-a doua funcții - cea războinică - este Indraxe "Indra", de asemenea conceput cu o armă În mână - măciuca -, simbolizând tot fulgerul și stând la originea unei serii de epitete tipice pentru acest zeu: vajirin-, „Înarmat cu măciucă”, vajrahasta-, „care are măciuca În mână”, vajradakÌiña-, „care are măciuca În mâna dreaptă”, vajrab³hu-, „care are măciuca pe braț”, vajrabh•t-, „purtător de măciucă” etc. Fie că este vorba despre ciocanul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Neamului românesc" destinată țăranilor. Și întrucît considera că literatura este foarte importantă, a publicat "Neamul românesc literar". "Neamul românesc" nu prea era o publicație liniștită. Și cum putea să fie dacă A. C. Cuza respingea într-un articol, apelînd la toate epitetele lui, pretenția evreilor că sînt Am Kodesh ("Poporul sfînt" sau "Poporul cărții"), numindu-i în schimb Am Kodosh (am codoș "o Națiune de codoși")?66 Iorga nu și-a exprimat niciodată opinia cu calm în nici o problemă; el susținea că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
l-au criticat pentru temperamentul său romantic și violent. Liderul populist G. Ibrăileanu afirma că Iorga are "sensibilitatea unei femei"119, iar criticul literar Sanielevici îl numea "o femeie cultă înzestrată cu sensibilitate." Dezbaterile publicate ale Parlamentului român conțin cîteva epitete vulgare memorabile. Iorga era numit "femeia cu barbă" sau chiar mai rău (A. C. Cuza vorbea despre "menopauza" lui Iorga). Iorga trăia într-o relativă izolare. Ironia soartei constă în faptul că dușmanii lui cei mai înverșunați erau colegii lui din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ambele lucruri la momentul potrivit. Aceste schimburi de opinii dintre istoricii români și unguri au degenerat în atmosfera anilor 1937 și 1938. Firește că Iorga a considerat presupunerile lui Dománovszky privind originea românilor drept "agresiuni științifice, replicile lui devenind sardonice. Epitetele maghiare referitoare la românii ardeleni nu erau nici ele prea măgulitoare. Iorga se referea permanent la cultura maghiară în termenii de "cultura sub-germană maghiară" sau, uneori, "odioasa cultură sub-germană -maghiară". Atunci cînd mișcarea radicală fascistă maghiară, Crucea-Săgeată, a promis să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ori lui Maniu că "regele îl va distruge". Maniu și Legiunea au încheiat o alianță electorală pentru a da la iveală abuzurile comise în timpul alegerilor. Iorga l-a acuzat pe Maniu că încearcă să "inducă în eroare tineretul cuminte" (un epitet neobișnuit de expeditiv ca să fie folosit la adresa Legiunii)42. Exista un dezacord clar între Iorga și goga-cuziști în privința politicii externe și a antisemitismului lor comun. Cu toate acestea, atît goga-cuziștii cît și Iorga erau apropiați de rege și de regimul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Codreanu i-a răspuns lui Iorga prin două scrisori. Doamna Liliana notează în Jurnalul ei (la 27 martie 1938): "Tata a primit o scrisoare de la Codreanu, datată din 17 martie", în care îl numea "suflet murdar" și folosea și alte "epitete asemănătoare". Iorga a replicat, amintindu-i lui Codreanu "de cîte vărsări de sînge era el răspunzător" și a discutat problema cu Călinescu, sperînd să-l aducă pe Codreanu în fața tribunalului (pentru insultarea unui membru al cabinetului aflat în exercițiul funcțiunii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ianuarie 1921. G. Călinescu scria: "Este imposibil să treci peste vreun subiect din istoria românilor oricît de obscur și de limitat ar fi el fără să nu remarci că Iorga se află deja acolo... ", Călinescu, op. cit., p. 542. 61 Acest epitet poate fi găsit frecvent în "Neamul românesc", mai ales în perioada conflictelor politice din 1933 62 Șeicaru, op. cit., p. 78 63 Tudor Vianu, Arta prozatorilor români, București, 1941, p. 153 64 În 1911, un jurnalist francez a criticat presa română
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a acestora. "Neamul românesc", 2 august 1911 65"Neamul românesc", 10 mai 1906 66 Ibidem, 18 ianuarie 1908 67 Nicolae Iorga, Cugetări, București, 1970, p. 251 68 Standardurile publicațiilor din strada Sărindari erau legendare chiar și în Bucureștiul perioadei interbelice. Epitetul general folosit pentru standardurile morale și intelectuale de acolo era "șantaj-etaj". Relativ la activitățile ziarului "Curentul" al lui Șeicaru, aceasta însemna inițierea unei operații de șantaj și adăugarea a încă unui etaj la edificiul ziarului respectiv cu banii obținuți. Dar corupția
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
conducătorului și ale soției sale erau peste tot, iar slava-i era cântată În ditirambi care l-ar fi jenat până și pe Stalin (dar poate nu pe nord-coreeanul Kim Ir Sen, cu care liderul român era comparat uneori). Printre epitetele aprobate oficial de Ceaușescu pentru relatarea realizărilor sale se numărau: Marele Cârmaci, Făuritorul Epocii de Aur, Marele Arhitect, Vizionarul, Titanul, Fiul Soarelui, Cel Mai Iubit Fiu al Neamului, o Dunăre a Gândirii și Geniul Carpaților. Lingăii din jurul lui Ceaușescu nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
499 Călătoria În vâltoare (Ginzburg) 514 Căsătoria Mariei Braun (1979) 33, 256, 434 CD - vezi Creștin-Democrați (CD) CDN - vezi Campania pentru Dezarmarea Nucleară (CDN) Ceaușescu, Nicolae 164, 178, 357, 396-397, 408, 459, 469, 527, 534, 570-573, 576, 629, 632, 687; epitete acceptate 572; execuția 573; lovitura de stat 573; politici ale populației 570; politici economice 571; renovarea Bucureștiului 573 CECO - vezi Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) CEE - vezi Comunitatea Economică Europeană (CEE) Cehoslovacia; acceptarea influenței sovietice 136-138; Carta 77
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de traduction a été celle qui a aidé le traducteur à résoudre ce " dilemme néologique "1004 : Formulez rezultatul experiențelor astfel: orice neologism de circulație curentă, oricât de "prozaic" ar părea, poate fi salvat pentru poezie dacă i se adaugă un epitet compensator din graiul neaoș românesc, sau dacă e combinat în general cu o expresie autohtonă, plastică, plină de seva. Există desigur în orice limbă cuvinte poetice ca atare, poetice prin chiar corpul lor sonor și prin sarcinile de semnificație ce
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
pentru a putea fi comparate cu alte activități si valori umane, nu s-au schimbat în esență. Istoria esteticii aproape că ar putea fi rezumată ca un proces dialectic în care teza și antiteza sunt dulce et utile, cele două epitete date de Horațiu: poezia este plăcută și utilă. Aceste adjective, luate separat, exprimă două concepții greșite, diametral opuse, despre funcția poeziei - căci credem că este mai ușor să corelăm dulce et utile pe baza funcției decât pe baza naturii literaturii
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
muzical"49. Relativ aproape de teoria lui John Reed, M. Bengesco apreciază că literaturitatea picturii lui Moreau provine din intelectualismul pictorului acționând în detrimentul picturalului. S-ar explica astfel cum un intelectualism atât de subtil i-a adus uneori, pe bună dreptate, epitetul de pictor "literar", calificare pe care o respingea și care îl făcea să sufere 50. Acest fapt precizează și mai bine relația aproape simbiotică pe care simbolismul și decadentismul o întrețin cu celelate arte și în special cu literatura, ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
segment al unui cuvânt care poartă accentul predicativ al comunicării; „Laurii voiau să smulgă de pe fruntea ta de fier, A credinței biruință căta orice cavaler...” (Eminescu) 4. Figurile plasticității: - epitetulcuvânt care califică un substantiv, formând un tot Îmreună cu determinatul; epitetul califică uneori și o acțiune, de data aceasta fiind un adverb: „În aer rumene văpăi...” „Dar ochii mari și minunați Lucesc adânc, himeric...” (M. Eminescu) - interogație - figură de stil constând În adresarea unei Întrebări unui auditoriu, nu pentru a primi
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
câmpii”, „văzduh”, „bolta cerului”, „luna”, „munții”, În concluzie cum spune poetul, „tablou măreț, fantastic”. E un tablou nocturn În care elementele componente se așază pe două planuri de referință, terestru și cosmic. Imaginile vizuale sunt statice, sugerate de poet prin epitete ornante: „Stelele Înghețate ..., cerul ... oțelit”. Între elementele aparținând planului terestru și planului cosmic există punți de legătură: „Fumuri albe se ridică În văzduhul scânteios”. La rândul lor imaginile vizuale, sunt dublate, amplificate, supradimensionate de imaginile sonore: „În păduri trăsnesc stejarii
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
a naturii și nu numai, G. Coșbuc și O. Goga trăiesc intens sentimentul acesteia. La Alecsandri se reduce totul la „simțire” cum afirma Titu Maiorescu. În textul poetic, supus demersului analitic, există și o serie Întreagă de elemente ale stilului. Epitetele lui Alecsandri au o funcție ornantă (Înfrumusețează peisajul), „zăpada cristalină”, „câmpii strălucitoare”, „văzduh scânteios” etc.. Comparațiile dau sugestii fantastice: „zăpada cristalină .... pare un lan de diamanturi...” Fumurile sunt albe și ele se ridică În văzduh „ca Înaltele coloane unui templu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cuvântului cheie „plumb”, cu valoare de mataforă simbol, prin plurivalența sa. Noțiunea nu poate fi definită pentru că poetul exprimă În chip simbolist stări de spirit, trăiri vagi, În imagini ce se pot interpreta În chip diferit. Termenul „plumb” evoluează de la epitet la metaforă, către metaforă simbol, pentru a reliefa motivul poetic starea sufletească depresivă a unui poet hipersensibilizat, Într-un oraș pustiu, sau mediul apăsător, cu anotimpuri grele, cu parcuri și străzi solitare, mediul social, prăbușirea morală, căderea iremediabilă În neant
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
stepe, surâs sunt de origine franceză; catarg, haos, haosului ( de două ori) sunt grecești. Adjectivul Însumează 176 de cuvinte și aceasta pune În evidență faptul că În epoca apogeului creației sale, Eminescu Își desăvârșise În așa măsură expresia artistică, Încât epitetul și mai cu seamă epitetul ornant, au fost eliminate În favoarea metaforei. Epitetul ornant lipsește aproape cu desăvârșire din cuprinsul poemului. În schimb este uneori prezent epitetul cu Însușiri abstracte și cel care exprimă calități ori caracteristici ale acțiunilor. Structura limbajului
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
franceză; catarg, haos, haosului ( de două ori) sunt grecești. Adjectivul Însumează 176 de cuvinte și aceasta pune În evidență faptul că În epoca apogeului creației sale, Eminescu Își desăvârșise În așa măsură expresia artistică, Încât epitetul și mai cu seamă epitetul ornant, au fost eliminate În favoarea metaforei. Epitetul ornant lipsește aproape cu desăvârșire din cuprinsul poemului. În schimb este uneori prezent epitetul cu Însușiri abstracte și cel care exprimă calități ori caracteristici ale acțiunilor. Structura limbajului poetic eminescian se așază pe
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]