2,590 matches
-
prin asociație cu ideea irosirii eforturilor umane sau a dispariției unor civilizații, implică această categorie. Arta cea mai propice manifestării tragicului este literatura, iar specia care îl valorifică preponderent este tragedia. Această categorie apare însă și în genul epic, în epopee, nuvelă, sau roman. Prima definiție a tragediei ca specie este dată de Aristotel, care, în Poetica sa, o prezintă ca "imitația unei acțiuni alese și depline, cu anumită întindere, într-o limbă frumoasă, deosebită ca formă, imitație făcută de personaje
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
o mai chinuiesc, citeam ceva frumos, Les miserables, tocmai îl terminasem în acele zile și simțeam nevoia să recitesc începutul, care mi se păruse cam plicticos, sărisem, dar pe parcursul lecturii îmi dădusem seama că era cheia de boltă a acestei epopei și eram la scena în care simpaticul Myriel, un juste, se descurcă formidabil când poliția îi aduce acasă pe Jean Valjean, ocnașul pe care cu o seară înainte îl pusese la masa lui; vrusese să-l omoare în timpul nopții și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la vederea acestor ființe care obosiseră se pare, în ritualul vieții lor anonime, știam că dacă am să rămân să beau cu ei depresiunea mea s-ar fi retras și i-ași fi văzut cine știe, poate în culori de epopee. În care nu triumfam decât eu și Silvia, zeitate care se uita la mine cu o expresie turburătoare de singurătate și nepăsare: știu multe, parcă voia să spună, dar eu nu vreau să știu nimic, deși m-ați silit să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
s-o relatez, deoarece în secolul trecut justiția franceză a condamnat astfel un om la ocnă pentru furt prin efracțiune și anume spargerea geamului unei brutării și însușirea unei pâini... Din această insignifiantă întîmplare, un geniu a dat naștere unei epopei grandioase, în care lipsa de înțelegere e pusă la zid, iar fanatismul rigid și implacabil al apărătorului legii sancționat (Javert se sinucide). Ei bine, într-o zi un milițian (un Javert derizoriu) îmi aduce și mie în instanță un Jean
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să-l trimită la răcoare pentru astfel de delicte minore." "Bine!", mi-a spus titularul și a propus foarte rapid aceste modificări care au micșorat apreciabil numărul de "delincvenți" adevărați sau "aranjați'" din societatea noastră. Nu e nevoie de o epopee ca Mizerabilii ca să ne atragă atenția asupra unor deficiențe ale legislațiilor. Dar poetul a vizat mult mai sus, cum am încercat să explic; să facă să înflorească în noi înțelegerea, fără de care nici o legislație, oricât de bună, nu-și atinge
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vorbă un sfert de oră pe holuri, până se curăța unul din closete. Despre closetele reci și înguste, pe pereții cărora se întindeau ca niște autografe organe desenate naiv, numere de telefon și descrieri de tehnici sexuale în sonet sau epopee, am mai vorbit. Și astăzi îmi feresc capul, când trag de sârma flotorului. Se putea și mai rău. La Cluj, Literele se scufundaseră într-o fostă mănăstire a iezuiților. Facultatea curgea în pantă pe-un deal, de unde tramvaiele și trecătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
gândeam cu groază că, dacă vreuna din ușile cu vitrină ar fi cedat, am fi fost striviți de tonele de scriitori revărsați din rafturi), ne-am oprit între două ganguri. În dreapta, se conturau în umbră și-n praf latinii, cu epopeile lor de carnaval cu care te chinuiau în anul I. În față, se deschidea culoarul medieval, cu trubaduri și truveri încremeniți în armura de sticlă a vitrinelor. I-am făcut semn lui Mihnea să tacă și să se-așeze între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
formularea îi aparține abatelui Sieyès (Kedourie, 1961, p. 15). De subliniat absența etnicului care nu e de găsit nicăieri în această înțelegere a națiunii, definită pe aliniamente civice ca asociație de cetățeni care se autoguvernează în acord cu voința generală. Epopeea semnificației conceptului de națiune nu avea să se sfârșească aici. Conceptul de națiune a suferit o ultimă întorsătură semantică prin transformarea cauzată de emergența naționalismului romantic, în special sub influența lui Johann Gottfried Herder. Națiunea ca "popor suveran" și-a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pe baza principiului teritorial, legând istoria românilor nu atât de istoria și preistoria romanilor, cât de teritoriul dacic și de vechii săi locuitori. Dacă în Idee repede... (lucrare pe care am catalogat-o ca aparținând avangardei gândirii istoriografice), Aaron deschidea epopeea românilor cu "descălecarea coloniilor romane în Dacia", în Manual... (lucrare pe care am clasificat-o în categoria ariergardei consensului societal), narațiunea istorică izvorăște din "Dacia veche" și de la "Lăcuitorii Daciei" (agatirzii, apoi geții). Albineț, de asemenea, pornește de la "cele mai
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1859 va cunoaște doisprezece noi ediții până în anul 1875 (Murgescu, 1999, p. 242). Două mutații majore față de discursul anterior anunță diluția latinismului radical: a) abandonarea cronologiei romane în favoarea mult mai convenționalei cronologii creștine, și b) daco-centrismul geografic, în sensul că epopeea poporului român nu mai este localizată geografic ca avându-și originea în Roma, ci teritoriul Daciei devine cadrul spațial de referință. Laurian (1870) scrie de fapt o istorie a Daciei care începe dinainte de venirea romanilor, trece prin diferite "stări" succesive
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în actualizarea sa în contemporaneitate, fapt ce se petrece prin Războiul de Independență prin care principatul România își dobândea autonomia în fața Imperiului otoman. Ideea de libertate națională, strâns înșurubată cu cea de unificare, devine principiul prim în funcție de care este organizată epopeea istorică românească. Xenopol împarte cei 2.400 de ani de istorie românească (513 î.e.n-1894) în patru perioade: a) Formarea naționalității române (513 î.e.n-1290); b) Epoca Slavismului (1290-1633), care se întinde de la întemeierea principatelor până la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Un alt topos de mare însemnătate al spiritualității românești o reprezintă teza românilor ca apărători ai creștinătății europene în fața islamului. Stăvilirea puhoiului turcesc și salvarea civilizației apusene devine un titlu de glorie în baza căruia este revendicată recunoștința statelor occidentale: "epopeea de o sută de ani, a răsboiului nostru cu turcii, luminează ca o măreață faptă de istorie universală, trecutul nostru și răsbună cele zece veacuri de suferință mută: Mircea, Corvin și Ștefan cel Mare au fost brațul armat, care a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cu alt popor din lume"; c) miracolul creștin, care a definit spiritualitatea românească "cu mult înainte de venirea și creștinarea vecinilor noștri: Ungurii, Bulgarii, Sârbii, Rușii și Polonii" (Constantinescu, 1928, pp. 5-6). În fine, natura miraculoasă a ființei istorice românești și epopeea sa dramatică de-a lungul timpului este evidențiată prin elaborarea unei poetici a națiuni, care pune în lumină excepționalismul românesc. Iată o mostră de pasaj care exprimă în forță poetica istorică a neamului românesc, în care frazele încărcate de lirism
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a partidului, a clasei muncitoare, a tuturor oamenilor muncii", în fapt, a întregii suflări a "națiunii noastre socialiste", programul schițează cea mai mistificată versiune a trecutului național, în care miturile naționalismului interbelic și miturile socialismului postbelic se hibridează în marea epopee social-națională a poporului român. Iată tabloul impresionist, zugrăvit printr-un minim de tușe, care redă panorama istorică a românilor. În chestiunea originii, Programul... statuează doctrina tracismului. Civilizația traco-dacă, în fondul căreia își are obârșia spiritualitatea poporului român, este elevată la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
tot mai puternice și mai întinse, evoluînd spre voievodatul unic" (Daicoviciu et al., 1984, p. 97). Această "evoluție a civilizației românești unitare" a fost întârziată vremelnic de anexarea Transilvaniei la regatul maghiar, doar pentru a fi din nou impulsionată de "epopeea românească" din timpul lui Mihai Viteazul (pp. 97, 171). Unirea politică a țărilor române din 1600 "venea ca o încoronare a unei îndelungi evoluții istorice", fundamentându-se pe unitatea civilizațională, lingvistică, culturală și religioasă a poporului român, care a dezvoltat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
manualelor. Nu în ultimul rând, semnificativă este importanța simbolică acordată celor două momente de unitate națională, 1600, respectiv 1918. Prin marcarea temporală a momentelor unificatorii, fibra naționalistă este din nou întrețesută în narațiunea istorică românească, devenind firul roșu care străbate epopeea colectivă a poporului român. II. Discursul polifonic (post-1998). În jurul anului 2000, metastructura istoriei românești pare să își fi terminat cariera. Reformele succesive ale programelor școlare destructurează organizarea cronologică a trecutului, propunând principiul tematic ca mod de ordonare a istoriei românești
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ce se inaugurează cu el), când, pe deasupra, datorită prezenței nesemnificative sau a dispariției totale, în planul practicii artistice, a unor vechi specii de creație (de origine antică și medievală și cu forma fixă mai cu seamă în cazul literaturii -, ca epopeea, egloga, imnul, gesta, satiră), fiecare cu regulile ei formale specifice date treptat uitării, chiar parte din materia care nutrea perspectiva anterioară de analiză începe să lipsească. Privite dincolo de aspectul sumar sub care se prezintă (explicabil prin rolul lor lateral în
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
Nu e popor care să fi intrat în contact cu românul fără ca acesta să-și bată joc de el. Sunt nenumărate anecdotele populare în cari se iau peste picior grecii, evreii, nemții, ungurii, polonii, muscalii; asupra țiganilor există o întreagă epopee populară în versuri lapidare, cum și-au făcut biserică, ce predică le-au ținut părintele Porgație și popa Mătrăgună, cel de viță bună. Crezul și cele zece porunci s-au răstălmăcit de către român și s-au potrivit neamului; despre bulgari
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
publicat la începutul unui deceniu ce se va termina cu apariția unui alt roman american remarcabil de (anti) război, Slaughterhouse-Five al lui Kurt Vonnegut (vezi), împarte cu acesta din urmă aceeași pulverizare narativă ce pare să reproducă incoerența și absurditatea epopeilor marțiale, cel puțin așa cum sunt văzute ele în viziuni postmoderniste importante. În unele privințe, romanul lui Heller este comparabil cu Zbor deasupra unui cuib de cuci, alt favorit al deceniului contraculturii. Cele două romane construiesc, prin entități diferite, una militară
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
treptat atrase de pământ prin forța gravitațională. Două contexte importante prind contur, primul fiind cadrul romanului, ultimele episoade ale celui de-al Doilea Război Mondial. Cel de-al doilea, la fel de important, este oferit de momentul publicării și recepției romanului, în mijlocul epopeii cursei spațiale a Războiului Rece, în care rachetele mai pot deveni versiuni atomice sovietice și americane ale misilelor germane V-2. Acest lucru este reamintit de numele celui ce furnizează frumosul motto al romanului: Wernher Von Braun, fostul director al
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
primelor reviste SF, Amazing Stories și Astounding Science Fiction) în perioada interbelică, a fost Hiroshima plus Nagasaki, 1945. Startul mai rapid în Cursa spațială al URSS (primul satelit, prima Laika, primul Gagarin) a dat o umbră Sturm und Drang-ului epopeii spațiale americane, ce se va afirma cu mai multă pregnanță în anii șaizeci și șaptezeci, americanii preluând inițiativa în confruntarea cu "finanțatorii" cosmonauților sovietici. În lumina consecințelor mai puțin faste ale progresului științific și tehnologic din deceniile postbelice și post-
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
și "Școala de la Târgoviște". Cel mai "național", ca să zic așa, dintre postmoderniști devine Mircea Cărtărescu. Din acest punct de vedere, îi putem da dreptate poetului când pretinde că Levantul este singura mare creație postmodernistă românească, opul constituindu-se ca o epopee lirică a întregii poezii naționale, de la Dosoftei și Bolintineanu până la Eminescu, Arghezi și Nichita Stănescu. În atare perspectivă, Levantul transcende chiar capcanele neoavangardei și ridică parodicul la condiția lui pură, cu o invenție verbală uluitoare, în consonanță cu geniul limbii
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de la opacitate la transparență, la lumea-lumen, într-o splendidă armonie a diversităților, care constituie esența creștinismului. Nu a cunoscut antichitatea sentimentul național? Dimpotrivă, patria a fost o valoare fundamentală a vechii Europe (și nu numai) de vreme ce i s-au dedicat epopei de măreția Odiseei sau a Eneidei. Ithaca este simbolul iubirii de patrie, care nu se stinge nici după zeci de ani. Ovidiu a simțit nostalgia Romei până la moarte, iar Dante a tânjit, din exil, după Florența sa dragă. În atare
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
o ființă cu suflet. De aceea, țăranul a dat dintotdeauna nume vacii. Și nu numai. Iar cine are nume nu mai este nimeni (vezi și pătrunzătoarea interpretare a lui Denis de Rougemont privitoare la pseudonumele Nimeni din episodul Ciclopului din epopeea homerică), ci posedă o identitate. Comuniștii și postmodernii bag vacile în lagăre de concentrare. Vacile se transformă în numere, iar indivizii și grupurile de afaceri în "proprietari". Omul cândva, atrage atenția Kundera nu era proprietarul planetei, ci doar administratorul ei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
urmașilor sau cedate. Se spune c] unul dintre primii monarhi ai Sumerului antic, Ghilgameș, rege al Urukului în mileniul al III-lea î.Hr., devenit legendar dup] moarte, s-a n]scut din uniunea dintre un înalt preot și zeița Ninsun. Epopeea vieții lui dezv]luie multe dintre valorile Sumerului antic. Textele contemporane lui nu ofer] nici o indicație c] aceast] legend] a circulat în timpul vieții sale. Textul unei incantații din acea vreme îl caracteriza drept un om care „cerceta, examina, judeca, percepea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]