3,970 matches
-
unde orice se putea ascunde. Curajul de a arunca acolo un ochi ― îndrăzneală de repetat de zece, o sută de ori― pentru a descoperi un alt culoar gol la capătul căruia se forma alt cot. Îi părea lui Lambert tot atât de eroic ca și trecerea cu succes a tuturor încercărilor care deschidea calea spre Graal. Ținându-l cu brațul întins, detectorul începu să atârne tot mai greu în mâna lui Ripley. Deodată, o luminiță începu să pâlpîie la baza ecranului. Acul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
făcute: două fântâni, două terenuri de sport, o școală nouă cu opt săli de clasă, o sală multifuncțională pentru orele de sport, dar și pentru activități culturale și două monumente închinate eroilor patriei, poate în memoria bunicului Iorgu Bogdan căzut eroic la Mărășești în primul război mondial. În noiembrie 1992, am suferit un infarct miocardic ce avea să mă ducă pe lumea cealaltă, dar Dumnezeu nu mi-a pus viza pe „pașaport” să plec în eternitate, deoarece mi-a spus că
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
este o istorie la feminin, ci și întreaga avuție și moștenire subalternă a femeilor fac parte din viața noastră cotidiană. Matrimoniul este astfel aluvionar și sedimentar, tăcut și continuu sub apele învolburate ale istoriei, este efemerul care dăinuie ; patrimoniul este eroic și autoritar, irupînd periodic pe valurile acestor ape, este orgoliul dăinuirii supuse distrugerii. Dacă patrimoniul este cel cu care ne mîndrim și pentru care putem muri, matri moniul este cel cu care trăim. Poate că ar fi interesant să revedem
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
v-o spun... Despre buna folosință a folclorului Invizibil, țăranul literaturii noastre vechi apărea doar în împrejurări paroxistice. Acestea îl scoteau din matca lui tăcută, din rosturile lui și-l arătau lumii : un țăran răzvrătit, unul ieșit din minți, altul eroic, alții victime excesive ale secetei, birurilor, invaziilor. În rest, tăcere. Și a venit anul 1848. De atunci pînă astăzi, țăranul român e supraluminat, hipervizibil, înzestrat simultan cu toate calitățile și cu toate cusururile. Supradimensionat ideologic, mizer și inocent, savant analfabet
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
așa ? - s-au revoltat rapid unii și alții. Mai uită-te o dată, ce naiba, că doar sîntem intelectuali cu toții ! Nu mă vezi și pe mine, acolo, în colțul ăla învolburat al globului tău de cristal, nu vezi cum rezistam, nu chiar eroic, dar totuși... Cum poți să spui așa, simplist, că nu a existat rezistență anti-comunistă în România ? E adevărat, masele au fost îndobitocite, dar am fost cîțiva care, totuși... mă rog... mă-nțelegi matale... Simplist ? Da, poate despre asta e vorba
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
vine să se trezească, presimțind că e doar un vis. În salonul lor de la reanimare, sindicatele au dat să se scoale din pat, dar nu le-au ținut genunchii. În funcție de fidelități și sensibilități, intelectualitatea a visat exegeze fie în filiera eroică a Pieței Universității din 1990, fie în cheia satirică a lui Caragiale, bagatelizînd estetic fenomenul. O majoritate tristă s-a întors pe partea cealaltă a blazării, întrebîndu-se abulic „și pe cine pui în loc ?”, în timp ce o minoritate „pe val” a trecut
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
evenimentele în acest fel? Întâi de toate, după mentalitatea epocii, pentru a se înzestra cu o epopee națională. Israel a făcut din Iosue un „campeador” sau un „conquistador” pentru a rivaliza cu alte națiuni care se lăudau cu trecutul lor eroic. Și Israel a avut eroii săi care au înfăptuit vitejii fără egal. Această epopee s-a arătat a fi mai necesară atunci când Israel a devenit o mică provincie a marilor imperii, precum Imperiul Asirian, Babilonian, Persan, Elenist sau Roman. Mizeria
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Dumnezeu intră în joc - și intră în joc destul de energic în Cartea lui Iosue - suntem cu siguranță în lumea absolutului. Era deci potrivită alegerea unui gen literar care să poată traduce această atmosferă în termeni literari. Epopeea, prin stilul său eroic, era alegerea care se impunea firesc. Aceasta permitea să se înțeleagă mai bine de ce adversarii lui Dumnezeu întrupează „răul” și trebuie să dispară cu totul din scenă. Cine se poate opune lui Dumnezeu? 3. Unele pericole ale genului literar al
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
implică numai un trib sau un mic grup de triburi. E dificil să găsim o confirmare exterioară a conținutului cărții. Genul literar al povestirilor nu ne este de mare ajutor. Istoria lui Samson, de exemplu, se aseamănă mult cu legendele eroice întâlnite frecvent și în alte culturi. Asupra istoricității povestirilor se poate spune destul de puțin. În ansamblu, totuși, Cartea Judecătorilor descrie o situație dificilă și complexă, destul de asemănătoare cu ceea ce ne spun studiile recente despre așezarea evreilor în Israel. Procesul a
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
care se tinde fără ca să poată fi vreodată realizat, tot astfel «grupul în fuziune» a lui Sartre, dacă devine real într-un anumit moment «apocaliptic» al luptei, este în mod constitutiv precar, expus prin necesitate involuției odată ce a trecut momentul eroic al revoltei. S-a făcut o scurtă prezentare a două poziții ale socialității duse până la extrem și atât de radical implicate în experiența existențială în același moment în care atinge (sau crede că atinge) universalitatea și motivația pur ideală. Prin intermediul
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
țin minte dacă organizat sau spontan, să îl silim să ia o atitudine față de noi. Dacă ne devenea prieten, bine. Dacă nu și mai bine, căci simțeam nevoia unui dușman adevărat. Mai încercaserăm cu puțin timp înainte să facem ceva eroic, dar eșuaserăm destul de penibil. Ne adunaserăm tot grupul și, în spatele blocului, la lumina crudă, galbena ca șofranul, a unui foc de cartoane de ambalaj de la televizoare, ne înarmaserăm cu șipci lungi de la depozitul de mobilă. În cea mai mare tăcere
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de-adineaori: după ce-i spune că lui îi va fi frig în crematoriu - căci, evident, pentru el se alesese pedeapsa maximă: incinerarea de viu - după ce-i spuse asta, îl scuipă în obraz. Dar ne-am dat seama că asemenea reacție, eroică, nu se potrivește unui Boddhisattva, după cum nu s-ar fi potrivit, bunăoară, lui Isus sau unui martir creștin... Marina îl ascultase cu o neașteptată emoție, privindu-l adânc în ochi. - Îmi place de voi că vă trudiți să respectați adevărul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fi asemănată cu ultima fază a cancerului: ieși viu și sănătos doar printr-o minune, dar poți muri extrem de repede. Încerc să mă pun în locul unui tânăr dintr-un astfel de grup, unul care aseamănă consumul de droguri cu o eroică luptă din Coloseum, din arenele romane! Pare urât nu? Pentru unii este ceva “șmecher” după cum spun ei, sau ceva ce “te face să uiți de tot ce e rău!”. Din păcate, această boală a mortalității induse benevol nu se manifestă
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Danis Claudiu, Iancău Raluca Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2031]
-
o’clock-urile care, la o mișcare mai nedibace a madamei Ana, alunecă pe platouri. Tânărului îi este foame, dar tocmai de aceea se ferește ca de foc să întoarcă înapoi capul. — Neutralitatea definitivă nu vi se pare o soluție ? îngână eroic Titi Ialomițeanu. — Ștefan ! se aude glasul metalic al Sophiei. Probabil vrea să controleze din prag dacă servitul ceaiului decurge cum se cuvine, așa cum generalul urmărește câmpul de bătaie și desfășurarea operațiunilor de pe un dâmb mai înalt, cu binoclul la ochi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îi ieșisem de la început în întâmpinare ? Eram foarte sigură pe sentimentele lui și că, pentru felul său de a fi, ceea ce îndrăznise să facă venind aici, cu două ore mai devreme decât restul musafirilor, era un gest de-a dreptul eroic ; văzându-l cum o ia pe alee, evident prost dispus, m-am înduioșat iarăși. M-am gândit că blândețea lui deschisese tandrețea în mine, așa cum se deschide o floare târzie. De două ori, cel puțin, mi-am repetat gândul acesta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sub cizme. O busculadă ce am regretat-o întrucât strica tot ce arătase atât de frumos înainte, iarăși dând pe față sărăcia și primitivismul ce ne stăpânesc. Starea mea psihică fiind labilă și înclinată spre melancolie, deodată am văzut spectacolul eroic de mai înainte descompus în scene cotidiene, unul scobindu se în nas, câțiva jucând barbut, altul ușurându-se aproape la vedere, un grup aruncând vorbe deșucheate generoaselor noastre doamne, altul tratând cu niște servitoare unguroaice... în continuare, bine cunoscuta năuceală
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
eroism care nu prea se regăsește În realitatea noastră de zi cu zi. După- amiezile sîntem adunați pentru diverse munci. O parte a unității se extinde sau se renovează și camioanele cu materiale de construcții trebuie descărcate, așa că singurul lucru eroic În toată povestea sînt spinările și brațele noastre. Locotenentul bateriei noastre e tot un guler alb, un bucureștean suplu, fățos, brunet, cu ceafa tunsă și cărare pe-o parte atent pieptănată, spilcuit pînă la ultimul detaliu, pînă și cascheta are
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care se află În studio Împreună cu poetul disident Mircea Dinescu, Într-un grup numeros de revoluționari. Fraților, cu ajutorul lui Dumnezeu, am Învins! strigă el. În aceste prime secvențe ale televiziunii libere, actorul are un aer calm și aparent lucid, vorbește eroicului popor român, stăpînindu-și emoțiile, apoi Îi dă cuvîntul poetului Mircea Dinescu, pe care Îl numește erou național și despre care ne spune că lucrează la o proclamație către popor. Poetul Își ține cu greu cumpătul, e asudat, are o expresie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
deschisă. Deduc că o are deschisă, pentru că emite un sunet clar, puternic, o singură notă, fără inflexiuni, fără variații, un sunet ca de trompetă, Învăluit În aburi - nu-l aud cu urechile, Îl aud cu fiecare atom al făpturii mele eroice. Alături de el, În picioare, un cîine cafeniu, ascuțit, cu urechile și botul ascuțite, cu ochii de două culori diferite, ne urmărește tăcut cum trecem, dînd Încet din coadă. CÎinele, cred că din pricina sunetului emis de bărbos, levitează la cîțiva centimetri
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În sala de duș, chiuind ca la nuntă, vezi grilajul scurgerii aco perit de o spumă cleioasă albă (În sfîrșit s-a făcut lumină asupra acestui măcel, cîteva armate române acolo care nu au mai apucat să-și Întîlnească destinul eroic), vezi faianța distrusă, decorată cu pete verzi de mucegai, vezi prin ferestruica de sub tavan, acoperită de vopsea, zgîrieturile nopții de afară (care, ca de obicei, ar vrea să intre peste noi). Și apoi te vezi undeva În fața dormitorului, trăncănind cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
trage rîzÎnd un pumn În cască și Îmi spune ceva. Încerc să-i citesc pe buze. Nu mai zbiera? Sau: Nu mai fuma? Sau: Nu mai Înjura! Mă rog... e clar că Înjur. Pentru că sînt singurul avariat În urma acestei operațiuni eroice, fiind plasat pe afet exact lîngă camera de Încărcare, de unde proiectilul uriaș a fost lansat În văzduh. Și sînt singurul care nu a avut cum să-și acopere urechile cu mîinile. Toată zgîlțîiala scoate la suprafață o amintire limpede: Stancu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dus direct la biroul județenei de cultură, unde s-a pus cu curul pe un scaun și a cerut să fie făcut șef. Cică a fost o luptă acolo, pe scaunul ăla de șef la cultură, așa că Paulică a rezistat eroic, nici măcar să se pișe nu s-a dus vreo două zile. PÎnă nu s-a făcut șef, nu s-a dat dus. Acum e liberal, cică. Bineînțeles că nu mai e șef la județeana de cultură. I-a rămas povestea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și recunoaște În mine un erou de război... Nu-mi ajunge setul de cicatrici de pe braț? Din sprînceană? Cum mi s-ar asorta nasul cîrn (dobîndit, de asemenea, În urma armatei) cu ele? Ce credibilitate vor avea peste ani poveștile mele eroice ieșind de sub un nas cît o muscă? S-ar găsi, În caz că s-ar pune problema unei ecranizări, un actor În viață cu un astfel de neajuns? Ce-a pățit nasul tău? Mi l-a amputat un dilimandros... Cum arată arsura
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
liziera estică a bateriei. Dacă tot nu aveam ce face cu banii cîștigați În Las Vegas, i-am cumpărat omului marfa. Așa că, după ce am transferat conținutul căruței agricultorului direct În stomacurile noastre, am folosit ce a rămas Într-o bătălie eroică, sub privirea fără expresie a locotenentului Soare - care a fost cît pe-aci să fure și el un proiectil zemos peste față. Și dacă pînă la un punct părea mai mult o probă olimpică, după o vreme sportivitatea a dispărut
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Era George McCaffrey. Se-nțelege că Hattie și cu Pearl discutaseră despre George și înainte - oarecum în treacăt - dar mai cu seamă după întâlnirea cu el în excursia de familie. Hattie a fost gata, ca și toți ceilalți, să admire eroica salvare a lui Zet, dar nu-i putea ierta felul insolent și batjocoritor, avea ea impresia, în care o privise. De asemeni o iritase faptul că-și însușise Rover-ul, ceea ce le obligase pe ea și pe Pearl să le transporte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]