2,823 matches
-
ideologia Luminilor și a revoluției franceze, precum și de opțiunea pentru forma de stat republicană. Indiferent de anvergura lor, contribuțiile de istorie literară ale lui Ț. prezintă încredere prin seriozitatea documentării și pertinența judecăților de valoare. Stilul dezinvolt și plastic-aforistic al eseistului de altădată se metamorfozează, textele capătând acum austeritatea și sicitatea actelor de stare civilă. SCRIERI: Apărarea civilizației, București, 1938; ed. îngr. și pref. Marta Petreu, Cluj-Napoca, 2000; Reviste literare românești din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea (în colaborare
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
TEODORESCU, Virgil (15.VI.1909, Cobadin, j. Constanța - 24.VI.1988, București), poet, prozator, eseist și traducător. Este fiul Elenei Teodorescu (n. Drăgulescu), educatoare, și al lui Nicolae Teodorescu, învățător. Urmează Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanța și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, absolvită în 1935. La Constanța, în 1932, sub
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
fac pulbere / Și-n pământ oasele noastre se scurg”) și asupra rostului lui pe pământ într-o perioadă de grave seisme ale istoriei. Cu paginile din Bucuria întâlnirilor (1967) și Flăcări pe comori (1973) scriitorul se manifestă și ca un eseist care știe să abordeze, cu dezinvoltura proprie genului, probleme ale artei și ale vieții sociale. SCRIERI: Caiet liric, Chișinău, 1958; Trezirea viorilor, Chișinău, 1963; Drum deschis, Chișinău, 1996; Bucuria întâlnirilor, Chișinău, 1967; Dor de cuvinte, Chișinău, 1971; Flăcări pe comori
TULNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290299_a_291628]
-
STĂNESCU, Nichita (31.III.1933, Ploiești - 13.XII.1983, București), poet și eseist. Este fiul Tatianei (n. Cereaciukina) și al lui Nicolae (Călae) Stănescu. Străbunicul patern, Matei Stănescu, era din părțile localității Filipeștii de Pădure și se stabilise în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în mahalaua Sfânta Vineri din Ploiești
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
muzical, G. Breazul, și de cel plastic, Francisc Șirato. Pictorul A. Demian a decorat paginile revistei în stil bizantin. În deceniul al patrulea etnicismul și ortodoxismul și-au avut un teoretician în Vasile Băncilă. Nu toți colaboratorii „Gândirii”, fie aceștia eseiști, critici, gânditori, aderau la sensul ideologic al orientării promovate de directorul revistei. Adepți, cu toții, ai spiritualului și ai unei creații cu caracter național, unii refuză ortodoxismul dogmatic, propunând libera interpretare a oricărei credințe, ca și a folclorului românesc cu conținut
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
zăcămintele de religiozitate păgână din folclorul autohton. Cât despre eseu, poziția ortodoxă canonică, formulată programatic de Crainic, a fost susținută cu tenacitate, în numeroase exegeze și polemici teologice, de Dumitru Stăniloae. Cronicarul literar al „Gândirii”, Ovidiu Papadima, și mai ales eseiști și critici de la alte reviste tradiționaliste, precum D. Tomescu, C. S. Făgețel, Al. Dima, Ion Chinezu, interpretează literatura mai mult în spiritul „Sămănătorului” decât în cel gândirist. Repere bibliografice: Lovinescu, Ist. civ. rom., I-III, passim; Lovinescu, Ist. lit. rom
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
Gheorghe Istrate, Daniel Turcea, Ileana Mălăncioiu. Demersul poate fi socotit un fel de replică, după un deceniu, la Poezia unei generații, sinteza lui Ion Pop asupra generației ’60 din secolul trecut, textele lui T. vizând poeți din promoția ’70. Dar eseistul este circumspect față de ideea de generație literară și crede că ar fi mult mai adecvat să se urmărească o serie de valori individuale. Interpretul are în atenție identificarea rețelei de teme, simboluri și motive spre a defini individualitatea imaginarului la
TUCHILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290277_a_291606]
-
, Sorin (7.XII.1935, Margina, j. Timiș - 17.I.1985, București), prozator și eseist. Este fiul Corneliei (n. Crăciunescu) și al lui Iosif Titel, funcționar public. Școala primară o începe la Margina și o continuă la Bârna, județul Timiș. Din toamna anului 1945 este înscris la Liceul „Coriolan Brediceanu” din Lugoj, unde învață trei
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
TURCUȘ, Aurel (3.VIII.1943, Ucuriș, j. Bihor), poet, prozator și eseist. Este fiul Elisabetei (n. Sfășie) și al lui Teodor Turcuș, țărani. Urmează școala generală în satul natal, Craiova și Tăuți, județul Arad, apoi Liceul „Moise Nicoară” din Arad (1958- 1962) și Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1962-1967). Va
TURCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290310_a_291639]
-
ȚUGUI, Ion (24.XII.1933, Vicovu de Jos, j. Suceava - 20.II.2002, București), poet, prozator și eseist. Este fiul Domnicăi (n. Perdeică) și al lui Vasile Țugui, țărani; istoricul literar Pavel Țugui este fratele său vitreg. Urmează școala primară și gimnaziul în localitatea natală (1940-1949), Școala Tehnică de Cooperație la Rădăuți, liceul și, concomitent, Școala Medie de
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
TUDOR, Sandu (pseudonim al lui Alexandru Teodorescu; 22.XII.1896, București - 17.XI.1962, Aiud), poet, eseist și gazetar. Este fiul Sofiei și al lui Alexandru Teodorescu, consilier, apoi președinte al Înaltei Curți de Conturi. Face clasele primare la București, pe cele liceale la Ploiești, se înscrie la Academia de Arte Frumoase din capitală, întrerupând după un
TUDOR-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
, Petre (6.X.1902, Boteni, j. Argeș - 3.XII.1991, București), eseist. Este fiul Anei Țuțea și al lui Petre Bădescu, preot. Își începe studiile secundare la Gimnaziul „Dinicu Golescu” din Câmpulung, finalizându-le, din cauza războiului, la Liceul „George Barițiu” din Cluj (1920-1923). Frecventează Facultatea de Drept la Universitatea din același oraș
ŢUŢEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290316_a_291645]
-
există nici o diferență”, „Shakespeare, pe lângă Biblie, - eu demonstrez asta și la Sorbona - e scriitor din Găești”. De altfel, această tranșare e posibilă pentru că la Ț. gândirea nu revendică un sistem „obiectiv”, ci e reductibilă la o atitudine „subiectivă”, pe care eseistul o rezumă astfel: „Să vă spun eu cine sunt: sunt român, naționalist, creștin, ortodox și militarist”. E vorba, cu alte cuvinte, de o atitudine pur idiosincratică, în care „vorbele de duh” sunt amestecate cu (sau se bazează pe) numeroase prejudecăți
ŢUŢEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290316_a_291645]
-
, Constantin (19.VII.1923, Urziceni), prozator, eseist și traducător. Este fiul Eugeniei (n. Ioanis) și al lui Toma Țoiu, mic negustor aromân, ambii veniți din nordul Greciei. Urmează școala primară în localitatea natală, apoi Liceul „Dr. Ioan Meșota” din Brașov (1937-1941) și Facultatea de Litere și Filosofie
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
TZIGARA-SAMURCAȘ, Alexandru (23.III.1872, București - 1.IV.1952, București), eseist și memorialist. Este fiul Elenei (n. Samurcaș) și al lui Toma Tzigara. Mama era înrudită cu importante familii boierești din Muntenia, între care Kretzulescu și Rallet. Numele Samurcaș va fi adăugat patronimicului în 1899, când tânărul este adoptat de unchiul
TZIGARA-SAMURCAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290320_a_291649]
-
, Bogdan (pseudonim al lui Bogdan Ștefan Ghiță; 29.IV.1951, București), teatrolog, prozator și eseist. Este fiul Mariei Ghiță (n. Cataramă), funcționară, și al lui Vasile Ghiță, contabil. După absolvirea liceului în București (1970), se înscrie, dar nu imediat, la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, pe care îl termină în 1978. Ocupând
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
cum zice în prefață Cornel Udrea. Un simpatic trialog, hârjoană a unor „proști” veselindu-se nevoie mare (chiar și când pomenesc de Cumătra), tachinându-se cu buruienoase voroave, insultându-se cordial, până la urmă ajunge un epistolar cu trei deștepți. Ca eseist, dominanta explorărilor lui U. o reprezintă, bineînțeles, teatrul. Cronicile în care el se avântă se sprijină pe „relecturări” cu sondaje în adâncime ale unor capodopere din dramaturgia universală, Cehov și Caragiale exercitând asupra-i un magnetism aparte (Sub semnul teatrului
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
sugestii pentru punerile în scenă pe care le plănuiește. Reprimându-și o anume pornire spre frivolitate, cronicarul nu prea se abate de la o linie a sobrietății, personalitatea lui, cu atributele unui homo ludens, abia prinzând contur. Sub ușurătatea pe care eseistul, ca să se distreze, o afișează, se pitește un neașteptat simț al echilibrului și, ciudat pentru un șturlubatic, un gust al rigorii. Așa, în Mic dicționar Caragiale (2001), la origine teza sa de doctorat. O exegeză vie, un eseu surâzător și
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
VAIDA, Petru (18.I.1930, Brașov), eseist. Este fiul Elisabetei (n. Stamler) și al lui Samoil Kahana, funcționar; numele la naștere Peter Kahana; și-a oficializat pseudonimul în 1957. Urmează la București școala primară (1936-1940), liceul (1940-1948) și Facultatea de Filosofie (1950-1954), unde după licență rămâne preparator
VAIDA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290408_a_291737]
-
, Gheorghe (1.VII.1926, Soroca - 17.XI.1985, București), poet și eseist. Este fiul Margaretei Ursu și al lui Vasile Ursu, medici. Urmează la Soroca școala elementară (1932-1936) și primele clase de liceu (1936-1941), pe care le va continua după o întrerupere de un an, din cauza războiului, la Galați (1942-1945), unde familia
URSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290392_a_291721]
-
VĂDUVA-POENARU, Ion (15.XI.1934, Poienarii de Muscel, j. Argeș), poet, prozator și eseist. Este fiul Mariei (n. Butură) și al lui Bucur Văduva, maistru miner. Urmează școala primară în comuna natală (1940-1944), Liceul „Dinicu Golescu” din Câmpulung (cu intermitențe), în 1949 trecând la Școala Medie de Marină Comercială din Constanța. După doi ani
VADUVA-POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290404_a_291733]
-
, Dorin (30.VI.1945, Timișoara), poet, eseist și publicist. Este fiul Mariei (n. Ana) și al lui Gheorghe Todoran, profesor. Urmează la București Liceul „Mihai Viteazul”, luându-și bacalaureatul în 1963, și Facultatea de Limba și Literatura Română, absolvită în 1968. Lucrează ca redactor la Redacția publicațiilor
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
belciugul dresorului de mâini -/ piticul sulfamidă - geniu cât e și ceața”. În publicistică și în eseu T. s-a distins, nu mai puțin decât în poezie, atât înainte, cât și după expatriere. Există, de altfel, cititori care îl preferă pe eseist și publicist. În vremea dictaturii ceaușiste el a izbutit să practice o gazetărie ferită de servituțile politico-propagandistice, ceea ce era greu de evitat în epocă. Textele trădează un spirit efervescent, cu apetență pentru cotidian, pentru modernitate, pentru citadinism. O mențiune specială
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
VEAC NOU, revistă apărută la Ploiești, lunar, în aprilie și în mai 1934, cu subtitlul „Opinii, literatură, artă”, fiind condusă de Ștefan Alexiu și H. A. Mărgineanu. Publicația își exprimă solidaritatea cu acțiunile revendicative ale profesorilor, consemnează dispariția eseistului și criticului literar Paul Zarifopol, face o trecere în revistă a aparițiilor editoriale recente, semnalează traducerea în bulgară a unor poezii de Mihai Eminescu. Versuri scrie F. Voican, proză semnează Ștefan Alexiu (un fragment din romanul Copiii pământului), iar Maria
VEAC NOU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290472_a_291801]
-
, Ion (1.V.1937, Costiceni, j. Hotin - 9.VIII.1993, Chișinău), poet, eseist și traducător. Este fiul lui Ion Vatamanu, țăran. După terminarea școlii medii din satul natal în 1954, lucrează ca învățător, iar în 1955 se înscrie la Facultatea de Chimie a Universității de Stat „V. I. Lenin” din Chișinău, absolvită în
VATAMANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]