2,032 matches
-
evenimente, avusese, de asemenea, ocazia să‑l cunoască. „Felul său ostentativ slugarnic, ca și exprimarea‑i obsecvioasă - care te făceau să te gândești la un uriaș motan care Își ascunde ghearele cu prudență - ar fi putut, pe moment, să‑mi estompeze viziunea clară asupra personalității sale, a unui inteligențe insinuante, a unei voințe inflexibile ca și a atașamentului profund față de interesele Rusiei țariste.“ Drumul vieții acestui om cu o voință neclintită ne va dezvălui un anumit tip de destin; deplasarea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a unei societăți secrete va fi instituită pedeapsa cu moartea. Acele societăți, care ne‑au slujit sau care ne slujesc Încă, vor fi desființate, iar membrii lor vor fi trimiși din Europa pe continente ceva mai Îndepărtate... Iar pentru a estompa nimbul proceselor politice, pe cei vinovați Îi vom așeza pe banca acuzării laolaltă cu hoții, asasinii, așadar, cu infractorii. Abia atunci În imaginea opiniei publice acest tip de delict se va asimila cu crima, față de care se va manifesta aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Începe să se dezvolte În locurile În care datele erau incomplete, iar faptele vag cunoscute, Într‑o nebulozitate În care lucrurile vor dobândi umbre și contururi mișcate. În privința dramatizării firului epic, cum ar fi spus Borges, unele detalii au fost estompate ori potențate. „Când scriitorul Își numește creația roman (romance)“, zice N. Hothorn, „abia dacă mai trebuie avertizat că prin asta dorește să‑și asume o anume libertate, atât În privința operei, cât și În privința construcției“. Trebuie menționat că această secțiune se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de treburile curente de palat pe care le discuta ea. În minte îi stăruia un țel, o încăpățînare din ce în ce mai îndîrjită de a nu accepta eșecul reprezentat de situația actuală. Cu multă grijă, începu săși acordeze teleecranul. Imaginea tinerei Împărătese se estompă. Placa vizuală pîlpîi aducînd o lumină informă, dar în cele din urmă contură fața unui bărbat și apoi se stabiliză. Hedrock spuse: ― Convocarea consiliului superior al făuritorilor de arme. ― Dar o să dureze măcar un minut ― spuse cu gravitate bărbatul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
NU PENTRU VREUN INDIVID. AVEA COMPASIUNE PENTRU TOATE VIETĂȚILE. DEODATĂ SE SIMȚI SINGUR ÎNTR-O LUME ÎN CARE OAMENII ȘI LUCRURILE TRĂIAU ȘI MUREAU CU O RAPIDITATE SFÎȘIETOARE, UMBRE EFEMERE CARE CLIPEAU ÎN LUMINA PUTERNICĂ A SOARELUI, ȘI APOI SE ESTOMPAU ȘI DISPĂREAU DEFINITIV. CU UN EFORT, ÎȘI ALUNGĂ DISPOZIȚIA ACEEA NEAGRĂ ȘI, ÎNDEPĂRTÎNDU-SE DE MAȘINA DE CULEGERE A DATELOR, SE DUSE SĂ CERCETEZE CUȘCA ȘOBOLANILOR. CELE PATRU FAMILII DE ROZĂTOARE O DUCEAU MINUNAT. FIECARE AVEA ACUM O NOUĂ LIOTĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
FAPTUL CĂ ATÎT DE GREU ÎNȚELESESE POSIBILITĂȚILE ACESTUI ECRAN REPREZENTA APROAPE O SINUCIDERE. TRECU UN MINUT ȘI PLACA RĂMASE GOALĂ. DOUĂ MINUTE \ OARE ĂSTA ERA SUNETUL CARACTERISTIC? N-AVEA DE UNDE SĂ FIE SIGUR, DAR PĂREA SĂ VINĂ DE LA DIFUZOR, SUNETE ESTOMPATE DE MIȘCĂRI CUM AR FI FOST \ DA, DA, ASTA ERA \ PAȘI. SE OPRIRĂ BRUSC ȘI SE FĂCU TĂCERE. HEDROCK ÎNCERCĂ SĂ VIZUALIZEZE UN OM CARE PRIVEȘTE NESIGUR LA ECRANUL LUI, FĂRĂ SĂ POATĂ LUA HOTĂRÎREA DACĂ SĂ RĂSPUNDĂ SAU NU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cu oricare altă pereche de ființe omenești. De data asta, după ce raționase și organizase totul, Hedrock nu se mai împotrivi reunirii identităților lor separate. Abia aștepta să termine de citit scrisoarea lui Gil. În schimb însă din nou textul se estompă, ochii i se împăienjeniră. Hedrock-Neelan clipi de mai multe ori și apoi tresări violent cînd fața îi fu biciuită de granule fine de nisip fierbinte. Văzu că nu se mai află în Arsenal și că nu mai e nici o urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
mențineau în zonele lor de interferență impunându-mi dorințe, explicații și elanuri veștejite. Dincolo de aparența mișcărilor mele, forța aceea, fie ea și a naturii, devenea tot mai decisivă. Acum, când scriu, evocarea ei, falsificată de intervenția involuntară a imaginației și estompată în egală măsură de datele memoriei, face ca lucrurile să apară altfel decât atunci, când se aflau în plină manifestare. De altfel, îmi dau seama cât de greu ar putea fi acceptată, de pildă, afirmația că una din cauzele subterane
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Japonezul Hideaki Tomoyori, în vârstă de 46 de ani, a reușit să memoreze 15 151 de cifre zecimale ale simbolului matematic. 9. Lângă mine, Zenobia își ducea viața pe punctul cel mai direct al aparenței comune. O fragilitate vădită îi estompa mirifica tărie până într-atât încât eu însumi, din care făcea parte, îi uitam uneori realitatea așa cum, orbit de lumina amiezii, uiți soarele sau nu-l privești ca să nu-ți ardă ochii. Existența ei zilnică, retrasă și ștearsă, trecea neobservată
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mai avut ochi decît pentru jocurile mecanice și pentru vapoarele cu arc. Nu i-am mai cerut tatei să mă ducă să vizitez stiloul lui Victor Hugo, iar el nu l-a mai pomenit. Acea lume părea să se fi estompat pentru mine, Însă mult timp imaginea pe care am avut-o despre tatăl meu, și pe care o păstrez Încă și astăzi, a fost cea a bărbatului slab, Îmbrăcat Într-un costum vechi care Îi era mare și cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am Întors, mi-am dat seama că Nuria Monfort mă privea din pragul holului. Mă observa În tăcere, așa cum te uiți la străinii de pe stradă sau din metrou. Își aprinse o țigară și rămase acolo unde se afla, cu chipul estompat În volutele de fum albastru. M-am gîndit că Nuria Monfort avea, fără să vrea, Înfățișarea unei femei fatale, din acelea care Îl ațîțau pe Fermín atunci cînd se iveau din cețurile unei gări din Berlin, Învăluite În halouri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
năprasnic, devenind mai stacojiu decât un curcan înfoiat. Cât pe ce să moară de râs prin sufocare, iar eu puteam să fiu considerat ca fiind făptașul, se cutremura Mircea de teamă. Din grădina memoriei, peripeția și detaliile ei i se estompaseră, aproape la fel de mult pe cât se spălăcesc culorile de pe basmaua veche a unei precupețe, care-și vinde marfa, stând toată ziua cu capul în bătaia soarelui. I se spălăciseră ele, detaliile, însă, unele resturi îi rămaseră ascunse într-o cută adâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de inimă, respectiva bucată, atacând-o pe ritm alert de polca. Pelerinul o ascultă și el, fără chef, deși Svetlana îl amenința mereu cu toiagul de tambur-major, convocându-l la audieri oficiale, știind că imaginea aceasta avea să i se estompeze, dar că, simultan, poseda neîndoielnica particularitate de a-i reveni, aidoma, într-un alt vis. Se trezi, din somnul lui epuizant, simțind încorsetarea aceleiași platoșe de oțel scandinav, observând că în vârf de minaret, înalt și svelt, strălucește lugubru Semiluna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sunând asemenea veșniciei. Desfăcându-și încet de tot palma cu un gest furiș, precum cel al unui elev ce maschează copiuțele la examenele date în scris, parcurse cu voce șoptită scrijeliturile sângerii ce începuseră să se vindece și să se estompeze: Îmhî: E = mc la pătrat, zise el. Începu să se plimbe agitat prin încăpere, trecându-și luleaua dintr-o mână în alta. La mijlocul unei curse, dintre șemineul măreț și biroul său cu teancuri de tomuri lăsate deschise pe podea, cuvântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
În cele din urmă, cei doi nu erau deloc satisfăcuți. Au Început să intre În panică. Din cauza acestor fete de slabă calitate care participau la jocurile lor, amintirea momentelor de extaz petrecute la New York și În Europa Începuse să se estompeze. Și-au Împărțit sarcinile. Bărbatul suna la cluburi și chema câte o fată, având grijă să nu menționeze că era vorba de o partidă În trei. Keiko Kataoka se ocupa să adune informații despre fetele deosebite disponibile din fiecare club
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
care - după spusele unora - se vor auzi muzici; alții - noaptea - vor zări lumini. Vilegiaturiști - tot mai mulți - desfătându-se cu priveliștea unui oraș răsfrânt din unde; gândindu-se la vieți subacvatice; se va naște o legendă. Iarna, imaginea va fi estompată de un strat de gheață, nu se vor zări decât forme vagi. Într-un fel de conjurație a tăcerii, localnicii nu vorbesc străinilor despre cele ce vor fi; cei veniți, convinși că nu în timpul sejurului lor se va întâmpla nenorocirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Apoi, tăcere. Discipolul se plimbă agale ca pentru a scăpa de constrângerea datorată prezenței celuilalt. Silueta lui de umbră părea și mai puțin materială. Felinarul lucea și mai viu prin substanța neagră a trupului său, dar această formă cețoasă, tot estompându-se, pierzându-și claritatea conturului, rămânea întreagă și-și păstra forma. Pieri ca și cum nici n-ar fi fost. Janasen așteptă. Era un om practic și destul de curios. El mai văzuse iluzii și nu era convins că mai avusese parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
De ce n-o faceți? Tonul femeii îl sfida. Ezită. - Pentru că... nu prea știu. Glasul se făcu rece și hotărât. - Și de altfel eu nu omor oameni pe care nu sunt în stare să-i controlez. Voi reveni. Începu să se estompeze. Acum nu mai era în acest înfiorător local de ciment în care o femeie și doi bărbați se aflau întemnițați în celule separate una de cealaltă printr-o subțire și fantastică plasă de metal. * Gosseyn-Ashargin constată că intrase într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
crezut că o formă umană ar putea deveni atât de vaporoasă, atât de impalpabilă. Masa de umbră rămânea informă. Gosseyn văzu, acum când se uita mai atent, că se clătina puțin. Sub ochii lui vrăjiți, ea se modifică și se estompă pe margini, pentru a se întinde iar ca și cum materia noroasă se umfla sub o presiune interioară. Gosseyn sondă cu prudență în adâncul gazos. Era gata să anuleze energiile potențiale. Dar nu era nimic acolo. După scurtul răgaz obișnuit, necesar fotografierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
am simțit în corpul tău un freamăt de nerăbdare, dacă nu de neplăcere chiar. Nu erai obișnuită, asta era tot. Îți era de ajuns să știi că existam, să mă privești în depărtare, călătorul din spatele ferestrei unui tren, cu chipul estompat de geam. Ești o fată sensibilă și solară, dar brusc te transformi, te înfurii fără motiv. Am bănuit întotdeauna că această furie misterioasă, din care reînflorești nedumerită și puțin tristă, a luat naștere din cauza mea. Angela, lângă spatele tău nevinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
gusturi precise: ar putea fi un cititor ocazional și eclectic. Cea de-a doua are vocația cititorului, știe să-și explice așteptările și refuzurile (formulate în termeni cât mai puțin intelectuali posibil, chiar dacă - ba chiar tocmai pentru că - limbajul intelectual se estompează în mod ireparabil în vorbirea cotidiană), sublimare a „cititoarei medii“, dar foarte mândră de rolul ei social de cititoare din pasiune dezinteresată. Este un rol social în care cred, premisa muncii mele, și nu doar a acestei cărți. Asupra calității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
În curând, alți naufragiați ne-au făcut, la rândul lor, semn și ne-am dus să-i scoatem din apă. În vreme ce eram absorbiți de această misiune, Șirin scoase un țipăt: Titanicul se găsea acum În poziție verticală, luminile i se estompaseră. A rămas așa timp de cinci minute interminabile, apoi, cu solemnitate, se afundă spre destinul său. Soarele zilei de 15 aprilie ne surprinse Întinși, epuizați, Înconjurați de fețe compătimitoare. Ne aflam la bordul navei Carpathia, care, la primirea unui mesaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
zise Ash, fără să fie ofensat. Tocmai ai demonstrat-o. Echipamentele fură distribuite la toți, sub ochiul inchizitor al lui Dallas. ― Toată lumea e gata? Se auziră două "nu"-uri morocănoase. Patru fețe zâmbiră simultan. Oribila amintire a lui Kane se estompase puțin. Acum erau gata să înfrunte creatura și, cel puțin sperau, înarmați cum trebuia. ― Căile sunt deschise pe toate punțile, zise Dallas îndreptându-se spre ieșirea din pasarelă. Vom rămâne permanent în contact. Ash, Lambert și cu mine plecăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
în vremea noastră, e o adevărată provocare, crede-mă. Aproape un atentat la armonia socială. Un kilogram de cafea costă la negru salariul pe o lună, gândește-te. Celălalt nu răspunse. Fereastra se întunecă, cobora seara. Mișcările încetiniseră, vocea se estompa. — Nu, e târziu, și-așa adorm greu. Hai să vorbim mai bine despre slujbă. Păi, ce să vorbim, înțeleg că nu mă poți ajuta. Nu mai ești ziaristul oficial de altădată, care să pună umărul lângă umărul nebunului Marga, doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sau pentru a-l liniști doar, în pregătirea bucuriei: să fie în stare a primi lumina tânără, privirea ei, care se tot apropia. Se îndrepta spre el, dar se pierduse, cumva, contactul. Percepea unduirea, surâsul femeii, dar apropierea întârzia, se estompa. Zadarnic ar fi întins mâinile, simțise ruptura, întreruperea. Nu apucase sa vada cicatricea de la spranceana, poate nici nu exista. Umbrele renăscuseră, în jur, foiau din nou, așteptare vâscoasă. Parcă pornise semnalul. Telefonul o fi sau soneria sau ceasul deșteptător. Vecinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]