3,349 matches
-
au spânzurat singuri cu cravata sau cu cureaua de pantaloni. Am Început să țipăm să ne dea drumul.”93 Intenția de a ucide era clară În cazul vagoanelor cu ferestruici și gratii lângă tavan, vagoane din care nu se putea evada. Aceste ferestruici au fost Închise pe dinafară, cu obloane sau cu scânduri groase, de către ceferiști. Moartea În acest caz era rapidă. „Din cauza căldurii și lipsei de aer lumea Înebunea și apoi murea. Am fost nevoiți să bem urină unul dela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
sau aveau capetele sfărâmate de ciocanele ceferiștilor 100. Înainte de Îmbarcarea lor În vagoane, evreii din acest tren i-au văzut pe români În rutina „muncii” lor - trudind din greu să Înghesuie evrei În vagoane, evacuând linii, păzind „vânatul” să nu evadeze, discutând cu aliații germani, care și ei se Învârteau pe peroane și În gară. Au putut să-i vadă pe salariații Căilor Ferate - directori, funcționari, muncitori - Îndeplinindu-și fiecare munca lui, alergând pe peroane cu formularul corespunzător pentru transportarea „jidanilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
acțiuni speciale de strângere a cadavrelor. În curți și clădiri de lângă Chestură a Început evacuarea cadavrelor și a răniților În seara zilei pogromului, pentru a permite locatarilor români să se Întoarcă la casele lor. Erau cadavrele evreilor care Încercaseră să evadeze din curtea Chesturii când a Început măcelul, aproximativ la ora 3 după-amiază. Pe Aleea Alecsandri, În orele amiezii, a doua zi după pogrom, a Început strângerea și transportarea cadavrelor cu camioanele 45. Cadavrele adunate În cinematograful „Sidoli” și În grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
continuare, acest ofițer german „s-a născut” după 1944 - la anchete și la proces. Adevărata cauză a nedeschiderii vagoanelor a fost, după cum au remarcat și Marinescu, XE "Marinescu" și Ghițescu XE "Ghițescu, Dan" , teama ca nu cumva câțiva evrei să evadeze noaptea din vagoane. Șeful Poliției, Ionescu, aflat și el la fața locului, a ținut minte primul vagon care a fost deschis - același vagon la a cărui deschidere au fost de față primarul și medicul Târgului: „Primul vagon pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
faptele sale În timpul Holocaustului - XE "Holocaustului" , românul de rând nefascist. Chiar și În vara anului 1945 nu s-a putut elibera de gândul că ordinul este ordin, iar dacă ar fi dispus să se deschidă vagoanele, evreii ar fi putut evada - ceea ce era, desigur, interzis! Și fiindcă veni vorba: el a mințit În 1945 - după cum au mințit aproape toți românii implicați În acțiuni de lichidare - În tot ceea ce era legat de sentimentele și faptele sale. După cum am menționat anterior (vezi textul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
vreodată cu mine. Dacă m-aș însura cu tine te-aș ucide. Mai bine asasinată decât nemăritată. — Ți se scurge inima după respectabilitate. — Așa-i. — Majoritatea oamenilor respectabili tânjesc să se scuture de respectabilitate, dar nu știu cum să procedeze; nu pot evada. Gândește-te cât ești tu de fericită: ești gata evadată. — Vrei să spui că mai jos de atât nu pot cădea? Să schimbăm metafora: ești liberă. — Asta-i o metaforă? — Aproape fiecare lucru pe care-l rostim e o metaforă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
orașul lui natal. Dac-ar fi locuit la Belmont, nu putea fi vorba decât de o vizită scurtă. Acum, însă, datorită acestei splendide independențe, își puteau petrece întreaga vacanță în Ennistone, vizitând ținutul, amuzându-se de stupidul vechi oraș și evadând din strâmtele, mizerele lor camere mobilate și de sub controlul și cenzura proprietăresei. Tom și Emma (ca să-i folosim porecla) mergeau la același colegiu din Londra. Emma era ceva mai în vârstă, student în anul trei la istorie. Tom era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de nimeni. Brusca transformare care survenise părea un semn rău. Cuprinsă de panică, fugi afară, cu ochii plini de lacrimi, izbindu-se de oameni. O chinuiau două dorințe absolut contrare. Pe de o parte ar fi vrut să fugă, să evadeze direct în acea „viață nouă“, făgăduită de cartea de rugăciuni. Ideea unei evadări totale era însoțită de viziunea unei fericiri amețitoare: să poată fi ea însăși, într-o lume unde nu existau relații sexuale și bărbați și unde nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din poveste căreia zâna bună îi oferă să-i împlinească o singură mare dorință și ea cere o prăjitură sau o rochie frumoasă. N-am știut să mă folosesc de norocul meu când aș fi putut să mă ridic, să evadez din condiția mea. Aș fi putut învăța și eu lucrurile pe care le învață Hattie sau măcar unele dintre ele. Oricum, aș fi putut învăța franceza sau altă limbă. Am lăsat-o pe ea să vorbească și să vadă totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
apărea sub altă lumină. Cea mai vie rămăsese amintirea lui Hattie, a apropierii ei, a respirației agitate, a fragilității și friabilității ei. Își aducea aminte, cu prețuire, de gestul ei larg de la fereastră. Și își mai amintea că el fugise, evadase urmărit de mulțime. Imaginea nu-i displăcea. Să audă răgetele vulgare ale plebei, să fugă de ele și apoi să se trezească singur cu singurătatea lui, aceasta era însăși imaginea vieții. Cabotinismul lui de la canal căzuse în uitare. Trecutul imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vedea în stradă, la libertate. Dar în aceeași clipă își aduse aminte că-și lăsase pălăria și pardesiul pe jos, într-un colț din camera de zi. Își înfrână impulsul de a o lua la fugă. Acum nu mai putea evada. Poate că Diane observase și ascunsese compromițătoarea urmă, dar poate că nu. Își spuse: „O să fie mai rău pentru ea dacă George le descoperă și eu o să fiu plecat. Acum nu mai am încotro, trebuie să dau ochi cu George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
obsesia se transferă dinspre Emma spre Charles, aceasta e marea noutate. Să mă explic. Romanul are o structură simplă, construită în jurul relației dintre Ricardo și o femeie misterioasă care își schimbă continuu numele. Amândoi plecați din Peru, amândoi încercând să evadeze dintr-o lume în care nu își mai au locul (acțiunea începe în anii paradisiaci ’50 și continuă prin epocile teribile ale loviturilor de stat sau luptelor guerrillelor de tot felul, grozăvii despre care eroul-narator Ricardo află mai mult din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
obsesia se transferă dinspre Emma spre Charles, aceasta e marea noutate. Să mă explic. Romanul are o structură simplă, construită în jurul relației dintre Ricardo și o femeie misterioasă care își schimbă continuu numele. Amândoi plecați din Peru, amândoi încercând să evadeze dintr-o lume în care nu își mai au locul (acțiunea începe în anii paradisiaci ’50 și continuă prin epocile teribile ale loviturilor de stat sau luptelor guerrillelor de tot felul, grozăvii despre care eroul-narator Ricardo află mai mult din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
de la intrare puse capăt reflexiilor sale. După zgomote înțelese că bărbatul și fata trecuseră în living. Auzi deschizându-se ușa și o voce bărbătească glăsuind: ― Miss Patricia, am primit ordin să percheziționăm apartamentul dumneavoastră căci suntem în căutarea unui prizonier evadat... Vă rog să mă scuzați, domnule Crang, nu v-am observat. ― O.K. Era vocea bărbatului care o sărutase pe Patricia Hardie. ― Căutați ce vreți și duceți-vă odată. ― Am înțeles, domnule. Gosseyn nu mai stătu pe gânduri. Balconul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
anumite limite. Se întoarse să-l privească pe Prescott, factorul necunoscut. Să învinovățească trecutul? La ce bun? chiar și pe o asemenea noapte neagră, împuțită, avea vreo altă soluție în ce-i privea pe acest om? Prescott îl ajutase să evadeze. Prescott cunoștea o mulțimea de lucruri care-i puteau fi utile. Nu chiar pe loc, în această noapte. Acum avea un alt țel mai urgent. Dar, pe viitor, Prescott putea fi foarte important pentru el. Pe cât posibil trebuia să și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
se lăsă brusc să cadă pe celălalt pat. Ușurarea cc-o resimțea era imensă, dar, după ce emoția i se mai potoli, își aminti de spusele lui Prcscott și rosti cu încetineală: ― Presupun că te vor ucide dacă voi încerca să evadez. Ea încuviință, devenind mai serioasă. ― Cam așa ceva. Și adăugă: ― Ideea i-a venit lui Crang. Gosseyn se întinse în pat, privind tăcut plafonul. Crang, din nou Crang. Bănuielile sale cu privire la acesta începură să se spulbere. În mintea sa se întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
controleze pentru că, datorită dimensiunilor sale mici, diferitele sale componente erau foarte apropiate în spațiu-timp. Iar variațiile temporale între numeroasele sale funcțiuni nu constituiau un factor determinant. Totuși controlul asupra aparatului nu însemna mare lucru în caz că s-ar fi hotărât să evadeze. Factorul timp căpăta importanță abia atunci când trebuia să inactiveze vibratorul și simultan, să memorizeze structura unei porțiuni de sol. În acel moment îi era imposibil să le facă pe amândouă. Și nu vedea nici o rezolvare. El putea controla sau vibratorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nimic nu părea să-i privească. Poate că la paisprezece ani și el fusese astfel, dar nu-și mai aducea aminte, căci nu se gândea niciodată cu nostalgie la trecutul lui - copilăria Îi fusese un infern din care reușise să evadeze. Iar acest lucru Îl făcea să se simtă superior față de ei. Tumultul din clasă atinse un nivel Îngrijorător. Dacă directoarea era În biroul ei, cu siguranță că putea să-l audă. Iar Sasha, cu vrăjitoarea aceea, nu se Înțelegeau prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu trebuie explicată. Tocmai de aceea explică atît de multe lucruri și e atît de greu de combătut. Abia luni dimineață, colonelul Pruritanal va afla de ce-l contrazisese fără motiv pe maiorul Smith, cînd va primi anunțul că soldatul Iuffo evadase din spital și Încercase să se refugieze pe o insulă din apropiere, cu un elicopter al armatei americane; atunci colonelul Își va aminti că presimțise asta. Dar pînă atunci, se vor Întîmpla multe alte lucruri aproape la fel de interesante, iar colonelul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Închisă, se ridică să o Închidă. Abia atunci văzu capătul cearșafului Înnodat pe țeava caloriferului. Scoase un scurt țipăt și Își duse repede palma la gură, Înăbușindu-l. — Ce e, ce s-a Întîmplat ? se alarmă Pablo — A fugit, a evadat ! strigă Agneta și, repetînd aceste cuvinte, o luă la fugă către capătul holului, unde cei doi soldați care asigurau paza lui Iuffo jucau table. Ei săriră Îndată de pe scaune, Își luară armele și se repeziră către rezerva lui Iuffo, apoi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Îmi amintesc de ici și de colo cîte ceva care nu se leagă. De exemplu, chiar adineauri mi-am amintit că eram internat Într-un spital și păzit cu strășnicie de niște indivizi În uniforme maro, totuși am reușit să evadez fără nici un efort. Altfel n aș fi ajuns să stau de vorbă cu dumneata. Și totuși, Într-un fel sau altul, am ajuns aici... Se simțea Încolțit, iar ca să dea Înapoi, era prea tîrziu. Așa Încît nu-i rămînea decît
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o Întrebi de Vic, mă mai preveni el. — Nici de Kiki? Despre Kiki Îți spun eu tot ce te interesează. S-a adaptat rapid, acum merge la școală, e În clasa a patra. — Poate ne povestește cum ați reușit să evadați de pe insula Roland... Fiindcă dumneata spuneai că nu ți mai amintești. — Ei, lasă că-ți spun eu, nu mi amintesc propriu-zis, dar cîteodată ghicesc. Eram curios să văd În ce măsură persoana reală corespundea personajului pe care Îl reconstituisem din relatările lui
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
au încercat să (re)constituie „Corpul Muncitoresc Legionar“4. Gheorghe Pele fusese condamnat în 1941 la zece ani muncă silnică, datorită participării la „rebeliunea legionară“ și executase șase ani de închisoare în penitenciarul Aiud, dar în 1946 a reușit să evadeze și s-a întors la București 5. Ion Oprițescu fusese judecat în 1941 de Tribunalul Militar București pentru implicare în rebeliune, condamnat însă la muncă silnică pe viață. A ajuns și el la penitenciarul Aiud, fiind ulterior transferat la Suceava
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a întors la București 5. Ion Oprițescu fusese judecat în 1941 de Tribunalul Militar București pentru implicare în rebeliune, condamnat însă la muncă silnică pe viață. A ajuns și el la penitenciarul Aiud, fiind ulterior transferat la Suceava, de unde a evadat în 1944. Pele și Oprițescu s-au cunoscut în primăvara anului 1948, întâlnirea fiind intermediată de Ion Martin, fost coleg de detenție cu Oprițescu la Aiud6. Gheorghe Pele intrase în legătură și cu alți legionari: Ilie Nicolescu, Constantin Gane și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
este ca o cameră de luat vederi, spune J.-D. Boucher (1995, p. 15). Un meci de fotbal. Televizorul restituie în direct derularea în întregime a partidei, inclusiv micile incidente și marile evenimente. Reporterul de presă scrisă, dacă știe să evadeze din rutina zilnică, poate să facă altceva. Nu un comentariu pe puncte sau un exercițiu gratuit de stil, ci impresia vie, trăirea de la locul faptei. Se focalizează pe un aspect al meciului. Îl privește cu lupa. Îl mărește, în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]