3,312 matches
-
să-i spună ceva. Pacificul părea o oglindă lichidă În lumina crepusculului. Era perfect. Un vis devenit realitate. Avea chef să sărbătorească. Îi luase o viață Întreagă să ajungă de pe străduțele prăfuite ale Bucureștiului - o fetiță care nu spera să evadeze din lumea comunistă În care trăia - În acest loc minunat, o altă dimensiune... Simțea nevoia să stea undeva afară și să absoarbă Înăuntrul ei lumea În care ajunsese. — Să ne oprim aici, zise deodată. Era un restaurant cu o terasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Kitty. — Diane, ce surpriză minunată! Mulțumesc! zise Kitty, luând geanta de la prietena ei. — Aveați nevoie de lucrurile voastre, nu-i așa? spuse Diane cu un zâmbet larg. — Da. Dar mai mult decât de geantă, am nevoie de o scuză să evadez de-aici, Îi șopti Kitty la ureche, În timp ce o Îmbrățișa. — Atât de rău e? murmură Diane, uitându-se la rulotă. — Aproape la fel de rău ca atunci când ne-ai abandonat pe autostradă! zâmbi Kitty. — Îmi pare sincer rău pentru asta, zise Diane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
la inocen]\ sau o alunecare din ea" Era o după-amiază frumoasă de duminică, una dintre acele zile de ianuarie din Los Angeles când pare să fie vară. Taxiul mergea printre dealurile verzi din Bel Air, iar Kitty tăcea, fericită că evadase În această insulă de frumusețe și lumină a unui om pe care abia Îl cunoștea. Nu vorbiseră prea mult, dar simțea, pur și simplu, că semănau enorm. Era sigură că e special, Îl plăcea și-l admira mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
undeva în adâncul meu; la suprafață nu mai rămăsese decât o resemnare plictisită, de om ratat, de tristețe fără orizont, care se bălăcea într-o existență anostă, în care nu se întâmpla nimic deosebit. Singurul mod în care puteam să evadez din această existență era să mă mint cu ajutorul imaginației și al viselor. După ce beam, plecam în somn ca printr-o poartă secretă, cunoscută numai de mine, și reveneam de-acolo mulțumit că-mi trăisem pentru ziua respectivă partea de fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
au ajuns până acolo încât gardienii care vroiau să fie avansați veneau și-mi povesteau greutățile lor, necazurile, se plângeau că nu le ajungea leafa, că aveau copii mulți. Unul, cam gângav, mi-a promis chiar că mă ajută să evadez dacă, mai întâi, îl sprijin eu să fie avansat, dar cum bănuiam în el un provocator, l-am poftit să nu mă împingă în păcat. Mai târziu mi-a părut rău. Directorul a ieșit la pensie și în locul lui a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
e diavolesc, dă În clocot Wakefield. Producătorii de blue jeans au Înțeles că fundul americănesc mediu a crescut considerabil, de ce n-or pricepe și liniile aeriene? Wakefield face exercițiile de respirație profundă recomandate de Zelda, Încercînd să se relaxeze, apoi evadează În paginile cărții sale. Poartă cu el, În toate călătoriile, Inocenții În străinătate a lui Mark Twain, În exact acest scop. În 1860, Mark Twain a Însoțit unul dintre primele grupuri de turiști americani În Europa, Egipt și țara Sfîntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
regresie afectivă, indiferență față de relațiile afective resimțite neplăcut. Rezistențe. Eu vă sunt călăuza. Cât sunteți în carte, eu pun întrebările, eu le dau pușcăriașilor daruri spre a povesti. Aveți dreptul să-i citiți ca și cum i-ați împușca. Aveți dreptul să evadați. Drepturi, iluzii. Aveți memoria scurtă: criminalilor nu le pasă. El, drumul București. Pe la Hotel Marriot pe Antiaeriană până la Penitenciar. Până la „Stația facultativă“. Vizavi de strada Vidului, unde ghicește Gena, vrăjitoarea locului. Se prezintă cererea la poartă. Se trece prin raze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
aflu, tot ce se-ntâmplă, detașat de toate și, totuși, lovit de toate. Evadarea, după Czampar Evadarea e o prostie. Dac-ar fi fost la-nceput, până să fiu condamnat, eu știu, până-ntr-un an, doi, atuncea aș fi evadat. Dar acum nu mai rentează. Atunci, în primul rând, nu mi se putea întâmpla nimic. Decât un mandat. Bine, mă prindea, dar nu mi se putea întâmpla nimic. Acuma, dacă aș evada... s-o luăm pe rând: în primul rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
până-ntr-un an, doi, atuncea aș fi evadat. Dar acum nu mai rentează. Atunci, în primul rând, nu mi se putea întâmpla nimic. Decât un mandat. Bine, mă prindea, dar nu mi se putea întâmpla nimic. Acuma, dacă aș evada... s-o luăm pe rând: în primul rând, mi s-ar tăia tot ce-am executat. Și nu e ușor. Dar s-o luăm altfel. Eu aș evada și-aș fi încolțit, ce-aș face? N-ar trebui să ripostez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mă prindea, dar nu mi se putea întâmpla nimic. Acuma, dacă aș evada... s-o luăm pe rând: în primul rând, mi s-ar tăia tot ce-am executat. Și nu e ușor. Dar s-o luăm altfel. Eu aș evada și-aș fi încolțit, ce-aș face? N-ar trebui să ripostez? Și, obligat, aș muri. Sau aș sta închis la fedeleș, deci numai în lanțuri, ceea ce nu-mi place. Urăsc lanțurile alea și cătușele. Suntem sătui de noi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
armă. Dacă beam, băutura mă făcea om. Nu beam să merg șui pe stradă. Dacă bea el, era de-ajuns să-l împing într-o groapă și cădea jos. Evadare, n-aș avea unde să mă duc. Și dacă aș evada, tot închis aș sta. Acolo ar fi să mă feresc tot timpul, aici de cine să mă feresc. M-am drogat, m-am tăiat. Să faci pușcărie la bighidii e un fel de junglă, e pușcăria junglă în general, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
arestat și depistat că fugisem de la Găiești, am fost depus CPTOM Jilava, între timp și unchiul Gică este arestat la graniță, dat în primire de către buna lui prietenă este condamnat la 18-20 de ani de detenție și împreună cu tovarășii săi evadează de la Bârcea, este prins și condamnat la moarte de CC. Eu aveam în Jilava la minori în acest timp și mi-a spus educatorul că unchiul meu este pe fort, eu vindeam tot ce primeam de acasă alimente, la majori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
spun eu? jură-mi și juram mi-era și teamă de el dar îl și iubeam mult de tot, era singurul care făcea orice pentru mine. Eu am fost transferat din nou la Găiești și în 1977 la cutremur am evadat din nou ce credeți că am făcut m-am dus în Petroșani și am aruncat-o pe Eugenia de la etajul 7, mă ținusem de cuvânt. Am fost arestat condamnat din nou până la împlinirea vârstei de 18 la ISRM dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
dat afară. 9 Dar până la plecarea la București mai era. Într-o zi, gardianul ne-a pus cătușele, mie pe mâna dreaptă lui Cap de miel pe stânga mi-am ținut respirația ca să nu-mi trădez teama. „Dacă încearcă să evadeze și suntem amândoi împușcați?“ mă gândeam eu cu îngrijorare în timp ce urcam în mașina penitenciarului care ne ducea la spital. Un timp nam scos un cuvânt, dar mi-am adunat tot curajul și m-am adresat lui Cap de miel. Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
opt luni de închisoare după care trebuia să se libereze. După câteva luni băiatul a împlinit optisprăzece ani și a fost scos să lucreze la o fermă din exterior, sub supravegherea paznicilor înarmați. Doi deținuți bătrâni l-au obligat să evadeze cu ei. Cei doi trebuia să-l dezarmeze pe unul din paznici iar tânărul pe celălant. De teamă Cap de miel a urmat instrucțiunile lor, la dezarmat pe un gardian, dar ceilalți doi au dat greș. În această situație băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în față. Îți dau instrucție. Trupe speciale. Eu sunt aicea, tu ești aicea“. Eram în cercetări, eram în Regensburg în ’92 și pe izolare, îmi dăduseră zece luni de izolare fiindcă, tot așa, un neamț a zis că vreau să evadez și nu cunoșteam limba germană, decât: „Bună ziua, bună seara, poftă bună“ și atât. Că vreau să evadez, p-ormă am aflat, tocmai pentru că procurorul a făcut un dil cu el: „Dacă-mi spui cui dădeai hașișul, cui îl livrai, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în Regensburg în ’92 și pe izolare, îmi dăduseră zece luni de izolare fiindcă, tot așa, un neamț a zis că vreau să evadez și nu cunoșteam limba germană, decât: „Bună ziua, bună seara, poftă bună“ și atât. Că vreau să evadez, p-ormă am aflat, tocmai pentru că procurorul a făcut un dil cu el: „Dacă-mi spui cui dădeai hașișul, cui îl livrai, îți dau mai puțin, sau te eliberez. Și trebuie să mai dai și câte ceva, așa, în plus“. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
director“. M-a dus la director și-a zis: „De ce-ai protestat?“. Am zis „În primul rând, nu știu de ce m-ați băgat aicea“. Face: „Nici noi nu știm, am primit de la judecătoare că tu ai fi vrut să evadezi și, pentru siguranța procesului, trebuie să te ținem aici“. Am zis: „Nu trebuie să mă țineți aicea, că eu mă tai în continuare și nu mai mănânc“. Face: „Bine - face -, eu îți promit că-ți chem avocatul și clarificăm situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mișcarea futuristă degenerase dramatic în deceniul trei, Costin - ca și ceilalți membri ai grupărilor Contimporanul și Integral - continua să îi facă reclamă liderului italian. Căci, deși îi știau foarte bine orientarea ideologică, aveau încă nevoie de prestigiul său pentru a evada din „periferia” românească spre „universalitatea” occidentală. Această dorință de binecuvîntare externă prin vizita oficială a unui lider european nu e specifică doar avangardiștilor noștri. În aceeași scrisoare, Costin îl amenință pe Tzara că, la concurență, „Grupul «mistic» de la Gîndirea anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și climaterice, socotite pînă acum inalterabile. (...) Modernismul românesc se integrează peisagiului spiritual european, așa cum o certifică cazul Brâncuși!”. Particularismele, specificitățile naționale sînt respinse în favoarea unei identități unice europene. În editorialul numărului 6-7 („Interpretări“), Ion Călugăru definește tradiția ca „Inteligența norodului, evadată din pastișul etern natural - și tehnica” (propoziție formulată prima oară în manifestul revistei Integral). Ambele elemente ale ecuației au un caracter transnațional și un potențial emancipator: „expresia primară”, primitivismul „norodului”, legitimează universalismul dezvăluind fondul comun, transfrontalier, al umanității: „Creațiile norodului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și artă” a imaginilor); 2) reverența față de tradiția clasică, marcată prin relația cu modelul fabulelor lui La Fontaine („marea admirație și abdicarea totală, în cele din urmă, la picioarele unui prestigiu inegalat”); 3) „ideea de mare subtilitate” a unui Don Quijote evadat de pe soclu și întors după comice tribulații, cu „împlinirea spiritului de ordine”: „Un ușor proces de purificare, o amabilă retușare și Don Quijotte ar fi putut figura printre modelele românești ale acestei literaturi de contrapagină, care dela Aristofan pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ale tînărului Eugen Ionescu și masochismul identitar extremist al „furiosului” Emil Cioran din Schimbarea la față a României fac parte din aceeași serie. La fel - rupturile intervenite după 1925 între avangardiștii de la Contimporanul și grupările mai radicale, încercările de a „evada” spre centrele de validare europene și extraeuropene sau de a aduce Europa în țară prin intermediul unor personalități cu rezonanță, încercările de repliere identitară „alternativă” în raport cu modernizarea occidentală. O abordare a „primei” avangarde autohtone din perspectiva acestui fenomen merită întreprinsă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nimic nu părea să-i privească. Poate că la paisprezece ani și el fusese astfel, dar nu-și mai aducea aminte, căci nu se gândea niciodată cu nostalgie la trecutul lui - copilăria Îi fusese un infern din care reușise să evadeze. Iar acest lucru Îl făcea să se simtă superior față de ei. Tumultul din clasă atinse un nivel Îngrijorător. Dacă directoarea era În biroul ei, cu siguranță că putea să-l audă. Iar Sasha, cu vrăjitoarea aceea, nu se Înțelegeau prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se leagă. N-aș vrea să închei succintul meu cuvânt fără a pomeni excepționala intuiție de final a romancierei, dar, firește, n-am să dezvălui sfârșitul romanului: excedat de atâta românitate și balcanism, duhul Zogru ar vrea să locuiască, să evadeze și în trupuri străine, europene. Însă nu mai poate, nu-l primește nimeni în afara spațiului nostru. Spiritul lui Zogru s-a autohtonizat, a rămas prizonierul plaiurilor mioritice. (Sper să nu fie și cazul Doinei Ruști...) Pe acest fond de restricții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-și țină cuvântul, să-și facă datoria și să se întoarcă la casele lor, așa cum s-a întors Gică Stănescu din lagărele rusești, în 1953. Sângele lui Iscru a mers pe aceeași linie, fără abatere și fără gândul de a evada din acest tren. La fel este și Giulia, al cărei sânge clocotește în ritmul unui sentiment de vină, chiar acum, când Zogru îl așteaptă pe Andrei Ionescu în strada Gelu Căpitanul. Dar atunci când îl privea pe Iscru săpând groapa pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]