4,693 matches
-
un plan de adâncime care pla sează momentele de evocare a procesului creator (mă reîntorceau, îmi redeșteptau nostalgii, simțeam, știam, scriam, cunoșteam etc.) întro durată indeterminată./ Valoarea stilistică este cea descriptiv evocativă, cu rol de accentuare a viziunii subiective, imprimând evocării actului creator o perspectivă progresivă și un caracter dinamic. 8. Fragmentul citat aparține genului epic. O primă trăsătură ilustrată este prezența instanțelor comunicării narative - narator și personaje. Astfel, în fragmentul citat, se evidențiază prezența unui naratorpersonaj (narator homodiegetic, desemnat în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
gelozie. „Monografia“ acestor sentimente este surprinsă în episoade narative din Cartea întâia, reconstituite prin fluxul memoriei. Astfel, episodul excursiei la Odobești (cap. 3, E tot filosofie...), când Ela cochetează cu Grigoriade, marchează intrarea lui Ștefan sub zodia Erosului ca suferință. Evocarea nopții de 15 februarie, când, întors de la Azuga, nuși găsește soția acasă, urmată de o despărțire torturantă și de împăcarea fragilă (cap. 5, Între oglinzi paralele), redeschide răni dureroase în sufletul lui Ștefan. Este reliefat astfel un spirit dilematic și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Prin excelență marcă a narativității, timpul imperfect al verbelor contribuie la ex pre sivitatea epică prin forța evocatoare și prin surprinderea unor acțiuni trecute, în desfășurare. De exemplu, valoarea expresivă a majorității verbelor la imperfect din fragmentul selectat rezidă în evocarea prezenței lui Ann și în relatarea acțiunilor, marcate de incertitudini, ale protagonistului. 8. Principalele trăsături ale genului epic sunt: prezența instanțelor comunicării narative (narator și personaje), utilizarea narațiunii ca mod specific de expunere, existența unui conflict, desfășurarea acțiunii în timp
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
este utilizarea narați unii. Acest mod de expunere este dominant în secvențele în care se rememorează întâm plări ale copilăriei legate de școală și de evoluția prieteniei cu Huțu. 9. Secvența citată este puternic marcată subiectiv și afectiv, fiind o evocare colorată nostalgic a vremurilor trecute ale tinerețelor. Discursul narativ, formulat la persoana întâi, aduce în primplan figura lui Mihail Budulea, prietenul din copilărie. Protagonistul nuvelei, poreclit Budulea Taichii, reprezintă un adevărat model pentru personajul narator. Calitățile prin care se remarcase
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Ea este însă frecvent substituită de pers pectiva subiectivă a unui personaj focalizator. Astfel, în incipitul descriptiv ce fixează repere spațio temporale (Bucureștiul anului 1909) descoperim treptat, odată cu Felix, strada Antim, casa lui moș Costache (secvențele descriptive au rol în evocarea mediului social, în sugerarea caracterelor și a unor modele existențiale) și, mai ales, personajele care vor intra în viața lui. Reuniunea familială din salonul casei Giurgiuveanu prilejuiește prezentarea personajelor în ipostaze definitorii, surprinderea relațiilor dintre ele, evidențierea tensiunilor conflictuale. În
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
la Paris. 9. Secvența selectată din confesiunea personajului narator dezvăluie stări afective și reflecții entuziaste legate de certitudinea plecării la Paris. Primul enunț comunică, întro formă exclamativă, euforia prilejuită de îndelung așteptata călătorie. Această mare fericire este motivată apoi prin evocarea copilăriei, al cărei ideal a fost Parisul, prin detalierea unor proiecții imaginare ale acestei metropole, devenită spațiu diegetic al unor nescrise încă romane. Întreaga secvență are rol în caracterizarea indirectă a protagonistului, reliefând bogăția vieții interioare, imaginația bogată, aspirația de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
să apară și memoria tragică a comunismului. Deja sub Gorbaciov, în URSS ia ființă asociația „Memorial” care recenzează victimele Marii Terori* și ale Gulagului*. în Ucraina, doi ziariști reușesc să adune mii de mărturii despre foametea din 1932-1933, a cărei evocare fusese până acum strict interzisă. în România, un grup de intelectuali democrați reabilitează închisoarea de la Sighet, unde, între 1948 și 1953, au fost asasinați o bună parte a membrilor elitelor, și o transformă într-un Memorial al crimelor comuniste, devenită
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
un coșciug spânzură-n văzduh:/ Al Tatălui, Al Fiului și-al Sfântului Duh” - Ogor pustiu). Accente nemijlocit legate de împrejurările silnice (pizma, răzbunarea) se amestecă și ele în acest puternic, dar inegal volum. După mai puțin semnificativa Prisaca, 1907 - Peizaje, evocare a răscoalei și adevărata revenire a lui A., exprimă un sentiment statornic, adeziunea la revolta dintotdeauna a celor oprimați, și oferă ocazia exersării unei poeticități aspre. De o parte, încrâncenarea țăranilor și notarea brută a revărsării de mânie, de cruzime
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
culturale, explorând programatic spiritualitatea națională. În următorul volum, Apă neîncepută (1980), poezia se obiectivează prin deschiderea spre epic și spre conștiința colectivă. De la un lirism pur, ferit de frământările cotidianului, de la efuziunea incantatorie, bogată în definiții metaforice, se trece la evocarea și meditația elegiacă, înrămate în simboluri și parabole, în proiecții de legendă și de mit național. De acum înainte autorul va fi preocupat de matricea și etosul popular; lirismul „se radicalizează, iar spiritul elegiac își impune o morală severă” (Eugen
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
intensă a dialogismului, dar poezia lirică reflectă contrariul, la fel este contrastul dintre științele umaniste în raport cu cele exacte sau cu dogmatismul, care se consideră unica expresie a adevărului), iar prezența discursului altuia presupune diferite maniere de a-l reprezenta (aluzie, evocare, citare, discurs direct, indirect sau indirect liber). Dialogismul implică două tipuri de relații, unele pe care orice enunț le are cu enunțurile produse anterior în legătură cu același obiect (relații interdiscursive) și altele pe care enunțul le întreține cu enunțurile rezultate din
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și substituția (antitaxa) - posibilitatea ca o unitate a unui nivel să fie înlocuită printr-o pro-formă, prin intermediul anaforei, cataforei, epiforei. Pe de altă parte, atunci cînd se referă la limbajul poetic, Coșeriu aduce în discuție funcțiile de reprezentare și de evocare pe care le actualizează textul, în calitate de relații permanente ale semnului; se poate deduce că accentul pus pe interpretare deplasează sfera de interes a cercetărilor de la stabilirea mecanismelor de structurare, de producere a unor unități funcționale, concrete (texte), la recompunerea unor
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și substituția (antitaxa) - posibilitatea ca o unitate a unui nivel să fie înlocuită printr-o pro-formă, prin intermediul anaforei, cataforei, epiforei. Pe de altă parte, atunci cînd se referă la limbajul poetic, Coșeriu aduce în discuție funcțiile de reprezentare și de evocare pe care le actualizează textul, în calitate de relații permanente ale semnului; se poate deduce că accentul pus pe interpretare deplasează sfera de interes a cercetărilor de la stabilirea mecanismelor de structurare, de producere a unor unități funcționale, concrete (texte), la recompunerea unor
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
aparțin, cărțile din această serie încearcă să instituie norme de creație. Temele examinate (rolul combativ al „satirei realiste”, reprezentarea eroului comunist ca personaj complex, reevaluarea istoriei și dezvoltarea speciei romanești centrate pe educarea contemporanilor în spiritul lecțiilor exemplare ale trecutului, evocarea faptelor de excepție ale unor copii) se decupează din confruntarea punctului de vedere oficial, vizând „conținutul, obiectul, funcția socială” a actului artistic, cu teoriile „idealiste”, axate pe autonomia esteticului. Antimaiorescian, I. susține intenția de satirizare a societății „burgheze” din comediile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287610_a_288939]
-
B. Elvin, București, 1968. Repere bibliografice: Davidescu, Aspecte, 260-264, 580-581; Aderca, Contribuții, I, 234-242, 681-683; Perpessicius, Opere, II, 301-302, IV, 283-286; I. Valerian, Cu scriitorii prin veac, București, 1967, 231-236; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 442-445, IV, 239; Baltazar, Evocări, 162-164; Constantinescu, Scrieri, V, 208-211; Zarifopol, Pentru arta lit., II, 33-36; Const. I. Emilian, Anarhismul poetic, București, 1932, 119-122, passim; Boz, Cartea, 29-41; Ionescu, Război, I, 72-79; Cioculescu, Aspecte, 22-33; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 178, 272-273; Munteano, Panorama, 205
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
evoce, fie cu nostalgie, fie cu unele resentimente, în funcție de subiectivele „afinități elective”, dar și de comportamentul moral și social al unora. SCRIERI: Surâs interzis, București, 1982; Mersul pe ape, București, 1996; Dosarul „Marin Preda”, Timișoara, 1999; La ce folosește Parisul? Evocări și dileme din exil (în colaborare cu Mioara Cremene), București, 2000. Traduceri: Maria Zambrano, Confesiunea - gen literar, Timișoara, 2001; Mario Vargas Llosa, Sărbătoarea țapului, București, 2002 (în colaborare cu Luminița Răuț); J.[uan] J.[esús] Armas Marcelo, Precum în cer
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289703_a_291032]
-
deja menționata omilie 1 care a provocat contra-predica lui Nestorios), ale unor sfinți sau personaje vestite (20: Ioan Hrisostomul). Deosebit de discutată este autenticitatea unei foarte lungi omilii, numărul 6, în care sunt aduse laude Mariei, mama lui Dumnezeu, și unde evocarea scenei Bunei-Vestiri se dezvoltă în dialoguri cu schimburi de replici între Maria și Iosif (c. 9) și între Maria și îngerul Gabriel (c. 11-12, cu un lung discurs final al lui Gabriel); perechile de replici formează acrostihuri, adică încep cu
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sa trebuie fixată atunci în 363-364. La conciliul de la Efes din 431 apare un alt episcop de Aspuna; evident, Palladius decedase deja. În ampla introducere dedicată lui Lausus, Palladius declară că a scris Istoria Lausiană pentru ca destinatarul acesteia, prin intermediul acelor evocări, binefăcătoare pentru suflet, ale vieții duse de bărbați și femei în pustie, să poată să se elibereze de patimi, să înainteze pe calea pioșeniei, să devină o călăuză de încredere pentru sine și pentru alții și să se pregătească în vederea
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
iar refrenul lor este un salut adresat Fecioarei; în cadrul acestor kola, se găsesc litanii formate din douăsprezece „heretisme”, adică „alocuțiuni de salut” care încep „salve” (chaire), o formulă care a avut mare succes în imnografia ulterioară. Conținutul imnului constă în evocarea întrupării lui Cristos începând cu Buna-Vestire și până la fuga în Egipt și aducerea în Templu; în a doua parte se găsește un comentariu liric al acestor fapte, completat cu laude aduse Fecioarei și lui Cristos. Imnul Akathistos care, potrivit anumitor
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Stan Păun. Puternic marcată de dogmele epocii, P.d. își trasează coordonatele ideologice între „devotamentul față de patrie” și „neîmpăcata ura față de toți acei ce vor să frâneze drumul nostru spre pace și belșug” (Cuvânt înainte). Rubrici: „Traduceri”, „Scenarii”, „Primii pași”, „Folclor” „Evocări”, „Medalioane”, „Documente, amintiri”, „Oameni și cărți”, „Opinii”, „Note”. Publică poezie Mihu Dragomir, Camil Baltazar, Stan Păun, Ion Eremia, Lucia Șerbu, iar proza semnează Traian Coșovei, Mircea Ionescu, Dimitrie Păscu, Nicolae Maftei ș.a. Contribuții de istorie și istorie literară dau Paul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288611_a_289940]
-
1858), un lung șir de nuvele, schițe, basme și legende (în volum s-au tipărit, în 1858, Cămătarul și O lacrimă a poetului Cârlova). Luându-și-l ca model pe D. Bolintineanu (de pildă, în Marele vistier Cândescu), cultivă în evocarea istorică o atmosferă sumbră, în care se înfruntă eroi infernali și eroi angelici, personaje de melodramă cu gesticulație exaltată și grai bombastic. Stridențele de limbă, franțuzismele neadecvate i-au atras execuția drastică a lui Titu Maiorescu, în articolul Beția de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
au cunoscut pe Titu Maiorescu, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, G. Ibrăileanu, N. Iorga, Liviu Rebreanu ș.a., antologiile publicate fiind deosebit de utile cercetărilor asupra vieții și operei acestora. Nu se rezumă la textele apărute în publicații periodice, ci solicită unor contemporani evocarea unor personalități, în această categorie intrând, de pildă, paginile în care Petru Caraman îl evocă pe fostul său profesor G. Ibrăileanu. Lucrarea Șiretul, vatra de istorie și cultură românească (1994), al cărei principal autor și coordonator este, se definește că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288953_a_290282]
-
reacțiile lui Nemoianu la corectitudinea politică a universității și vieții publice nord-americane au fost mereu ferme, chiar dacă adesea sastisite. Savantlâcul și prețiozitatea îl plictisesc, umorul îl prinde, politica îl pasionează și încinge; corespondența sa e spontană și încântătoare prin puterea evocării și umor. Nemoianu e unul dintre cărturarii noștri maturi de devreme și călătoriți în lumile prin care cultura română a ajuns dacă nu să se recunoască, măcar să se plimbe. CĂLIN ANDREI MIHĂILESCU SCRIERI: Structuralismul, București, 1967; Simptome, București, 1969; Calmul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
și de la descătușarea directă a emoției la scriitura mediumnică. În ciuda acestei variații, universul tematic rămâne unitar, relevând o atracție magnetică pentru spațiul rural și, implicit, o influență venind dinspre Marin Sorescu. Developate nostalgic prin supratema memoriei, textele lui S. organizează evocarea în trei straturi concentrice: memoria biografică (evenimentele din „Anii LIS”, notate cu exactitate și fervoare), memoria istorică (avatarurile satului natal în perioada comunistă) și memoria preistorică (regresiunea într-un tărâm arhetipal). Această dispunere a imaginarului se observă încă din La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
de Moscova. Teatrul de agitație și propagandă are propria sa "Uniune internațională a teatrului revoluționar", propria sa revistă. Deasupra muzicii domnește un "International Musical Bureau"! Lista autorilor care apar în sumarele revistelor, care ocupă tribunele sau semnează manifeste ar constitui evocarea clasicilor de astăzi în toate aceste țări. Sciziunile și denunțurile (să ne gîndim la suprarealiști) se vor succeda, bulversarea culturală provocată de comunism marchează la fel de mult această epocă ca și impactul său politic. Ca să nu mai vorbim despre atacul condus
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
volumele Scufița Roșie nu mai merge în pădure (1994), Replici din burta lupului (1997), Aruncând mănușa (1999) o parte din articolele polemice, eseurile și studiile critice publicate în această perioadă, cărora le adaugă fragmente din interviuri sau de jurnal, precum și evocări ale unor confrați ca I. Negoițescu, D. Țepeneag, Șt. Bănulescu. Eseistul, care descifrează cu luciditate motivațiile refuzului unor creatori contemporani cu mentalitate închis autohtonistă de a lua parte la aventura spirituală modernă, militează cu argumente proprii în favoarea integrării politice și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286666_a_287995]