36,782 matches
-
mereu invocată, e mereu subminată de o logică a subversiunii, cu consecințe nu o dată pitorești. "Discursul" e descusut, înfățișat pe bucăți, pretinsa "sărăcie" a puterilor intelectului se împletește cu satiră. Respirația textului e sacadata, trădînd o nervozitate a dezechilibrului, mai exact o căutare a lui, așa cum un fumător pasionat și-ar răscoli buzunarele cu înfrigurare în căutarea unei țigări: Toate bune, dar asta este un discurs. Discursul nu e bun niciodată. Chair îndreptățit, el vrea să îmbete minți. Rozanov: a...există
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
septembrie 1991 cînd, la T.V., l-am văzut pe fătălăul asiatic încrezut și crud și care, în violențele lui lase, își închipuie că seamănă cu Eminescu. Operatorul care a înregistrat scenă poate să depună mărturie că tot ce scriu este exact și că (dacă ar vrea) ar putea să-mi trimită eventual pe adresa redacției și alte amănunte sonore ori imagistice interesante, care, fie că n-au fost date pe post, fie că "s-au voalat". Cu un an înainte doar
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
mitologia comparată bazate amîndouă pe revalorificarea sanscritei că limba originară și a Vedelor că text de o importanttă la fel de mare ca Biblia devin modul de gîndire mainstream, ca să mă exprim așa, al sfîrșitului de secol XIX. Este de altfel această exact gîndirea care a inspirat teoriile lingvistice pe care le studiem încă la cursurile universitare de filologie. Cu Humboldt începe, pentru noi astăzi, filogia modernă, iar Saussure, pomenit în treacăt de Olender, vine și el din aceeași tradiție a indoeuropenismului, chiar dacă
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
plină de culoare și dinamism a vietii din România. Nu întâmplător, la mai puțin de un an de la înființare, ziarul a atins un tiraj de aproape 700.000 de exemplare. Așa procedează Ion Cristoiu și în calitate de cititor. Alege, din cărți, exact acele situații și idei care pot compune o vivanta comedie a existenței (comedie la care adeseori se și plânge!). Din acest punct de vedere, Un pesimist la sfârșit de mileniu echivalează cu o antologie a ceea ce este interesant (în sensul
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]
-
această bolborositoare, păunul fără piuit, "glicemicul" tremurător, marele salvator al nației? Vai de noi, vai de cei care, în iresponsabilitatea și prostia lor au putut să-și imagineze că un astfel de individ urmărește altceva decât propria îmbuibare, puterea dictatoriala (exact ca-n propriul partid!) și reîntoarcerea țării la vremurile în care nu se auzea decât glasul gângav al unui paranoic școlit prin mahalalele bolșevismului. Pentru râul făcut țării, pentru scuipatul respingător azvârlit birjărește în obrazul atâtor nevinovați, a sosit vremea
Glicemia de partid si de stat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17997_a_19322]
-
poem was made/ to be seen and not/ heard" - trei versuri independente dintr-o mai lungă poezie a lui glenn Ingersoll, "Exquisite Corpse", 57, 33). Așa că poate ar fi mai bine ca poeții români să scrie versuri în maniera japoneză exact așa cum își doresc și să renunțe la număratul silabelor. Dincolo de astă mai exista și Poezie. De poezie (mai mult sau mai puțin în maniera nipona, ceea ce oricum n-are nici un fel de importantă) este și ultimul volum al lui Constantin
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
Cînd ați avut și dumneavoastră de-a face cu regimul comunist, în mod direct și brutal? Am fost scoasă din teatru în 1959. Fratele meu, doctorul G. Plăcinteanu, medic primar ortoped la Spitalul Brâncovenesc, fusese arestat pe 13 august 1959, exact în ziua cînd făcuse una dintre cele mai importante operații pe coloana vertebrală care se efectuase la noi în țară și, se pare, care era unicat și în Europa. Pe 15 august m-au scos pe mine din teatru, pe
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
din Uniunea Compozitorilor. Motivul: Dușmănia personală, vehemență și criminală a lui Gheorghiu-Dej. Mai mult decît să-l ai dușman direct pe șeful statului și al PCR, nu se putea. Noi l-am avut pe el. La noi s-a întîmplat exact ca în Evul Mediu, pe care l-am iubit atît. Dominic Stanca, soțul meu, a spus atunci că trăim o tragedie sîngeroasă, medievală. Tiranul îl ucide pe cel ce a îndrăznit să se considere om liber și să iubească și
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
fost că tocmai Shakespeare îndrăgostit a dispărut complet de pe ecrane în zilele de 26, 27, 28 și 29 martie! Așadar, Oscarurile s-au decernat într-o luni; iar în primul week-end de dupa decernare, tocmai filmul cîștigător a dispărut de pe afiș! Exact în primul week-end, cînd, e de presupus, marele public ar fi avut timpul și elanul să meargă să vadă cîștigătorul! Nu este, desigur, nici singură nici cea mai gravă stupiditate din peisajul cinematografic autohton, în care vorbele sînt multe și
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
care o presupune îi revelează sinelui potențialitățile sale, toate acele lucruri pe care de obicei nu le face, modă pare centrifuga în măsura în care ea aliniază și uniformizează. Dar de fapt și modă este tot centripeta, căci ea delimitează interiorul de exterior, exact așa cum, la un alt nivel, o făcea aventură. Cochetăria funcționează conform aceluiași principiu al dualității și paradoxului: mesajul ei este simultan afirmativ și negativ, iar în această aparentă ireconciliere stă puterea de seducție a femeii. Căci cochetăria e un privilegiu
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
Magdalena Boiangiu Important într-o comedie este "să n-o dai pe alături" crede regizorul Vlad Mugur și esențial pentru a "nimeri cu precizie nuanță și tonul exact" cum tot el spune că e idealul, este trasarea evidență a graniței care-l desparte pe "alături" de teritoriul propriu. În salonul incomod și prăfuit, construit pe scena de scenograful Helmut Stürmer, e întuneric; lumină crudă pătrunde din cînd în
O crimă fără cadavru by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/18040_a_19365]
-
refluxuri importante. Generația mea a fost martora, bunăoară, la refluxul datorat structuralismului, în anii '60 și '70, cînd puțini dintre critici mai prețuiau studiul istoric. Lucrurile n-au stat așa dintotdeauna. Cînd eram noi studenți și îndată după aceea, cu exact un deceniu înainte de vogă structuralismului francez în România, profesorii noștri erau intens preocupați de ceea ce se chema periodizarea istoriei literaturii. Ce înseamna periodizare abia dacă se mai știe astăzi și e bine să adaug că nici ieri, cînd noi am
Spre o nouă istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18033_a_19358]
-
acești istorici din străinătate permanent interesat de fenomenul românesc. De fapt, d-sa e născut în România, a făcut aici liceul și a plecat în S.U.A., a studiat istoria a devenit profesor la importante universități din țară de adopție (Este exact cazul Irinei Livezeanu, autoarea cărții Cultură și naționalism în România Mare. 1918-1930, apărută mai întîi în S.U.A., în limba engleză și tradusă anul acesta de Editură Humanitas.). Cartea d-lui Stephen Fischer-Galati, România în secolul al XX-lea a apărut
Istoria noastră văzută de un analist străin by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18053_a_19378]
-
este faptul că așa s-a fixat el în cele mai multe conștiințe umaniste) sau de mileniile trecute, dacă e să ne rezumam, tot atît de arbitrar, la Aristotel. Totuși, după cum știe toată lumea, reflecțiile serioase și oarecum sistematice cu privire la esență literaturii, mai exact la relațiile dintre ficțiune și "realitate" (cea din urmă nefiind, după părerea unora și a mea, decît o altă ficțiune) au cam început odată cu (pre)romantismul, moment ce - deloc întîmplător - a coincis cu apariția românului istoric și a celui fantastic
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
Mai departe, d-na Neculau se răfuiește cu autoarea unei scrisori deschise, publicată de noi, a d-nei Speranța Rădulescu intitulată Mulțumiri d-lui Mircea Mihăieș. Ceea ce d-na Neculau n-a băgat de seamă este că d-na Rădulescu avea exact părerea d-sale, exprimîndu-se însă ironic. Nesimțind antifraza, corespondență noastră vede în autoarea scrisorii un dușman. Deși îi era un aliat și un precursor. În fine, dl I. Pomojnicu o admonestează și el drastic pe d-na Speranța Rădulescu, citind
Dreptul la opinie, dreptul la replică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18080_a_19405]
-
cîteva caracteristici generale care nu trebuie ignorate. Iar cea mai importantă dintre ele este aceea că ea s-a constituit că un dialog, ca o suită de confruntări, după formularea organizatorilor, chiar dacă această relație nu era una imperativ necesară. Dacă exact pentru aceeași perioadă s-ar fi organizat o expoziție de pictură româno-franceză, română-germană sau chiar româno-italiană, premisele ar fi cu totul altele și întreaga problematică a expoziției se modifică radical. Cunoscut fiind faptul că întreaga noastră școală modernă de pictură
Confruntări româno-belgiene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18073_a_19398]
-
Dorin Tudoran incomodează pe aproape toată lumea. El nu se solidarizează euforic nici cu anticomuniștii, pentru a sărbători prăbușirea comunismului, ci îi privește critic și pe ei. În orice împrejurare, refuză să se îmbete cu iluzii. Inclusiv pe șine se judecă exact, cu o obiectivitate inumana, ceea ce inspiră respect, dar și teama și chiar un fel de aversiune, ca un indiciu că judecătorul nu va face nimănui vreo concesie. Până și politețea să (rece), până și fair-play-ul (practicat cu ostentație) aduc a
După douăzeci de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18083_a_19408]
-
Andreea Deciu O carte intitulată Nostalgia ar fi foarte în spiritul lui Jankélévitch, chiar dacă, surprinzător oarecum, despre nostalgie în acest volum publicat recent de Editură Univers Enciclopedic este foarte puțin vorba, în doar cîteva pagini de sfîrșit. De altminteri titlul exact nu este Nostalgia, ci Ireversibilul și nostalgia, ceea ce va ameliora, poate, vagă dezamăgire de a nu avea la dispoziție decît atît de puțin despre nostalgie. Însă Jankélévitch nici nu avea nevoie să spună, explicit, mai multe pe această temă, pentru ca
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
autori consacrați gen Carol Lewis? Pentru că e cumva ancorată într-o realitate foarte simplă: cei mai mulți dintre noi, copii fiind, am trăit, fie și doar preț de mai multe sau mai putine ceasuri/minute, cătarăți în copaci. Nu mai țin minte exact cum arată lumea privită de acolo, dar e evident că ea nu e doar altfel pentru că o privim dintr-o perspectivă anume, ci mai ales pentru că acolo, în frunzișul copacilor, copilul are iluzia, întreținută, că și-a aflat o altă
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
Nod ars, influența lui Ion Barbu era atît de vizibilă, încît malițiosul Șerban Cioculescu v-a numit Ion Barbu Brezianu. - Era totuși o apreciere plină de simpatie. Dar mai bine vă spun cum a aparut acest prim volum al meu. Exact în urmă cu șapte decenii, de ziua mea, cînd împlineam 20 de ani, m-am trezit că vin la mine Ionel Jianu, Titel Comarnescu, Dinu Noica și Arsavir, cu un pachet voluminos. Am crezut că e un tort. "Ce-i
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
a esențelor și aparentelor, o lume care capătă viața, se întrupează din artă actorului. În această ordine de idei am urmărit demersul artistic al Teatrului Național de Televiziune și am observat o îndeplinire doar pe jumătate a frumoaselor intenții. Mai exact, am revăzut O batistă în Dunăre de D.R.Popescu, în regia lui Ion Cojar la Teatrul Național din București, Hamlet-ul lui Tompa Gabor de la Teatrul Național din Craiova și Cabala bigoților pusă în scenă de Horea Popescu la Teatrul Național
Călcîiul lui Ahile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18120_a_19445]
-
este în nici un fel pictorul tradițional, scufundat definitiv în lumea tabloului și, prin consecință, lesne de urmărit, uneori chiar anticipîndu-i mișcările. În absolut, el nici nu este un pictor în sensul comun al cuvîntului, ci doar folosește pictură sau, mai exact, strategiile consacrate ale acesteia, pentru a se apropia de viață inaparentă a lumii vizibile și a celei imaginare, pentru a se defini pe sine în marea economie a realului tangibil și a visului și, nu în ultimul rînd, pentru a
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
la contemporaneitate, de Scrisorile persane ale lui Montesquieu. Bătătoare la ochi în acest sens sunt scrioarea lui Sapiens către arhitectul Silvius Maximus (în legătură cu intenția creștinilor de a construi o biserică imensă, din banii publici) sau cea despre scriitorimea română, supusă "exact cât trebuie" antecesorului dictator al lui Sapiens, devenită însă mai apoi cu atat mai intransigenta - "mai cu seamă când e vorba de gloria propriului grup, meritata sau nu". Descrierea symposionului literaților e partea cea mai satirica a epistolarului: personajele poartă
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
simbolic, descriptiv, evocativ etc.), și în care să apară chiar liste ale numelor la modă la un moment dat. Pentru ultima sinteză e utilă și existența unui fond de contrast extraliterar, alcătuit din date statistice care să indice cît mai exact care au fost, în diferite perioade, numele cele mai frecvente atribuite noilor născuți. La noi, o asemenea investigație nu poate fi împinsă prea departe în timp, dar, cel puțin pentru secolul actual, e realizabila (există studii limitate la un sat
Mode onomastice în literatură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18118_a_19443]
-
a fost imensă. Cei care susțin că n-avem dreptul să-i reproșam ceva actualului președinte spun, într-o perfectă continuitate de gândire, că n-am avut nici dreptul să-i facem vreun reproș lui Ion Iliescu! Or, lucrurile stau exact... viceversa! Nu s-a petrecut, din punct de vedere legislativ său politic, nici un act care să știrbească prerogativele constituționale ale președinției. Documentul iorgovan e intact, intangibil și la fel de aservit oricărei porniri autoritariste. Firește, există un "autoritarism" care poate imprimă deplasarea
Nemultumitului i se ia harul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18112_a_19437]