2,012 matches
-
de către fiul său, Pybba în 593. Cearl, o rudă a lui Creoda, i-a urmat lui Pybba în 606; în 615, fiica lui Cearl, Cwenburga s-a căsătorit cu Edwin, regele Deirei, pe care Cearl îl adăpostise după ce acesta fusese exilat. Următorul rege al Merciei a fost Penda, care a domnit între din 626 sau 633 până în 655. O parte din ceea ce cunoaștem despre Penda provine din scrierile lui Bede, care îl displăcea deoarece era dușmanul Northumbriei, dar și pentru că nu
Mercia () [Corola-website/Science/308799_a_310128]
-
627, a devenit în scurt timp cel mai puternic rege din Anglia la acea vreme, fiind recunoscut Bretwalda după ce a cucerit insula Man și Gwynedd din nordul Țării Galilor. Chiar și așa, a fost învins de o alianță formată de regele exilat din Gwynedd, Cadwallon ap Cadfan și Penda, regele Merciei, la Bătălia de la Hatfield Chase în 633. După moartea lui Edwin, Norhumbria s-a destrămat din nou în Bernicia, unde a preluat puterea Eanfrith, fiul al lui Ethelfrith, și în Deira
Northumbria () [Corola-website/Science/308806_a_310135]
-
Rusia. În urma unei investigații a organizațiilor studențești, condusă de Nikolay Nikolayevich Novosiltsev , mai mulți studenți au fost arestați, inclusi Mickiewicz. În 1824, după ce a fost investigat în legătură cu activitățile sale politice, în special pentru apartenența la grupul Filomații, Adam a fost exilat în Rusia centrală. Deja publicase 2 mici volume de poezie diversă la Vilnius primite favorabil de către publicul slav, iar odată ajuns la Sankt Petersburg este acceptat imediat de cercurile literare înalte, unde devine favorit datorită manierelor sale și talentului extraordinar
Adam Mickiewicz () [Corola-website/Science/309859_a_311188]
-
fost influențat de folclorul local, orașul natal Navahrudak aparținând regiunii Hrodna din Belarus. După ce studiază la scoala din Navahrudak, ajunge în cercurile literare ale Universitații din Vilnius. În 1823 țarul ordonă desființarea societății secrete "Filomații", iar Mickiewicz este arestat și exilat in Rusia. În Crimeea compune celebrele sonete, iar în Franța, din cauza misticismului manifestat prin apropierea de ideile lui Towianski, este interzis. Decide să renunțe la această influență nefastă pe care Towianski o exercita asupra propriei identități și pleacă la Istanbul
Adam Mickiewicz () [Corola-website/Science/309859_a_311188]
-
din 4 septembrie 1797. Principalii conspiratori, ca Pichegru și Barthélémy, sunt arestați și deportați în Guyana. Alții, precum Carnot și Vaublanc, reușesc să fugă. Vaublanc părăsește Parisul, atunci sub asediu, și se ascunde cu ajutorul lui Rochambeau. Trecând prin Elveția, se exilează în Italia sub diverse deghizări, împreună cu prietenul său Pastoret. Lovitura de Stat de la "18 brumar din anul VIII" (10 noiembrie 1799) și venirea la putere a Consulatului, care emite un decret care permite reîntoarcerea în Franța a proscrișilor, îi va
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
al poeziei a apărut imediat după întoarcerea să în Chișinău la 26 decembrie. Poetul știa "că Ovidiu nu a putut fi alungat de Augustus pe malul stâng al Dunării", dar a afirmat că legendele că poetul antic ar fi fost exilat la Tomis și apoi la Cetatea Albă nu l-au lăsat indiferent, cauzându-i meditații pe această temă. Pușkin și Liprandi au ajuns într-un oraș mic, dar interesant. Poetul rus a văzut ruinele băilor și "fântână", cunoscând probabil versiunea
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
s-a născut în anul 1903 la Gottingen, în Germania. Tatăl său, Nikolai Losski, era profesor de filosofie în Sankt Petersburg. Losski a locuit cu familia în Petrograd din 1920 până când tatăl său și familia au fost exilați din Rusia în 1922. El a studiat la Facultatea de Arte din Universitatea Petrograd, fiind nevoit să își continue studiile la Praga și, în aceeași perioadă, obține licența la Sorbona-Paris, cu specializarea în studii de filosofie medievală. După 2 ani
Vladimir Losski () [Corola-website/Science/309398_a_310727]
-
ritualuri pentru împărat, Confucius, sau strămoșii lor. Ricci a fost foarte înțelegător, dar o încercare a succesorilor săi pentru a renunța la această politică a ritualurilor, a dus la Incidentul de la Nanjing din 1616, în care patru iezuiți au fost exilați la Macao și i-a forțat pe ceilalți să iasă din viața publică timp de șase ani. O serie de eșecuri spectaculoase ale astronomilor chinezi, inclusiv nedescoperirea unei eclipse, ușor de calculat de către Xu Guangqi și Sabatino de Ursis - a
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
apar, grupate în trei volume, o serie de povestiri intitulate Romans et contes philosophiques cuprinzând: La Peau de chagrin, Sarrasine (tratând vicii împotriva naturii), La Comédie du diable, Jésus-Christ en Flandre, Les Proscrits (conține un excepțional portret făcut lui Dante exilat în Franța), Le Chef-d’oeuvre inconnue, El Verdugo, L’ Élixir de longue vie, Les Marana. La 5 octombrie primește o scrisoare anonimă de la o cititoare care îi analiza scrierile. Descoperă, nu după mult timp că autoarea scrisorii era marchiza de
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
sistemului bipartidist al Angliei moderne: partidul Whig,(liberal) favorabil aprobării legii de excludere și partidul Tory (conservator) contrar și fidel liniei conservatoare a suveranului. Succesiunea nu a fost modificată în cele din urmă, dar Carol a fost constrâns să-l exileze pe Iacob, care a plecat la Bruxelles Exilul a fost scurt deoarece în 1680 Iacob a fost trimis în Scoția cu titlul de "Lord High Commissioner of Scotland" (Lord Înalt Comisar al Scoției) pentru a pune capăt insurecțiilor împotriva guvernului
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
și i-a luat prin surprindere pe conjurați. Conjurați, printre care se numărau nume importante în acea vreme, au fost o parte executați și o parte închiși în Turnul Londrei. Printre aceștia se afla și James Plot, care a fost exilat în Olanda. Proiectul de atentat asupra vieții regelui și a ducelui de York a făcut ca stima și admirația poporului pentru casa regală să devină și mai mare. Carol al II-lea moare în februarie 1685: pe patul de moarte
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
al lui Iacob. Curând Iacob a fost constrâns să înfrunte o rebeliune care a fost cunoscută cu numele de rebeliunea lui Monmouth. Membri partidului Whig, care organizaseră complotul pentru asasinarea lui Carol al II-lea și a lui Iacob, fuseseră exilați în Olanda. Printre ei se aflau două persoane importante: James Scott, I Duce de Monmouth, fiul nelegitim a lui Carol al II-lea și Archibald Campbell, Conte de Argyll. Dar acest grup nu era omogen și era prost organizat: când
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
i-au numit daci pe geți, așa cum susține printre alții și Pliniu cel Bătrân, se poate considera și o anumită relație lingvistică. O altă sursă privind limba dacilor se regăsește în "Tristele" și în "Scrisorile din Pont" ale poetului roman exilat la Tomis, Publius Ovidius Naso, care inițial mărturisește că nu înțelege limba vorbită de geți și că geții, la rândul lor, râd prostește la auzul poemelor recitate de Ovidiu. Poetul, însă, afirmă ulterior că a învățat limba geților și că
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
Romulus Augustus, împărat, în 475. În august-septembrie 476, lipsa banilor pentru plata trupelor din Italia a generat o răscoală a mercenarilor rugi, sciri și heruli, conduși de scirul Odoacru. Orestes a fost asasinat, iar [[Romulus Augustus]] a fost detronat și exilat în Campania. [[Odoacru]], ales că rege de către soldații săi, a trimis însemnele imperiale la Constantinopol și, prin acest gest, a recunoscut autoritatea împăratului bizantin, care l-a acceptat ca reprezentant al său pentru Italia, cu titul de "patricius". [[File:Romulus
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
A primit însă doar soldați puțini , si a navigat în Sicilia, cu un grup de 7.000 de voluntari eterogeni . El a autorizat, de asemenea, să angajeze trupele staționate în Sicilia, care a constat în rămășițe Legiunilor V și VI, exilate în insula că o pedeapsă pentru umilirea suferită în Bătălia de la Cannae . Scipio a continuat consolidarea trupelor sale cu dezertori locale.A debarcat la Utica și a învins armata cartagineza la Bătălia de la Măriile Câmpuri în 203 î.Hr.. Panicați, cartaginezii
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
niște baze solide în concepția regelui. Regele avea prerogative legislative și putea să emită ordonanțe regale. În martie 1815, Napoleon revine la conducere timp de 100 de zile, însă după înfrângerea de la Waterloo din iunie 1815, acesta abdica și este exilat, iar Ludovic al XVIII-lea revine la tron și instaurează “Teroarea Albă” prin care 70 000 de funcționari suspectați că aveau legături cu Napoleon sau convingeri revoluționare au fost demiși. După semnarea celui de-al doilea tratat de la Paris, Franța
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
și în plus să strângă suficienți bani cât să trăiască îndestulat după încheierea scurtului mandat domnesc. În total, în perioada fanariotă au fost numiți în cele două principate 31 de domni din 11 familii diferite. Unii dintre ei au fost exilați sau executați. Lupta pentru domnie era așa de încrâncenată, încât a provocat asasinate între membrii aceleiași familii. Când, datorită numeroaselor cazuri de trădări ale principilor, familiile din rândul cărora erau aleși domnitorii au devenit din ce în ce mai puține. Mai mulți domnitori au
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
al monarhiei spaniole. Nu a fost abolită definitiv decât în 1834, în timpul domniei lui Isabela a II-a. Inchiziția, ca tribunal ecleziastic, avea jurisdicție numai asupra creștinilor botezați. Însă, de când evreii (în 1492) și maurii musulmani (în 1502) au fost exilați din Spania, jurisdicția Inchiziției de-a lungul unei perioade lungi a istoriei sale s-a extins practic asupra tuturor supușilor coroanei. Inchiziția avea în mare parte scopul de a asigura ortodoxia celor recent convertiți, cunoscuți ca "conversos" sau "marranos". Instituția
Inchiziția spaniolă () [Corola-website/Science/306060_a_307389]
-
afirmă că a copilărit alături de bunicile sale, al doilea din cei trei fii ai lui Radu Sturdza, diplomat, fost consul al României la Constantinopol, și al Mariei Jora. Tatăl său, Radu Sturdza, era fiul fruntașului pașoptist Vasile Sturdza, fost caimacam, exilat din Moldova după petiția adresată domnitorului, deși era rudă - chiar dacă dintr-o ramură colaterală a Sturzeștilor, cu Mihail Vodă Sturdza. Vasile Sturdza a fost unul din membrii marcanți al partidei naționale și unioniste din Moldova și un colaborator apropiat al
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
personalități dintre cele mai reprezentative au fost: scriitorii Marin Preda, Nicolae Breban, poeții Nichita Stănescu, Marin Sorescu, precum și criticii literari Nicolae Manolescu și Eugen Simion. Cei mai mulți disidenți care au ales să nu emigreze, ori care nu au reușit să se exileze în străinatate, au trăit terorizați, urmăriți îndeaproape de agenții regimului, fie în „arest la domiciliu” fie în „domiciliu forțat”, unii au ales calea retragerii in sihăstria unor mănăstiri îndepărtate. Cea mai mare parte a operei lor a fost publicată după
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
preoți și trei ierodiaconi. La 6 decembrie 1847, în semn de protest contra episcopului Antonie al Rusiei, la cererea energică a guvernului rus în frunte cu Împăratul Nicolae I, mitropolitul Ambrosie este calomniat de acesta în fața guvernului austriac, și este exilat pentru totdeauna de la Fântâna Albă la Zill (Austria, astăzi în Slovenia), unde a trăit sub strictă supraveghere timp de 15 ani, până la moartea sa survenită pe 30 octombrie 1863. I s-a propus eliberarea sa în schimbul revenirii în subordinea Patriarhiei
Ambrosie Popovici () [Corola-website/Science/304792_a_306121]
-
de Dmitrii Donskoi.În 1397 Vologda a fost anexată la Rusia de Vasili I. În 1425-1453 Vologda a devenit un obiect de lupte dintre Moscova și Novgorod. Ca rezultat pierderii din partea lui Dmitri Șemiaka, în 1447 în Vologda a fost exilat Vasili ÎI. De aici el a pornit spre mănăstirea Ferapontiniană unde a fost încinat de Martinian Belozerski și a continuat lupta pentru prestolul Moscovei. În 1450 Vologda a fost atacată de Dmitri Șemiaka care deși nu a reușit cu victoria
Vologda () [Corola-website/Science/305513_a_306842]
-
existat câteva cazuri în care inculpații au fost executați. Totuși, în multe dintre acestea, erau asociate altor infracțiuni. Arhivele Bastiliei și ale locotenentului de poliție d'Argenson, precum și ale altor surse, arată că mulți dintre cei care erau arestați erau exilați, trimiși într-un regiment, sau întemnițați în locuri (de obicei spitale) asociate cu crimele morale, ca și prostituția. Un număr dintre acestea erau implicați în prostituție ori au, toate aveau de altfel mai mult decât relații homosexuale. Ravisson (un scriior
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
numele izvorului Pirene din Corint. O altă variantă dezvăluie că cel ucis era un tiran din Corint și se numea Belleros, ceea ce ar sugera originea numelui lui Belerofon, care înseamnă "Ucigașul lui Belleros". Ca pedeapsă a acestei crime, Belerofon este exilat și trimis la Tirint, la curtea regelui Proetos pentru a se purifica. Însă soția regelui, Stenebea, (numită Anteia de Homer), se îndrăgostește de Belerofon și îi propune o întâlnire. Eroul o refuză, iar Stenebea, furioasă, merge la soțul ei și
Belerofon () [Corola-website/Science/305595_a_306924]
-
pentru că a fost ziua de Înălțarea Domnului (pe portugheză "Ascensăo de Jesus") când a descoperit insula. În 1815 Marina Regală (Royal Navy) a Regatului Unit a ocupat insula Ascension ca să agravează încercări de eliberare de Napoleon I care a fost exilat pe insula Sfânta Elena. Insula a fost transformată într-o fortificație. În 1836 Charles Darwin visitase insula pe expediția cu HMS "Beagle". Darwin a înfățișat Ascension ca o insulă aridă fără copaci. Pe insula Ascension trăiesc approximativ 880 de oameni
Ascension () [Corola-website/Science/305624_a_306953]