123,612 matches
-
fatidic care anunță sau amintește o catastrofă. El te umple de groază ori de câte ori apare chiar dacă alte semne concrete nu-l confirmă nicicum. Muzica lui, cortegiul de sentimente care-l însoțesc, chiar dacă nu-ți aparțin în cazul dat, chiar dacă nu te exprimă în nici un fel, te covârșesc... Pentru că această muzică are o dinamică prestabilită. Ea umple golul eului cu o materie impersonal - abstractă. În ea s-au concentrat vechi esențe care și-au pierdut parfumul inițial al concretului, dar și-au împrumutat
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
perturbare a acestui ritm produce spaima și senzația catastrofei. În acea clipă când rosturile lumii par a se schimba apar semnificații noi care trebuie explicate așa pe nepregătite... Și sentimentele s-au schimbat, dar ele nu te pot ajuta căci exprimă o stare impusă pe neașteptate pe care nu o poți modifica nicicum. Chiar dacă ai cuvinte la îndemână, parcă ele, cuvintele au devenit incredibile. Patosul lor consolator nu mai are nici o acoperire. În clipele grele auzi o altă voce interioară, anonimă
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
mărturisire pe care nu o pot uita. Ne aflam amîndoi în cercul Petru Comarnescu și ne plimbam într-o după-amiază însorită (era prin 1946) de-a lungul lacului din parcul Herăstrău. Petru Dumitriu era un interlocutor care gîndea și se exprima limpede. Traversam peluzele înverzite și discutam despre eforturile comuniștilor de a robi societatea românească, în primul rînd intelectualii - ceea ce s-a întîmplat nu după multă vreme. Și atunci Petru mi-a încredințat un gînd al său (nu voi uita privirea
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
segmente ale acesteia <footnote Cu toate acestea, este impresionantă și demnă de respect tristețea resimțită de întreaga populație a țării la aflarea tragicei pierderi. Prin aceasta, dincolo de vremelnice deosebiri politico-doctrinare, națiunea poloneză și-a demonstrat solidaritatea și unitatea, calități ce exprimă mai mult decât convingător și situația economico-socială a acestei țări, prima din rândul fostelor țări satelit ale URSS, care, din câte se pare, a ieșit din pustiitoarea criză cu cele mai puține pierderi și suferință. footnote>. Pe plan extern, însă
Drama poloneză. In: Editura Destine Literare by Dan Brudașcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_224]
-
Rodica Zafiu E normal ca un cuvînt fundamental precum om să intre în numeroase sintagme durabile, mai mult sau mai puțin analizabile; la fel, e firesc procesul de abstractizare a unui cuvînt de acest tip, care poate ajunge să exprime impersonalul, ca simplu pronume (cum o atestă evoluția istorică care a condus la fr. on). În română, folosirea cu valoare impersonală a substantivului om nu e gramaticalizată, dar apare destul de des în limbajul popular și colocvial. Găsim atestări de la Caragiale
"Ca omu'" sau "ca oamenii"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17215_a_18540]
-
construcției populare, ca tot omu': "De obicei, sînt o persoană pașnică. Însă, ca tot omu', mai am și eu scăpări" (EZ 2297, 2000, 2); "R.S. are și el, ca tot omu', un serial preferat" (EZ 2315, 2000, 10). Cînd verbul exprimă clar o acțiune a cărei responsabilitate aparține subiectului, aplicarea construcției produce un aer de justificare comică: "dădea mai bine la popor că Președintele rade și el la unșpe dimineața, ca tot omu', o votculiță" ("Academia Cațavencu", 32, 1997, 8); " Dar
"Ca omu'" sau "ca oamenii"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17215_a_18540]
-
cum se întîmplă îndeobște în România, dacă ceva se discută, atunci trebuie discutat în continuare, așa că subiectul s-a tot discutat. Dar tot în talk-show-uri. Acolo, alte televiziuni, firește, au adus alți invitați, pe o temă dată. Invitați care au exprimat puncte de vedere, unele, neconvenabile PDSR-ului și d-lui Iliescu. Nu văd de ce comentatori care au puncte de vedere cu care dl Iliescu și partidul său nu sînt de acord trebuie să fie considerați ca arondați Cotrocenilor, cu tot cu posturile
Cînd firul e calul, dar calul nu e firul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17222_a_18547]
-
PDSR-ului și d-lui Iliescu. Nu văd de ce comentatori care au puncte de vedere cu care dl Iliescu și partidul său nu sînt de acord trebuie să fie considerați ca arondați Cotrocenilor, cu tot cu posturile de televiziune unde și le exprimă, iar Antena 1, un post de televiziune despre a cărui obiectivitate, ca post, se pot obiecta multe, inclusiv buletinul meteo în care starea vremii e prilej de comentarii anti-putere, ar putea fi considerat părintele obiectivității. Și, vorba unui ziarist invitat
Cînd firul e calul, dar calul nu e firul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17222_a_18547]
-
să facă declarațiile pe care le-au făcut în Senatul american. Cu atît mai mult cu cît aceiași congresmeni au făcut aceeași profesiune de credință în decembrie trecut, într-o scrisoare adresată secretarului american, d-na Albright, în care își exprimau aceleași temeri ca și acum, dar fără ca aceste temeri să facă parte din scenariul imaginat de dl Dumitru Tinu. * Acest foarte interesant punct de vedere al directorului ziarului Adevărul poate stîrni la fel de interesante semne de întrebare. Nu cumva acest scenariu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17203_a_18528]
-
stîrni la fel de interesante semne de întrebare. Nu cumva acest scenariu de fapt nu există? Sau nu cumva lobbiștii președintelui Constantinescu, așa cum sînt considerați cei doi congresmeni americani, Wolf și Smith, poate că sînt pur și simplu interesați de România și exprimă puncte de vedere care trebuie înțelese ca atare, nu ca sprijin pentru președintele Constantinescu. * Pentru dl Tinu și nu numai, ultimele pățanii politice din România ar fi urmarea faptului că Puterea e cea care stabilește temele dezbaterii preelectorale. Iar opoziția
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17203_a_18528]
-
însă că redactorul șef al Adevărului a susținut inocența d-lui Iliescu în privința firului roșu. Inocență care s-a dovedit a nu fi inocență. * În alt ziar, AZI, dl Ion Cristoiu girează afirmația că cei doi congresmeni care și-au exprimat îndoieli față de beneficiile pentru România ale revenirii la putere ale d-lui Iliescu ar fi niște numărători de gropi din aeroportul din Los Angeles. În ziarul d-lui Cristoiu, acest fapt e considerat o dovadă de neseriozitate. Pe de altă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17203_a_18528]
-
mai rău"! Așadar, ține de politica și de conștiința celor care fac "22"-ul atitudinea publică aleasă. Atunci când din revistă dispar, unul câte unul, Emil Hurezeanu, Șerban Orescu, Dan Pavel și, iată, Gabriel Andreescu numai pentru că s-a întâmplat să exprime poziții critice față de erorile d-lui Constantinescu, lucrurile nu sunt tocmai în regulă. Despre ce fel de "dialog social" mai poate fi vorba? Unde e libertatea de exprimare, de care, în Calea Victoriei 120, se face atâta caz? Nu e elegant
Taifun în Calea Victoriei, 120 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17224_a_18549]
-
cred că se exagerează, potrivit rasei anglo-saxone avînd, printre intelectualii ei umanitariști, înclinația de mazochism, dar nu-i locul să dezvoltăm ideea...) Sigur e că, de Ziua Recunoștinței, prin extrapolare, cei mai avuți și posedînd o bună poziție socială își exprimă gratitudinea, recunoștința față de cei ce sînt mai vitregiți din toate punctele de vedere. Pare o imensă ipocrizie americănească, la cea dintîi impresie, deși lucrurile sînt mai complicate, în ciuda faptului că moralistul obișnuiește să spună: "Temeți-vă de prima impresie, că
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
-i trebuie să mai fi avut ceva, ce scapă lentilelor și plăcii fotografice moarte, ceva imposibil de imprimat doar prin optică și chimie. E poate tocmai acel un "nu știu ce" și un "nu știu cum" pe care se simțea în dificultate să-l exprime chiar cel care a fost Eminescu. Se vede că alcătuirea ei pămîntească emana acel "ceva" greu de prins între rosturile slovelor și, dincolo de extazierile romanțioase, dincolo de hiperbolele literaturizării, avea probabil un farmec care o detașa de celelalte femei. În orice
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
diplomatic -, un adevărat viespar al spionajului sovietic. Era, cum va afirma în depoziția sa la procesul intentat celor patru temerari, fostul nostru ministru de Externe, Grigore Gafencu: "un protest teribil, de deznădejde, împotriva vidului moral care domneșe în țara lor" exprimând, de fapt "deznădejdea unei întregi națiuni." Evenimentul a fost prezentat, bineînțeles, de către autoritățile comuniste drept trădare de țară, iar cei patru viteji taxați de "Scânteia" drept "fasciști", "criminali", "terorișit" etc. etc. Memorialul anticomunist din închisoare al lui Oliviu Beldeanu, ca
Restituirea unui adevăr istoric by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/17227_a_18552]
-
la întărirea Păcii și Prieteniei între popoare, asociindu-se la apărarea idealurilor și obiectivelor definite de UNESCO". În fiecare an, de Ziua Mondială a Teatrului, o personalitate din lumea teatrului sau din alt domeniu al culturii este invitată să-și exprime gândurile legate de acest eveniment, într-un Mesaj internațional, care se difuzează în lumea întreagă, în zeci de limbi. Anul acesta, Mesajul internațional este semnat de dramaturgul canadian Michel Tremblay, cunoscut și ca romancier, traducător, adaptator și scenarist, de șase
27 martie, Ziua Mondială a Teatrului by Michel Tremblay () [Corola-journal/Journalistic/17232_a_18557]
-
a descrie sufletul rus, în care toate ființele umane se pot regăsi. Așa se întâmplă cu toate geniile și chiar cu simplii autori de teatru buni: fiecare replică scrisă de un autor undeva, în lume este prin definiție universală, dacă exprimă strigătul fundamental al Electrei: "Cum să-mi încep acuzarea? Cum să o închei? Ce să pun la mijlocul ei?"
27 martie, Ziua Mondială a Teatrului by Michel Tremblay () [Corola-journal/Journalistic/17232_a_18557]
-
două războaie mondiale, când constatăm că sentimentul demnității umane n-a dispărut cu totul în anii comunismului (continuitate care a făcut posibilă revoluția din 1989), trebuie să avem în vedere și această contribuție. Ca personaj, Petre Pandrea este neverosimil. Se exprimă fluent în cinci limbi, având acces direct la cultura europeană, dar dă prioritate absolută observării și salvării civilizației românești. Este arestat de mai multe ori, înainte de 1944, pentru nesăbuința de a fi venit în atingere cu partidul comunist și face
UN SINONIM PENTRU FRENEZIE: PETRE PANDREA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17242_a_18567]
-
-os propriu-zis argotice, precum bengos (derivat din benga "drac", provenit din limba țigănească), înregistrat mai de mult cu sensul "vesel, glumeț" (Vladimir Drimba), inclus în recente dicționare de argou cu valori negative ("rău", la N. Croitoru-Bobârniche, 1996) dar și pozitive, exprimînd chiar admirația extremă ("excelent, formidabil, grozav", în limbajul adolescentin, la Anca și George Volceanov, 1998). Ultimul sens e prezent în exemplul: "Mai mulți indivizi au coborît din mașini "bengoase"" (EZ 2319, 2000, 4). Unele dintre derivatele recente sînt producții umoristice
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
acestei intenții lăudabile este singurătatea pe care o riscă cel care acceptă această provocare: David încearcă în zadar să împărtășească celorlalți propriile sale revelații, nu numai pentru că nu este înțeles de nimeni, ci și pentru că îi este imposibil să își exprime trăirile, care în fața unui public neîncrezător devin simple truisme. În ce măsură sîmburele imuabil de umanitate, în care David continuă să creadă, e mai mult decît truism și lozincă într-o lume în răspăr - răspunsul oferit e de asemenea paradoxal: cinismul în
Despre actualitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17245_a_18570]
-
cu mentalitatea lor inamovibilă, au fost tulburați de acest argument și l-au admis. Aflăm de la unul dintre actanți că nu trebuie vorbit de un proces al lui Ceaușescu. Ce făceau acei oameni, avocat, procuror, judecător nu era decât să exprime sentimentele întregului popor. Întrebarea ar fi cum de s-au potrivit lucrurile în așa fel încât sentimentele poporului au fost puse în scenă și exprimate de câteva dintre cele mai mari lichele pe care le-a produs. Dacă pui la
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]
-
proces al lui Ceaușescu. Ce făceau acei oameni, avocat, procuror, judecător nu era decât să exprime sentimentele întregului popor. Întrebarea ar fi cum de s-au potrivit lucrurile în așa fel încât sentimentele poporului au fost puse în scenă și exprimate de câteva dintre cele mai mari lichele pe care le-a produs. Dacă pui la un loc declarația lui Sergiu Nicolaescu potrivit căreia în 22 decembrie s-a tras atunci când (numai după fuga lui Ceaușescu și, de aceea, la Timișoara
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]
-
foarte adesea cititorul în neștiință. Descoperirea resorturilor a ceea ce într-o primă instanță nu se poate explica face parte din "montajul" cărții. Din acest punct de vedere narațiunea pare realizată după o tehnică cinematografică. În "Cuvântul traducătorului" Mircea Ivănescu își exprima temerea că limbajul pe alocuri extrem de licențios din primele două capitole ale cărții l-ar putea șoca pe cititorul român, ori că ar putea trece drept particularitatea cea mai de seamă a Hotelului alb. Argumentele sale împotriva acestor poziții sunt
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
sau trei, ar fi o stare conflictuală. În ce mă privește, singura perioadă când am simțit acea discrepanță între mine și lumea de aici a fost în primii ani, când mă rușinam de accentul meu românesc. Acum, faptul că mă exprim în trei limbi în fiecare zi, că scriu în franceză și că citesc în general în engleză, mi se pare un mare privilegiu. Nu mai concep să trăiesc într-o singură limbă, într-o țară cu o identitate unitară. Pentru
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
ca mediu firesc, ca motivație și substanță a poeziei, tema vieții scoate în relief conflictul disimulat ori dat pe față al poetului cu împrejurările ce i s-au hărăzit în chip particular. De unde tensiunea negativă care animă stihurile sale. Ele exprimă o inadaptabilitate funciară ce relativizează lucrurile, precum și onticul însuși: "Și-n carnea mea am căzut, și-n sîngele meu m-am zbătut/ mut ca peștele, trup galben de ceară/ într-un schit al bucătăriei mele plină de zei - farfurii/ și
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]