3,053 matches
-
certitudini, cel puțin consolatoare. Ca un veritabil gândirist, el crede că omul e imperfect fără întregirea prin credință și iubire, mistuit de „înfrângeri și păcate”, dar aspirând la „desăvârșirea înaltă”. Versurile ilustrează astfel o neîncetată înaintare în „misterul tăcerii”, în extaz și vis, câteodată „joc de năluci” în căutarea de sine, însă în toate ipostazele o cale spre mântuire. Iar esența - „floarea luminii” - este cuvântul care întrupează eternitatea, „Cuvântul mumă, Cuvântul tată”, prin care poetul se simte „întâiul făcut”. În cea
VIZIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
uităm că literatura psihanalitică vorbește chiar despre parcurgerea fazei autistice, ca un moment important în conturarea personalității copilului). A. Maslow identifică un „autism agitat”, în care subiectul încearcă, în plan imaginativ, experiențe care fie îl terorizează, fie îl aduc la extaz, și un „autism calm”, de tip contemplativ, în care subiectul se complace într‑o situație idilică prin iluzionare sau prin autoconsolare. Această afecțiune este, de obicei, evidentă în jurul vârstei de 3 ani și are o frecvență mai mare la băieți
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
mai târziu autorul în Revelații despre poezie (2001), unui „univers al purității și al candorii”, unui „lirism extatic-adolescentin”. Fapt constatat mai întâi de critică: Mircea Iorgulescu, în postfața antologiei O milă sălbatică (1983), folosește termeni precum „vocația sublimității și a extazului”, „poet al beatitudinii și deopotrivă al beatificării”, observând și că debutul coincide cu apogeul valoric al poeziei lui P. Primul volum are, într-adevăr, o ingenuitate a percepției senzorial-spirituale, o prospețime a imaginii care se vor pierde ulterior, când tentația
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
nu îi mai recită, seara, precum celeilalte iubitul ei, Le Lac și „«Zburătorul» de-un tânăr Eliad”, ci poeme de Francis Jammes și Balada lunii de Horia Furtună. Câmpia este însă aceeași: „lac întins sub lună”, aceleași sunt clipele de extaz, în care încape iluzia nemuririi, același, poate, și „turnul vechi din sat”, cu clopotul lui sunând „de nuntă sau de moarte”. În atmosfera de patriarhalitate, în legănarea molcomă a distihurilor pline de mireasma holdelor de secară, e o melancolie dulce
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
naturi luxuriante, „templu” în care poate medita în voie la deșertăciunea și nestatornicia celor lumești. O idilă castă se înfiripă între el și o tânără, Aurélie, dragostea lor fiind tratată de romancier într-un registru de melodramă, cu lacrimi și extazuri, până la sfârșitul patetic al celor doi. Fata moare de ftizie, iar contele de prea multă durere. Lecturile, trimiterile livrești sunt puse mereu, din plin, la contribuție. În descrierea ambianței sau a personajelor (visătorul conte, însetat de absolut, baronul de Brinville
PREDESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289004_a_290333]
-
remarcată în epocă (ecouri favorabile apar în „Vremea”, „Cuget clar”, „Luceafărul”), poemele din Dezacord și Întoarceri în biografia mea - în genere, peisaje interiorizate/stilizate, notații confesive, invocații, incantații - transcriu lapidar mutațiile eului, neliniștea existențială, „slova altui timp”, chiar spațiul originar, extazul, mirarea, sentimentul dezrădăcinării. Viziunile sunt dominant retrospective, configurând, în notații abrupte, o atmosferă de legendă și hieratism. Spațiul montan al Țării de Sus, pădurea, fantasmele medievale, copilăria circumscriu un filon autohton prezent și în scrisul altor poeți tineri (bucovineni și
MOROSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288255_a_289584]
-
anul 2000, Focșani, 1999; Lupoaica albă, îngr. Stela Doina Muscalu, Iași, 2003. Repere bibliografice: Ilie Constantin, „Țara bătrânului fotograf”, RL, 1970, 30; Lit. rom. cont., I, 737-738; Enache Puiu, Un poet al viziunilor fantaste, ST, 1982, 12; Ermil Rădulescu, Puterea extazului, AST, 1986, 2; Daniel Dimitriu, Miza stilului, LCF, 1986, 31; Rotaru, O ist., III, 492; Vasile Petre Fati, Școala melancoliei, VR, 1988, 3; Al. Piru, „Viața și vremea”, SLAST, 1988, 16 aprilie; Cornel Regman, Florin Muscalu (Profil), „Revista V”, 1990
MUSCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288327_a_289656]
-
de o viziune considerată, convențional, a fi proprie poeziei feminine), căci N. nu privilegiază temele intimității, erotica, maternitatea, universul casnic etc., ci atacă pieptiș marile teme ontologice și morale, presupus apanaj al liricii masculine. O caracterizează, de asemenea, propensiunea către extaz, puritate, energia și frământarea, o egolatrie „înaltă”, orgoliul afirmat al persoanei libere și active, jubilația trăirii, aspirația spre esențializare și preferința pentru abstracțiune, trăirea aproape organică a orizontului ideatic. Poeta arborează o directețe tăioasă, consemnează eșecul, deruta, marasmul, aprehensiunile, angoasele
NEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
în Renaștere. 1484, postfață Sorin Antohi, București, 1994, Mircea Eliade, postfață Sorin Antohi, București, 1995 (în colaborare cu Florin Chirițescu), Pergamentul diafan. Ultimele povestiri, postfață Dan Silviu Boerescu, București, 1996 (în colaborare cu Mihaela Gliga și Mihai Moroiu), Experiențe ale extazului, postfață Eduard Iricinschi, București, 1998, Studii românești, I, București, 2000 (în colaborare cu Corina Popescu), Cult, magie, erezii, postfață Eduard Iricinschi, Iași, 2003 (în colaborare cu Maria-Magdalena Anghelescu), Iocari serio, postfață Horia-Roman Patapievici, Iași, 2003 (în colaborare cu Maria-Magdalena Anghelescu
PETRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
care o face miraculoasă. De altfel, poeta mărturisește într-o Baladă-autoportret că descinde dintr-o țară de basm. Dacă tematica ancestralului se concentrează reprezentativ în Părinții (1983) și în Casa cu greieri (1984), volumul Grădina Salamandrei (1987) sintetizează paradigmatic poezia extazului vital și a elanului ascensional al spiritualizării și al absolutului. Cartea, constând dintr-un singur poem, are o construcție care ea însăși induce acest sens al depășirii particularului și mundanului. Lumină din iubire (1997) și Îngerii (2002) conțin versuri religioase
NOVAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288489_a_289818]
-
de care O. se distanțează totuși prin accentul liric imprimat versului, expresie a eului „avid de reurcare”, dar și printr-un „danț pe-abise”: „Tu vei danța în negrul șir/ Pe drumul spre metamorfoze” (Flori de sânge). Visare, spleen, arome producând extazul, simboluri, analogii atestă și influența simbolistă (Vibrațiuni,Yahtul negru). Printr-o ușoară notă parodică la adresa propriei figurații simboliste, O. îl anunță pe Ion Minulescu. A cultivat cu insistență sonetul și rondelul, „poème exquis”, cum îl numea Théodore de Banville. Pantheea
OBEDENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]
-
dilatare imaginară, antrenând spiritul într-o ispititoare aventură a cunoașterii: „În marginea/ Fără de margine/ Acolo unde/ Numai ochiul închis/ Îl poate vedea,/ Imobil arde focul/ Cel invincibil// Singura mișcare/ Sunt marile păsări/ Născute din alb orbitor/ Și din multă grație.../ Extaz înflorit/ Din supremă lumină” (Soarele). Ca la Lucian Blaga, văzduhul se populează de păsări și de zboruri diafane, de îngeri care palpită în eter, de luceferi hieratici, sub un cer tainic, scăldat de iubire. Erosul, dominant în poemele de-acum
OANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288499_a_289828]
-
păsărilor, București, 1994, 195-213; Vasile Dem. Zamfirescu, În căutarea sinelui, București, 1994, 9-155; Valentin Coșereanu, Constantin Noica și aventura facsimilării manuscriselor eminesciene, București, 1997; Alexandra Laignel-Lavastine, Filosofie și naționalism. Paradoxul Noica, București, 1998; Ion Ianoși, Constantin Noica, între contemplație și extaz, București, 1998; Glodeanu, Incursiuni, 323-329; Ion Dur, Noica. Portretul gazetarului la tinerețe, Sibiu, 1999; Dicț. esențial, 578-585; Simion, Fragmente, IV, 124-153; Cornel Moraru, Constantin Noica, Brașov, 2000; Manolescu, Lista, III, 64-89; Ion Militaru, Constantin Noica și critica Occidentului, București, 2001
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
și factura personală a cărții, ea însăși o construcție de Ianus bifrons: cu o față privește candid către grandoarea și solemnitatea peisajului montan, având nostalgia paradisului natural, cu cealaltă scrutează eseistic misterele logosului, întorcându-se totodată detașat-ironic asupra entuziasmelor și extazelor perechii ei opuse. Călătoria începută printre lucruri sfârșește astfel într-o expediție hermeneutică. După „livada de cremene”, P. părăsește teritoriul prozei spre a se instala în cel al comentariului ei, din competiție ieșind biruitor ochiul exegetic. Prima și probabil cea
PAPADIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
o conștiință primară. Pe urmele lui Liviu Rebreanu, romancierul creionează cu trăsături sigure un portret de grup al sectei milenariste, în cadrul căruia evidențiază figura lui Maxim Muscă, șeful mișcării. Personaj dostoievskian, acesta oscilează între abjecție și candoare, micime sufletească și extaz, prăbușire și înălțare morală, impunându-și cu forța personalitatea. Fără limită (1936), roman cu accente freudiene, urmărește frământările sufletului modern într-o lume care și-a pierdut credința, autorul trasând cu precizie, chiar dacă fără a descoperi întotdeauna motivații convingătoare, istoricul
PAPILIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
un dezastru, sluțindu-i chipul. Dyonisia se sinucide, nemaiputând îndura coșmarul unei existențe fără sens. Sexualitatea, ca ispită ce duce în cele din urmă la rușine și dezgust, și iubirea proiectată în absolut, poezia îmbrățișării și beția trivială a simțurilor, extazul și sila sunt polii între care oscilează trăirile pasionale ale pictoriței Tiziana, din romanul cu un titlu riscat, Sexul de peste drum (1934). Excitația tulbure a voluptății, deliciile viciului alungă pentru o vreme fantasmele vârstei inocente. Dorindu-și să fie iubită
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
Paradisul nostalgiei ludicetc "Paradisul nostalgiei ludice" În ce constă, deci, darul fotbalului atunci când spectacolul se produce în torentul unei dăruiri totale? Vom răspunde: în apofaza jocului care transcende limita discursivității. Jocul, redus la pura sa imanență, indiferent de rezultat, este extazul libertății la care omul aspiră din cea mai fragedă copilărie. Să nu fie oare jocul limbajul adamic, lipsit însă de amenințările hazardului? Bucuria nemotivată a jocului nu întrupează nostalgia noastră profundă pentru teodrama paradisiacă? Despre virtuțile apofatice ale neînțelegeriitc "Despre
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tratat prin presarea gingiilor, în spatele măselei de minte, aproape de falcă. Atunci a fost prima oară când a putut să audă, după ani de zile de surzenie. S-a bucurat atât de tare, încât a început să danseze în cabinet, în extaz. Un pacient sceptic a fost vindecat de surditate după 39 de ani O doamnă de 45 de ani care era surdă de la șase ani a intrat în cabinetul unui specialist în terapia zonală. Când doctorul a început să-i maseze
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
procesul de îmbătrânire pe care a folosit-o și cu succes doctorul Von Salza. Multe dintre celebritățile noastre și persoane din înalta societate au făcut tratamente de reîntinerire la centrul Renaissance din Nasau, iar rezultatele sunt uimitoare. Sunt în culmea extazului când aceste tratamente de revitalizare chiar le redau tinerețea. Procesul de îmbătrânire este reversibiltc Procesul de `mb\trânire este reversibil" Nu pretind că reflexologia poate realiza singură ceea ce fac acești Ponce de Leon contemporani, dar experiențele lor demonstrează faptul că
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
glas tare, dacă acest lucru e potrivit. Fiecare mantră acționează În strînsă legătură cu simbolul corespunzător, dar mantrele Însele au, la rîndul lor, putere și, atunci cînd sînt psalmodiate, pot aduce energie, impresia de conexiune, stări de calm și de extaz. Am preferat să nu redau mantrele În cartea acesta, dată fiind apartenența lor la tradiția sacră a sistemului Reiki și, chiar dacă ele nu sînt „exclusiviste” - sînt predate oricărui student care urmează Reiki 2 -, rămîn la fel de importante și nu ar trebui
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
dădeam noi. Așadar, opinia publică nu ar fi acceptat un program radical de transformare care ar fi fost doar al nostru. De asta aveam nevoie de parteneri. (Cazul 4, Ungaria) De asta aveam nevoie de parteneri... Această aserțiune ilustrează bine „extazul paradigmatic”, după o formulă care circula În vremea aceea la Budapesta, care caracterizează programul elitelor reformiste ale vechiului regim. Sigur, este ușor de afirmat a posteriori că societatea ungară era pregătită. Cu toate acestea, rolul din ce În ce mai important al banului și
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
fi pură negativitate. Ca urmare, tonul elegiac câștigă teren, regretate fiind clipa pierdută „în valea delicatului Prier” (Clipei), „timpul mierlei” (Preistorie), tinerețea (Doamna Seara, Către Fantazio). Dar resuscitarea trecutului pregătește, totodată, accesul la sublimul lumii prezente. Fervori, nebănuite odinioară, aproape extaze sunt declanșate de „căprioara cu aripi nevăzute” (Căprioara), de „cerbul din vremea lui Gelu” (Cerb), de privighetoare (Trif nebun, Filomela), de „măiastra cu trupușoru-n fum” (Măiastra) ori de Elisafta. Ivită din nou, certitudinea dispariției brutale ( Nu cules ci smuls) se
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
unitatea dintâi a ființei. Când creează forme, artistul visează Forma, principiu spiritual, iar lucrarea lui se situează în miezul și în prelungirea Creației. Într-o atare perspectivă, arta apare ca o mistică de tip special, fruct al lucidității intensificatoare până la extaz. Totuși, împăcarea contrariilor într-o viziune senină, echilibrul visat nu par posibile. Poetul nu află dreapta cumpănă între extreme, astfel că elogiul limitei, măsură și formă impusă „oarbelor energii”, alternează cu spaima de limitare. Definirea poetului, ca „un senzitiv al
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
deștept! După care adăuga: „Nu vă uitați la mine, v-am spus ce trebuie făcut și n-ați făcut nimic, ați spus că n-ați știut. Vă mai spun ceva: ignorantia non est argumentum!”. Starea În rândul activiștilor era de extaz Înfiorat. Pe undeva, situația se repetă: dacă Năstase le va spune activiștilor PSD-ului că ignorantia non est argumentum, vor rămâne Într-o stare de beatitudine. Mircea Mihăieș: Fiind un om destul de abil, Adrian Năstase Încearcă să folosească mai multe
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
transformărilor și conflictelor interioare, care fac ființa să treacă de la o stare de liniște la o agitație extremă. Ideea aceasta era ilustrată în mitologia greacă de disputele neîncetate dintre Zeus, stăpânul cerurilor, și Hera, soția sa. Cerul exprimă chintesența și extazul, în general spirituale, dar uneori și senzuale, după cum o confirmă expresia: «a urca în al nouălea cer». Eclipsă Prin ruperea ordinii prestabilite, eclipsele au fascinat mult timp, dar au și terorizat omenirea. Ca urmare, viziunea unei eclipse în vis are
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]