5,420 matches
-
să-i răspundă și-a tot mers până când a fost singur. A intrat în râu și n-a simțit frigul. S-a întins pe spate într-un ochi de apă și s-a uitat la cer. După standardele râului Salmon, fâșia aia de teren era mult prea aglomerată - trei cabane și un post pentru supravegherea incendiilor pe o rază de cinci kilometri. Trebuia să se fi găsit cineva care să-i fi chemat pe cei de la Serviciul Forestier în legătură cu fumul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe calea întinsă a eternului privesc în jos și-mi continui drumul purtat în gheare de vultur cu aripi ce lovesc prezentul mă înalț spre un nor întunecat adânc în gândire întorc privirea și din nou mă înalț în urma aripilor fâșii ale trecutului se pierd suferința o ridic odată cu mine în drumul meu spre neant purtat în zbor trecem dincolo de nori este drumul către acolo căutam calea găsim drumul urc pe scara de lemn uscat am întâlnit eternul ce mă va
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Colindul vieții Niciun cuvânt. Clopotul bate la ora exactă, în palmă am adunat dimineți ninse în Ajun de Crăciun, două, trei s-au furișat spre apus, dar ninge - taina sfârșitului spre început. S-au despletit stelele de atâta tristețe în fâșii de dor, am lăcrimat pe ziua de mâine, steaua-mi colindă sufletul rezemat de-o creangă de brad împodobită cu beteală argintie. Niciun cuvânt. Dincolo de mine e liniștea zăpezii, pașii se pierd spre toamnă, voi lăsa urme doar pe hârtia
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
aidoma cetăților de strajă rămânerii strămoșii visează a nemurire sub crucea de brad sub cireșul bătrân timpul curge molcom sfios cu aceași statornicie pe pământ dac sub ochiul surâzător al lui Zamolxe Lupeni, 26 octombrie 2012 Opozabil "erga omnes" din fâșii colorate de hârtie rămase pe fund de fioc colbuit printre amintiri "să țesem frumos" ceea ce a mai rămas din destrămarea uitării călătoriți prea grăbit din copilărie ne înveșmântăm în trufie facem din legi cărămidă de zidire alteori însă placă tectonică
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
am auzit-o vorbind: Mama? Sunt Elena... am intrat într-o poveste urâtă și trebuie să vii până aici... La cruce Iarna părea să și piardă din puteri. De printre copaci se adunau apele-n șiroaie, tăind zăpada groasă în fâșii de parcă natura ar fi avut de gând să deseneze ceva anume. Priveam Mureșul cum își duce povestea spre aval și-mi aminteam de mine când mă rătăcisem prin pădurile dese de munte. Ajunsesem lângă o baltă mare ascunsă de aburi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
sută de metri spre dreapta se Înălțau o grămadă de birouri și diverse clădiri, ca niște adevărate blocuri de lumini, debordînd de animație. Era un freamăt ca Într-un micro oraș. Buldozerele și excavatoarele mușcau de-a dreptul din deal. FÎșii de teren, tăiate de mașini pe șenile, ca niște modele ornamentale, se strecurau printre ele. Un drum provizoriu făcea legătura Între șantier și strada principală. Deodată răsună o sirenă undeva peste rîu și huruitul motoarelor și al mașinilor care reverberase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sau pentru că pur și simplu așa i-a fost norocul. Eu, oricum, nu mai aveam de ales. CONFECȚII PICOLLO De un suport În formă de fluier atîrna o placă groasă din rășină acrilică, albă ca laptele, pe care erau aplicate fîșii Înguste din aluminiu, ce alcătuiau un HYPERLINK "http://fel.de"fel de text scris cursiv. Trebuie să recunosc că era tare șic. „Picollo” a fost porecla soției mele În anii ei de școală. Nu susțin neapărat că avea un sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și fac vreo zece minute cu metroul pînă la stația S. Privi În jos și-și ronțăi, nervoasă, unghia de la degetul mare. — Uitați articolul din ziarul de anul trecut, Îmi spuse tînărul Tashiro, uitîndu-se prin ochelarii lui groși la o fîșie de ziar jerpelită. Mi-l Întinse de Îndată ce m-am așezat. — Trebuie să mărturisesc că m-am descurcat destul de greu după schița făcută de tine. — Aici scrie că au dispărut peste optzeci de mii de persoane. Am rămas trăsnit. Cazul domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu poza luată, de parcă s-ar fi născut să fie imagine pe o bucată de hîrtie fotografică. O pată de lumină traversa fundalul În diagonală - poate o parte de clădire ce strălucea Într-o rază palidă de soare sau o fîșie de autostradă. În cealaltă fotografie, coapsele femeii goale, senzuale, se proiectau pe un fundal complet negru. Erau ele mari, dar deși umpleau toată fotografia, Îți lăsau impresia unor oase destul de mici. Forma lor mi-a amintit de un fruct... da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mi-era limpede, bineînțeles numai mie - dar nu-mi venea să cred. Oricît Încercam, nu-mi puteam aduce În minte peisajul ce se Întinde dincolo de curbă, pe care ar trebui să-l știu ca-n palmă, la fel de bine ca această fîșie de drum ce se Întinde În fața ochilor mei acum. Și cu toate acestea, nimic nu mă făcea să mă simt stînjenit. Dacă mă gîndesc bine, Îmi dau seama că mi s-a mai Întîmplat să am cîte un lapsus. Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mai departe, memoriei pe care o păstra timpului său. Acum, la aproape patru luni de la plecare (vara la care mai gândea era de mult terminată), Ana, aflată în cerdacul casei sale, privea în aerul înviorător al dimineții zăpada câmpiei în fâșia văzută departe între casele din canatul drumului și liziera păduricii de iarnă. „S-ar putea ca el să vină aici, să facem Crăciunul împreună”, gândi. Crezu și nu crezu gândului, o scrisoare trimisă pentru asta își tot aștepta - acum inutil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
șef al guvernului, domnul Victor Ciorbea, făcuse o deplasare în prima parte a anului 1997 la Ierusalim. Am propus, și atunci, ca premierul României să facă o vizită și lui Yasser Arafat, al cărui birou oficial se găsea tocmai în Fâșia Gaza. Șeful meu direct, ambasadorul României la Tel-Aviv, nu mi-a acceptat însă propunerea, sub o scuză de neînțeles în diplomație, și anume, lipsa de timp. În orele la care domnul Victor Ciorbea ar fi trebuit să se afle în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
nu mi-a acceptat însă propunerea, sub o scuză de neînțeles în diplomație, și anume, lipsa de timp. În orele la care domnul Victor Ciorbea ar fi trebuit să se afle în vizită protocolară în biroul lui Yasser Arafat, din Fâșia Gaza, la propunerea șefului misiunii diplomatice române la Tel Aviv, premierul României a participat însă la o masă privată, neoficială, la invitația unui om de afaceri, într-un restaurant la Betleem. Participând la această cină, într-un moment prielnic am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
-i spusese premierului României. Probabil din cauza acelorași false temeri de a nu-i deranja pe oficialii israelieni. Cu șeful de protocol al președintelui Autorității Naționale Palestiniene, eu aveam aranjată chiar posibilitatea ca reîntoarcerea premierului României la Ierusalim din vizita în Fâșia Gaza să se facă, eventual, cu elicopterul oficial palestinian, reducându-se timpul de la 2 ore la un sfert de oră. Acest aspect esențial i-a fost comunicat apoi de șeful de protocol palestinian ambasadorului român într-o convorbire telefonică stabilită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
mă împietrise să-mi sloboadă răsuflarea, să-mi desțepenească mânile! Dar parcă a fost o veșnicie - în care privii și în largul Iezerului întunecos, plin de aburi, plin de taină și de un întuneric crescut, în care totuși se strecurau fâșii de sânge; în care mă gândii și la Chiva, care poate trăiește, care poate-i întinsă cu brațele înainte în fundul apei negre, în mocirlă, printre ierburi... Și simții mânile grele, și văzui ochii răi, lucitori, care parcă mă ardeau; țeava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
arătam îngrozitor: unghiile mi se rupeau întruna, părul meu era tocat și lipsit de strălucire, și, deși aveam acces la orice produs de exfoliere și hidratare pe care și l-ar fi putut dori cineva, pielea mi se cojea în fâșii subțiri, cenușii. Am înghițit vreo două calmante, am dat drumul la televizor, dar, negăsind nimic care să-mi atragă interesul, am început să răsfoiesc Dus pe veci. Minunat titlu, apropo, m-am gândit. Optimist. Garantat să le ridice moralul celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
decât murmurul calculatoarelor. Am aruncat o privire asupra tuturor lucrurilor de pe masa de consiliu și m-a copleșit autocompătimirea. Pariez că ești foarte furios pe felul cum se poartă cu mine. Am început prin a căptuși interiorul plicurilor capitonate cu fâșii de lame argintii. Asta a durat până după opt; eram mai înceată decât aș fi fost de obicei, din cauza unghiilor. Apoi am devenit o curea de conversie umană. La un capăt al mesei lipeam o etichetă tipărită pe plic, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
traficul în Marea Roșie. N-am rămas decât două zile la Djeddah, cât să luăm legătura cu o caravană care pleca spre Mecca. La jumătatea drumului dintre cele două orașe, mi-am părăsit straiele ca să îmbrac ihram-ul penitenților, alcătuit din două fâșii lungi de pânză albă fără cusătură, una purtată în jurul taliei, cealaltă pe umeri. Buzele mele repetau neobosite strigătul pelerinilor: „Labbaika Allahumma! Labbaika Allahumma!“ „Iată-mă, Doamne!“ Ochii mei cătau în zare spre Mecca, dar n-am zărit orașul sfânt decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
locul rănit îți va tăia elanul, și așa îi vei oferi adversarului o șansă neașteptată. Valerius își aminti cum se prăbușise Salix când se afla la un pas de victorie, trădat de mușchii sfâșiați de tridentul lui Skorpius. — Înfășoară strâns fâșiile în jurul genunchilor. Așa vei evita alte răni și, în plus, fașele îți vor apăra genunchii. Valerius se așeză în iarbă și începu să-și bandajeze genunchii. Văzu că unii gladiatori aveau coapsa stângă bandajată cu lână și piele în întregime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
taurului în coridele spaniole, să altereze starea psihică a luptătorului și să suscite compasiunea și empatia publicului. Cetățenii liberi, dimpotrivă, erau obligați să-și protejeze pieptul. Limes (pl. limites): granițele formale ale Imperiului Roman. Lorica (pl. loricae): din latinescul loreus, „fâșii de piele“. Este o armură din bucăți tari de piele suprapuse. Foarte rezistentă și ușoară, are drept scop să strângă și să protejeze, asemenea unui corset, spatele soldaților însărcinați cu lucrările de geniu. Printre principalele ei atestări documentare se numără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vine și numele. Cu timpul, s-au format două tipuri de gladiatori traci: unul specializat în lupta cu mirmilonul și celălalt specializat în lupta cu hoplomachus-ul. Cele două categorii de gladiatori difereau printr-o serie de detalii ale armamentului. Tibială: fâșie groasă de lână ce se înfășoară pe picior, de la genunchi până la gleznă, având rolul de a proteja de frig și umezeală. Toga praetexta: togă cu marginea de purpură, purtată de magistrați și de copiii născuți liberi. Toromachos: armură din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pusă sub cheie, desigur, sau bijuteriile prețioase ale mătușicilor, dar era la fel de încântător. Hainele necesare pentru câteva zile de sărbătoare erau împrăștiate pe podea, pe paturi și pe scaune. Zărea volane de mătase de păun și încrețituri din satin rozaliu, fâșii de material și sari-uri în toate culorile imaginabile. Materiale străbătute de fire de aur, presărate cu paiete și bucățele de sticlă, cu papagali brodați și flori de lotus. Erau forme de mango colorate în nuanța prunei și a chihlimbarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Din public se ridicară câteva țipete îngrozite. Totuși, în momentul acela de apogeu, le confundă cu strigătele de admirație. Într-un stil propriu, lăsă pe rând să alunece de pe el sariurile și dupatta cu care se înfășurase. Desfăcu și ultima fâșie lucioasă de material, dar simțea că nu a ajuns încă la punctul culminant al reprezentației sale, acel apogeu spre care se îndrepta, pe care toată ființa sa îl anticipa. Nu se putea dezamăgi pe sine așa că începu să-și desfacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
casa. Mânat de nenumărate sentimente, se îndreptă către bazar. De aici luă primul autobuz pe care îl zări. Autobuzul huruia pe drumul ce ieșea din Shahkot, iar zumzetul motorului său murdar umplea aerul. Sampath se gândi la șerpii care abandonează fâșiile uscate ale vechilor piei și dispar în iarbă, iar prezența nu le e trădată nici de cea mai ușoră mișcare a frunzișului, la insectele care sparg cruste și carapace de lut, care se zbat în orbirea caldă a mătăsii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
uscat. Pinky scutură o creangă înfrunzită strigând: — Ticăloaselor! Duceți-vă înapoi în junglă, unde vă e locul, însă ele săreau în cercuri, pe jumătate drapate cu haine, trăgând sariuri și cearceafuri și piese de lenjerie după ele, rupând materialul în fâșii, împrăștiindu-i accesoriile pe vârfurile copacilor ca pe vopsea. Cei mai mulți dintre adepți își lăsaseră deja praștiile și se retrăseseră în josul dealului, înfricoșați de violența crescândă a primatelor, îngrijorați că vor fi fugăriți și prădați, poate chiar și mușcați. Copacul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]