10,854 matches
-
voi Învia și eu, precum ăsta al vostru...“ „Iisus“, zise Petru. „Știi bine cum Îl cheamă.“ „Da, ăsta.“ Unul dintre ucenici o porni În fugă până la cel mai apropiat cătun și se Întoarse cu niște lucrători care tocmai isprăviseră o fântână. Duceau În spate cazmale, lopeți, toporiști. În urma lor mergea tot satul, tot ce era suflare, căci În tot ținutul se dusese vestea apariției unui mag egiptean care avea să facă o minune. „La șase coți adâncime“, stărui Simon. Lucrătorii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
prefirat de dârele rădăcinilor; retezate de custura sapei, râmele se mușuroiau și apoi se pomăiau la soare ca pe jăratec. Sofia stătea tăcută lângă groapa care se făcea tot mai adâncă, În vreme ce Simon - aidoma gospodarului căruia i se dura o fântână sau temelia casei - Îi tot Îndemna pe lucrători, măsura cu pasul lungimea și Înălțimea gropii, Își cobora cingătoarea În adâncitura gropii, fărâmița țărâna Între degete. Când coșciugul fu gata - din patru scânduri nefățuite, din lemn miresmat de cedru, prinse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
gropii, fărâmița țărâna Între degete. Când coșciugul fu gata - din patru scânduri nefățuite, din lemn miresmat de cedru, prinse În pene de lemn - Sofia Își scoase șalul și‑l Înfășură la gâtul lui Simon. „Jos e răcoare ca‑n străfundul fântânii“, zise ea. Atunci Simon se desprinse brusc de ea, Înșfăcând cu mâinile scândurile coșciugului, vrând parcă să se Încredințeze de trăinicia lucrăturii. După care sări vioi În el și se Întinse. La semnul său lucrătorii se apropiară și bătură cuiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
gladiole crâmpoțite (majoritatea) absolut divine În nuanțe pastelate, pecetluite parcă de simbolul mistic spada‑și‑trandafirul, toate aceste gladiole cu aură macabră aflate sub pecetea umbroaselor vile somptuoase, stropite cu sudoarea grădinarilor trudiți, apoi trandafirii Împroșcați de ploaia artificială a fântânilor arteziene, ca astfel să fie protejați de intemperii, de fapt o jalnică vegetație luxuriantă de flori searbăde făr‑de miresme sau măcar de miasme, În pofida fantasticelor configurații precum cangele crabilor, În pofida faldurilor cerate ale petalelor, a tentaculelor staminelor ori a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de drum Într‑un vagon de vite pe linia Senta‑Subotica; târguitul unor gâște Îndopate pe care le va aduce acasă În ajunul Anului Nou; beția cu niște ingineri ruși la Banović; scosul unei măsele În plin câmp, lângă o fântână cu cumpănă ; un miting de la care a venit plouat până la piele; sfârtecarea lui Steva Bogdanov, geometru, care la o margine de pădure a călcat pe o mină activă și, doar cu o zi Înainte, jucaseră biliard; reapariția acrobatului aerului Aleksić
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
rezulta o altă morală, care ne‑ar putea sugera o Înțelepciune paremiologică, și anume că e periculos să te apleci peste găunoșenia altuia, dintr‑o pornire deșartă, cum că‑n el ți‑ai putea reflecta chipul ca‑n fundul unei fântâni, căci asta este tot deșertăciune. Deșertăciunea deșertăciunilor. SLAVĂ CELUI MORT PENTRU PATRIE CÎND În zorii acelei dimineți de aprilie - era ziua stabilită prin decretul Împăratului pentru execuția sa - străjerii intrară În celulă, tânărul Esterhazy stătea Îngenuncheat cu mâinile Încleștate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nostru nenăscut”. Imaginează-ți că te-ai duce la banchetul de absolvire în fiecare seară pentru tot restul vieții. În fiecare seară un alt decor alcătuit din flori sud-americane și milioane de beculețe albe. O sculptură de gheață și o fântână cu șampanie și o orchestră în costume de seară cântând vreo melodie a lui Cole Porter. Fiecare decor construit pentru arabi din familiile regale și pentru băieții minune ai Internetului. Prea mulți oameni îmbogățiți peste noapte de către investițiile lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
aude cineva cântând „O, Amherst, brav Amherst”. Pe stradă, Frances Dunlop Colgate Nelson, sau „Frizzi”, împreună cu Schuster „Pantoful” Frasier și Weaver „Ciolănosul” Pullman beau din dozele uriașe de bere, stând tustrei în picioarele goale, cu pantalonii murdari suflecați, într-o fântână arteziană. Hainele sărăcăcioase, spune Inky, sunt noile haine pretențioase. Acasă, Evelyn încearcă o duzină de saci menajeri, saci de plastic verzi și negri îndeajuns de mari pentru deșeurile din construcții, dar toți o fac să pară grasă. Ca să arate bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Whittier țipă, cu burta umflată sub cămașa acum strâmtă, deschizându-și nasturii cu unghiile. Chiar atunci, pielea întinsă începe să se rupă, așa cum se deschide o gaură într-un ciorap de nailon. Sângele roșu țâșnește precum jetul unei balene. O fântână de sânge care face publicul să țipe. În realitate, cămașa pare să-i fie puțin strâmtă. Își desface cureaua. Își deschide primul nasture al pantalonilor. Trage o bășină. Doamna Clark îi întinde un pahar cu apă, spunând: — Uite, Brandon. Bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
estetica Bauhaus, ceva internațional și pe deasupra funcțional. În centrul pieții din fața hotelului este un bazin puțin adânc, perfect circular, din care țâșnesc jeturi maiestuoase spre o un țăran și o țărăncuță cocoțați pe un soclu Înalt și Îngust. Hotelul și fântâna arteziană sunt doar două dintre numeroasele edificii ridicate chiar la ordinul lui Sukarno și menite să impresioneze vizitatorii cu dinamica dezvoltării orașului. Margaret numea acele construcții monumentalele erecții ale președintelui. Nu trecuseră nici doi ani și toaletele hotelului se Împuțiseră
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
grijă. Din vorbea cu aceeași mărinimie de mai devreme, Însă rostea vorbele mai tăios, mai distrat, parcă nu mai voia să discute. Poate că obosise și el. Într-un târziu, au ajuns Într-o piață cu sens giratoriu În jurul unei fântâni perfect circulare, atât de vaste, Încât chipurile trecătorilor de pe partea opusă nu puteau fi distinse. În centrul fântânii erau arteziene din mijlocul cărora se Înălța vertiginos o enormă coloană care susținea un grup statuar reprezentând un băiat și o fată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai voia să discute. Poate că obosise și el. Într-un târziu, au ajuns Într-o piață cu sens giratoriu În jurul unei fântâni perfect circulare, atât de vaste, Încât chipurile trecătorilor de pe partea opusă nu puteau fi distinse. În centrul fântânii erau arteziene din mijlocul cărora se Înălța vertiginos o enormă coloană care susținea un grup statuar reprezentând un băiat și o fată ținându-se de mână. Pretutindeni erau grupuri de soldați, pe jos ori În camioane, discutând calm Între ei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Aveau Înfățișări calme, destinse, dar se simțea ceva deo sebit În felul În care-și țineau armele atârnate de gât, cu tocul de lemn sprijinit de braț. — Admiri Monumentul Victoriei? l-a Întrebat Din, arătând statuia fericiților inocenți de deasupra fântânii. Împietriți În plin mers, păreau gata să sară de pe platformă În bazinul cu apă. Când au trecut pe lângă alt grup de soldați, Din i-a pus iarăși mâna pe după umeri. Sunt sigur că voi nu aveți monumente ca ăsta pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de aer produs de ventilatorul din tavan. Au continuat printr-un soi de anticameră plină de saci poș tali și de valize, apoi au intrat În sfârșit Într-un alt salon, ale cărui ferestre se deschideau tot spre peluză, cu fântâna vizibilă În depărtare. În jurul unei mese se aflau trei bărbați În elegante uniforme militare gri, râdeau Încetișor Între ei, probabil drept răspuns la ceva ce tocmai se spusese. și-au ridicat privirile când a intrat Margaret În cameră. Unul dintre
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de praf, trupuri aplecate. Din când în când îți ștergeai fruntea cu dosul palmei și vedeai cum de pe piele se desprind ciuciuleți negri de transpirație și praf. Nopțile se pare că aici sunt grozave, seceta produce o sete necunoscută, cumpăna fântânii se apleacă supusă, căldările se întorceau pline dar apa nu stingea setea, setea de capăt. Nici vinul. Vinul întărea dorința de iarnă, de alb, de odihnă. Acordeonul țiganului zbârnâie până târziu. Fetele jucau fie cu băieții de la fermă, fie două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mine pe drum în gară, în cafele aranjate în jur, și apă, și bagaje, mă transformasem în tren, cu tot cu câmpul ud, cu vaci, cu cal în lat, culmea, am râs tare când am văzut că irigau câmpul și stropitorile erau fântâni arteziene pe lac în verdeață, petrolul ploii, petrolul ploii și mintea mea care procesa încet tot ce se întâmpla la nivelul ochilor, la nivelul urechii, nu mai eram în stare să gândesc nimic, nici măcar frânturi de cuvinte nu îmi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mănăstirea însăși alcătuiește trupul său. Creația este deci un proces organic și ritual, căci numai din ceva viu se poate face un lucru viu. Ca și Ana, Manole moare tot de o moarte violentă, continuând deci să trăiască în apa fântânii O fântână lină / cu apă puțină, deoarece existența ambilor soți nu s-a consumat definitiv în timpul vieții. Corpurile lor devin corpuri de glorie. Ana se reintegrează în cosmos prin intermediul mănăstirii, Manole prin intermediul fântânii. Balada Meșterul Manole valorifică moartea ca și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
alcătuiește trupul său. Creația este deci un proces organic și ritual, căci numai din ceva viu se poate face un lucru viu. Ca și Ana, Manole moare tot de o moarte violentă, continuând deci să trăiască în apa fântânii O fântână lină / cu apă puțină, deoarece existența ambilor soți nu s-a consumat definitiv în timpul vieții. Corpurile lor devin corpuri de glorie. Ana se reintegrează în cosmos prin intermediul mănăstirii, Manole prin intermediul fântânii. Balada Meșterul Manole valorifică moartea ca și Miorița. Prezența
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
violentă, continuând deci să trăiască în apa fântânii O fântână lină / cu apă puțină, deoarece existența ambilor soți nu s-a consumat definitiv în timpul vieții. Corpurile lor devin corpuri de glorie. Ana se reintegrează în cosmos prin intermediul mănăstirii, Manole prin intermediul fântânii. Balada Meșterul Manole valorifică moartea ca și Miorița. Prezența morții nu este aici negativă. Moartea din Miorița este o calmă reîntoarcere lângă ai săi. Moartea Meșterului Manole este creatoare. Românul nu caută moartea, nici n-o dorește, dar nici nu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pentru că ni leai dat nouă. Dar n-ai făcut decât să schimbi numărul și să-l transformi în colectiv. Ești un elev leneș pentru n-ai dormit printre noi. Și ești tare uitat. Poate că ai luat apa de la o fântână care a secătuit. Stai! Nu mă lăsa să alerg după tine! Știi, și eu sunt elevul leneș care încă nu știe să facă pluralul. Iamă cu tine pe geana ochilor tăi să văd mai bine. Știi, m-am așezat și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
centrul pieței se transformase dintr-o dată Într-un magnet cu o forță de atracție de neînvins care făcea inutile manevrele și semnalele de tot felul ale șoferilor mereu aceiași, resemnați În cele din urmă la o rotire goală În jurul unei fântâni arteziene căzută ea Însăși În paragină de ani de zile. Cine se smulge din cercul ăsta va avea viitor, sau, mă rog, ceva acolo o linie dreaptă În față, sau frântă, pe alocuri, chiar o spirală sau o serpentină, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pentru sine un la revedere chinuit, incert, În care sinceritatea sentimentelor era serios pusă la Îndoială de precaritatea rostirii. Ninsoarea Îngropase arteziana din parc cu pește cu tot. Se simțea bine În Piața Carolina pentru că ea era locul său așa cum fântâna era locul peștelui. Crescuse În această Piață ca un copac cu rădăcinile În cer. Să trăiți și să mai veniți pe la noi! Întoarse capul. Un bărbat robust, roșu În obraji, cu o mustață sură, stufoasă, cu un chipiu și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o rasă de iepe de prăsilă și de armăsari de montă. În momentele ei de reverie, i se părea că aude venind din pustă nechezatul lor de animale libere, care nu fac altceva decât să pască, să bea apă la fântâni din lemn cu cumpănă și să se Împreuneze când le venea sorocul. În cazul meu, recunoștea mândră Marta, sorocul pica În fiecare zi. Cine nu rezista, pleca. Lui Coriolan nu-i putea reproșa nimic. Nici măcar o scurtă dezertare. Când scăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În care se făcea tot mai simțit mirosul de broaște și de nămol adus de aiurea de rafale iuți de vânt care mutau norii de ici colo, după câteva zile ploioase. În fața lor se desena tot mai clară cumpăna unei fântâni În căutarea căreia ea pornise parcă de la Început. El o privea mereu cu coada ochiului, se bucura când umerii lor se atingeau, și Își spunea că nu o văzuse mergând prea mult În ultimele zile. Unde să mergi Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În fiecare zi, decât la baie sau până la geam, repede ghemuită apoi În fotoliul de alături, ca Într-un scenariu de film mediocru, spunând ceva când și când, În cuvinte puține și cu toate verbele la trecut. Apropiindu-se de fântână, Își dădea seama că trăiseră doar din gesturi, din senzații și din tăceri, sparte arareori de amintiri buiece și trunchiate. De ce oare, inutil o vreme, cuvântul i se Înfățișa deodată ca o amenințare? Nu doar trecutul e În cuvinte, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]