1,866 matches
-
nu moare oricât l-ar omorî, doar dacă-i Înfig o țepușă În inimă, și chiar și așa Încă se mai Îndoiesc unii, faimoasa piatră, În vechea irlandă, care țipa când o atingea adevăratul rege, fântâna din epir, care stingea făcliile aprinse și le aprindea pe cele stinse, femeile care lăsau să le curgă sângele menstruației pe câmpurile cultivate ca să mărească fertilitatea semănăturilor, furnicile de mărimea câinilor, câinii de mărimea furnicilor, Învierea În a treia zi pentru că nu se putuse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
trecător, dar nădejdea ta că vei găsi, cândva, Desăvârșirea va trăi mereu, purtată din om în om, din anii înfloriți ai tinereții până în amurgul vieții fiecăruia. Căci moartea nu-i decât doar o trecere firească dintr-o stare într-alta. Făclia numită Viață nu moare niciodată, trece dintr-o inimă în alte inimi. IERONIM: Bătrânule înțelept, unde pot găsi liniștea dorului meu? Că-n vis mi s-a arătat, chemându-mă, chipul frumuseții desăvârșite, dar nu știu unde s-o caut. CÂNTĂREȚUL ORB
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Este ultima masă a lui Nizam, un iftar, ospățul care consfințește Întreruperea postului, În a zecea zi de ramadan. Sfetnici, curteni, emiri, toți sunt neobișnuit de sobri, potrivit cu luna sfântă. Masa e așezată sub o iurtă enormă. Câțiva sclavi țin făclii ca mesenii să-și poată alege bucatele. Spre uriașele platouri de argint, spre halca cea mai bună de carne de cămilă sau de miel, spre cel mai cărnos copan de potârniche, se Întind șaizeci de mâini Înfometate, care scormonesc prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
au venit să-i ia trupul, care a fost spălat, apoi Îngropat În mare grabă.” Relatarea prințesei se Încheia, fără nici o trecere, cu aceste fraze din Khayyam, traduse de ea Însăși: Cei ce erau fântâni de știință, pilde-ale virtuții, Aprinse făclii pentru prieteni, În bruma gnozelor, groasă, N-au Înaintat nici c-un pas. În noaptea lor s-au pierdut, În bâlbâiala născocirilor. Și veșnic dorm! Despre soarta Manuscrisului, care reprezenta, totuși, scopul scrisorii, Șirin mă informa În modul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
expeditorul până la moarte și după, asta facem. Dacă găsim expeditorul, pac. Expeditorul, becherul care imitează slova oricui, numa’ să nu fie prins. Ca să enfluențeze moralul lui pápá, înțelegi ’mneatale. Deci, destinul frumoasei din poveste. Imitează slova analfabeților, a cremenalilor cu făclia de paști, făclia pogromului. Știi ’mneata: ăia cu urlete și centiron și cruce și livolvere și cămăși verzi ca iarba iadului. Imitează, să juri, nu altceva. Plastografie. Ca să puie piciorul în prag. Ori, ori, mă-nțeledzi, tranc! — Nu, deloc. Nu înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și după, asta facem. Dacă găsim expeditorul, pac. Expeditorul, becherul care imitează slova oricui, numa’ să nu fie prins. Ca să enfluențeze moralul lui pápá, înțelegi ’mneatale. Deci, destinul frumoasei din poveste. Imitează slova analfabeților, a cremenalilor cu făclia de paști, făclia pogromului. Știi ’mneata: ăia cu urlete și centiron și cruce și livolvere și cămăși verzi ca iarba iadului. Imitează, să juri, nu altceva. Plastografie. Ca să puie piciorul în prag. Ori, ori, mă-nțeledzi, tranc! — Nu, deloc. Nu înțeleg. Ești amețit. Drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
musiu, comédie, mare comédie. Seara pe la nouă și jumătate, intră farfuza în odaie și strecoară un răvășel. De la cine era răvășelul? — De la cine? pițigăi Marga. Stai să vezi. Venerabile domn, în interesul onoarii naționale, te vom așa și pe dincolo. Făclia de paști, răzbunarea Domnului contra celor care l-au răstignit. De colo până colea... gâr-mâr... cu politica. Să cedeze tot, altfel, pac! Tranc, depeșă, neicușorule... imitează, să juri, nu altceva, parcă erau ăia, știi ’mneatale, coloană și centiron. Plastografie. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
străzile se umplu de mii de oameni cu lumânări aprinse în mână, așa cum cere vechea tradiție ortodoxă. Acest final sugerează că Manea a vrut să recurgă la o povestire pe care orice școlar din România ar fi citit-o, O făclie de Paște, a scriitorului român din secolul al XIX-lea I.L. Caragiale - ca la un intertext aluziv și ironic. Personajul principal al lui Caragiale este Leiba Zibal, un evreu, un hangiu de țară și un negustor de vinuri, care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
somnul ne fuse privegheat Când păsări negre au zburat prin preajmă În orice clipă care ni s‐a dat. E‐ o dragoste ce nu se poate pune În cântare și nici în scrieri ninse. Că totul vine din a inimii făclie, E lumea toată , ce‐ n una se cuprinse. Acest cuvânt ce‐i fără‐ asemănare, Precum o rugăciune de‐l rostim. E unul singur, e unul singur, MAMA ! Un altu‐ n lume nu e, și nici nu‐l știm! Mihai Codreanu
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cea din urmă vamă. Din veșnicii, ca focul unei steme Își flutură a dragostei maramă ... Păstrează‐ i chipu‐ n aurită ramă 131 și de nimic, nicicând nu te mai teme! Ocrotitoare‐n oarba vijelie, Chiar umbra ei se schimbă în făclie Pe drumul drept menită să te poarte. În fața ei, de‐a pururi te prosternă! Simbol duios al patriei, eternă, Te leagănă de dincolo de moarte! CÂNTECUL MAMEI Cu mâna albă de domniță Sau aspră mână muncitoare, Purtând o floare la cosiță
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
-naltă/ Cum n-a mai fost altă", zidește Manole, Brâncuși construiește "Coloana Infinitului"), și nu șerpuirea ezitantă din debutul Mioriței, balada aflându-se în primordialitatea înălțării din cultura noastră, ea suie perpendicular pământului, către "munții mari", soare, lună și "stelele făclii". Ochiul transcendental al intuiției anonime originare a văzut cu uimitoare revelație adevărurile fundamentale ale Ființei. Eternul feminin din Frumoasa fără corp, postuma eminesciană inspirată de un basm popular, este lumină pură, imaterialitate, este puritate absolută "O idee ce-i menită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și Sfânt, codri care îi erau atât de dragi! Păstrează astăzi în amintire chipul său zugrăvit pe o fotografie ștearsă de vreme. Singura mângâiere îi este aceea de a putea aduce drept omagiu pentru acest suflet blând și iubitor, o făclie aprinsă, acolo unde îi sunt îngropate rămășițele pământești, în timp ce sufletul străbate liber la adăpostul codrilor seculari. Hărnicuța Fetița clipi de câteva ori, apoi deschise ochii și privi în jur; era dimineață, soarele se ridicase deja pe cer. Se întinse alene
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Ce scaldă sfănt fiorul. El s-a dus, lacrima spune Mult mai mult ca un cuvânt: Viața toată îți impune Drum deschis către mormânt. 6 iulie 2004 VĂD SEMENI CARE UMBLĂ ZIUA Văd semeni care ziua umblă Nu c-o făclie, ci cu șapte, Căci omul a căzut în umbră De când și mintea i-i în noapte. Ei caută ca Diogene În suflete parfum și cinste, Dar florile aborigene S-au ofilit pe false piste. Ici-colo bunul simț tronează În sfera
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Decor de fum Unde crezi că îți va fi gândul Când totul nu se va mai auzi? Neliniștea sufletului inapt Va fi călăuzind o negură lungă? E o lacrimă ce mulți o-mpart Iar zâmbetul păstrat nu-l lasă. O făclie agitată și un simplu mers ușor Se vor aduna într-o seară caldă cu toții. Vei fi cuprins de fericirea mult-așteptată Odinioară uitată într-un mănunchi de griji. Nu știu clar drumul întoarcerii spre sinceritate, Nici spre copilăria sentimentului hoinărit. Nevăzut
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
astă lume de noroiu; Noi reducem tot la pravul azi în noi, mâni în ruină, Proști și genii, mic și mare, sunet, sufletul, lumină - Toate-s praf... Lumea-i cum este... și ca dânsa suntem noi. {EminescuOpI 37} MORTUA EST! Făclie de veghe pe umezi morminte, Un sunet de clopot în orele sfinte, Un vis ce își moaie aripa-n amar, Astfel ai trecut de al lumii otar. Trecut-ai când ceru-i câmpie senină, Cu râuri de lapte și flori
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
moarte. Pentru mine e tot una: De-oiu petrece-ncă cu mîțe și cu pureci și cu luna, Ori de nu - cui ce-i aduce? - Poezie - sărăcie! {EminescuOpI 50} ÎNGER ȘI DEMON Noaptea-n Doma întristată, prin lumini îngălbenite A făcliilor de ceară care ard lângă altare - Pe când bolta-n fundul Domei stă întunecoasă, mare, Nepătrunsă de-ochii roșii de pe mucuri ostenite, În biserica pustie, lângă arcul în părete, Genunchiată stă pe trepte o copilă ca un înger; Pe-a altarului
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Nepătrunsă de-ochii roșii de pe mucuri ostenite, În biserica pustie, lângă arcul în părete, Genunchiată stă pe trepte o copilă ca un înger; Pe-a altarului icoană în de raze roșii frângeri, Palidă și mohorâtă maica Domnului se vede. O făclie e înfiptă într-un stâlp de piatră sură; Lucii picături de smoală la pământ cad sfârâind Și cununi de flori uscate fîșîesc amirosind Ș-a copilei rugăciune tainic șopotit murmură. Cufundat în întuneric, lîng-o cruce mărmurită, Într-o umbră neagră
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
doua zi în spume, Dar frumoasa lui stăpână A rămas pierdută-n lume. {EminescuOpI 69} MELANCOLIE Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă, Prin care trece albă regina nopții moartă. O dormi, o dormi în pace printre făclii o mie Și în mormânt albastru și-n pânze argintie, În mausoleu-ți mândru, al cerurilor arc, Tu adorat și dulce al nopților monarc! Bogată în întinderi stă lumea-n promoroacă, Ce sate și câmpie c-un luciu văl îmbracă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de albine Curg în râuri sclipitoare peste flori de miere pline, Împlu aerul văratic de mireasmă și răcoare A popoarelor de muște sărbători murmuitoare. Lângă lacul care-n tremur somnoros și lin se bate, Vezi o masă mare-ntinsă cu făclii prea luminate, Căci din patru părți a lumii împărați și-mpărătese Au venit ca să serbeze nunta gingașei mirese; Feți-frumoși cu păr de aur, smei cu solzii de oțele, Cititorii cei de zodii și șăgalnicul Pepele. Iată craiul, socru mare, rezemat
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
noi alături". {EminescuOpI 88} STRIGOII I ... că trece aceasta ca fumul de pre pământ. Ca floarea au înflorit, ca iarba s-au tăiat, cu pânză se înfășură, cu pământ se acopere. Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici, Între făclii de ceară, arzând în sfeșnici mari, E-ntinsă-n haine albe cu fața spre altar Logodnica lui Arald, stăpân peste Avari; Încet, adânc răsună cântările de clerici. Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă Și păru-i de-aur
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
eu cercam un vad Să ies la lumea largă... și fost-ar fi mai bine Ca niciodată-n vieață să nu te văd pe tine - Să fumege nainte-mi orașele-n ruine, Să se-mplinească visu-mi din codrii cei de brad! Făcliile ridică - se mișc-în line pasuri, Ducând la groapă trupul reginei dunărene, Monahi, cunoscătorii vieții pământene, Cu babele lor albe, cu ochii stinși sub gene, Preoți bătrâni ca iarna, cu gângavele glasuri. O duc cântând prin tainiți și pe sub negre bolți
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de voie bună, Pîn-ce-un fior de moarte îl prinde dimineața. {EminescuOpI 97} Arald, ce însemnează pe tine negrul port Și fața ta cea albă ca ceara, neschimbată? Ce ai, de când pe sînu-ți tu porți o neagră pată, De-ți plac făclii de moarte, cîntare-ntunecată? Arald! de nu mă-nșală privirea, tu ești mort! Și azi el se avântă pe calul său arab Și drumul, ca săgeții, îi da peste pustie, Care sub luna plină lucește argintie - El vede de departe pe mândra
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Va geme de patemi Al mării aspru cânt... Ci eu voiu fi pământ În singurătate-mi. {EminescuOpI 219} DE-OIU ADORMI... (VARIANTĂ) De-oiu adormi curând În noaptea uitării, Să mă duceți tăcând La marginea mării. Nu voiu sicriu bogat Făclie și flamuri, Ci-mi împletiți un pat Din tinere ramuri. Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape, Luceasc-un cer senin Pe-adîncile ape, Care-n dureri adânci Se-nalță la maluri, S-ar atârna de stânci Cu brațe de valuri
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Mi-e sufletul prea curat, de ce să mi-l încarc?!) Închid o poartă-n urma mea și alta se deschide. O altă noapte albă cu tine aș vrea să tot petrec cu lună și cu stele... În lumina miilor de făclii nu te zăresc unde oi fi? nici acasă nu te-am găsit... Dar, când să plec, pe-un fir de trandafir, într-un spin, era înfipt un mic bilet: „sunt invitat la petrecerea ielelor; un drum cu dus...” Și mai
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
grinzi de beton cu mustățile de fier striat φ10, o dormeză, două parazăpezi și un stabilopod rătăcit cine știe cum. Și, înșirate în spatele lor cu stroboscopul girofarelor feliind întunericul, mașini de poliție și cele ale Salvării. Ca o imensă legiune luminată de făclii se zărea, în depărtare, grâul. Polițiștii țineau legătura prin stație cu colegii lor din celelalte fronturi mai bine dotați logistic și având ca avantaj și bariera Dunării, pe când aici baricadele nu ar fi putut opri o eventuală înaintare prin învăluire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]