1,988 matches
-
să le știm pe de rost, recunoaștem imediat melodia, iar întregul unui film poate fi găsit în oricare din planurile lui. Momentele de actualitate televizată care ne rămân sclipesc în noi ca un caleidoscop, mozaic fără formă, cronică fără cronologie, fărâme fără autor. Televiziunea dă ora, nu anul. Acest caracter fugitiv explică preocuparea ei pentru fidelizare, obsesia "întâlnirii regulate" cu telespectatorul. Ea are nevoie să balizeze timpul pentru că-l banalizează. Ea este timpul care trece și timpul meteorologic, nu cel care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
tot așa ad infinitum... JONATHAN SWIFT, „ON POETRY: A RHAPSODY“ Infinitul și neantul aveau puteri care i-au speriat pe greci. Infinitul amenința să facă imposibilă orice mișcare, iar neantul putea zdrobi coaja de nucă a universului în mii de fărâme. Respingându-l pe zero, filozofii greci au dat șansa viziunii lor asupra universului să supraviețuiască timp de două milenii. Doctrina lui Pitagora a devenit piesa de rezistență a filozofiei grecești: întreg universul era guvernat de proporții și forme; planetele se
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
retragere, mai ales spargerea vaselor și împrăștierea scânteilor divine, sunt reversul activității teurgice, al cărei scop este să recreeze acelanthropos ceresc sfărâmat. Omul căzut, care este răspunzător și de căderea scânteilor, este chemat să repună particulele de lumină, întemnițate printre fărâme, la locul lor primordial din divinulanthropos, activitate cunoscută sub numele de tiqqun.“ (Moshe Idel, Hasidism. între extaz și magie, Ed. Hasefer, București, 2001, p. 139) 2. în iudaism, mezuza (pl. mezuzot) este un obiect tradițional cu valoare liturgică și decorativă
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
prin greaca vorbită la Marsilia. La Paște, mâncarea clasică este drobul de miel. Cuvântul drob circulă în română și cu sensul de „bucată“ (vezi drobul de sare din povestea lui I. Creangă), care provine de la verbul slav sdrobiti „a face fărâme“. Slavul drob a pătruns și în maghiară (darab „bucată“), iar din maghiară, cu înțelesul de acolo, a fost împrumutat de graiurile românești din Transilvania (dărab). Cu sensul de „mâncare de miel preparată din organele interne tocate, amestecate cu verdeață și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
traco-dacă ocupă aproximativ aceeași poziție în vocabularul reprezentativ al limbii române ca elementele din substrat din celelalte limbi romanice. În limba română, avem douăzeci și trei de cuvinte de acest tip (abur, brad, brâu, bucurie, buză, căciulă, cioc, copac, copil, fărâmă, fluier, fluture, ghimpe, groapă, gușă, mal, măgar, mânz, mugur, murg, rață, traistă, vatră), ceea ce reprezintă doar 0,96% din întregul inventar de cuvinte (cele mai multe dintre acestea apar și la Al. Graur, în Încercare asupra fondului principal lexical al limbii române
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
reciproce pe care latina lear fi preluat și supus legilor fonetice specifice evoluției sale, rezultând în română forme precum ceafă, grumaz, buză, mugur, zară, mazăre, sâmbure, viezure, mal, baligă, abure, țarc, țeapă, a grăpțăna, jimb „știrb, cu gura strâmbă”, cursă, fărâmă, bască, strungă, brad, căciulă, mânz, baltă, țap etc. Afară de cuvintele moștenite din graiurile strămoșești (traco-geto-dacic și ilir), pe care albaneza se crede că le confirmă, Pușcariu susține că „avem un număr destul de mare de vorbe care se arată a fi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
digerabilă, și nu de pătrunderea sensului acesteia. În această caricaturală ipostază de formator de educație cu o inedită metodă de "aplicațiune", Stamate pare o reducție a lui Mariu Chicoș Rostoganu, celebrul "pedagog de școală nouă" care-și bombardează elevii cu fărâme de cunoștințe "insalivate", adică distorsionate și idiotizate de propria-i percepție semidoctă, responsabilă de aberații de genul: "Neutru mai apoi, dacă-i calul masculin și iapa femenină, neutru-i catârul, carele nu-i nici cal, nici iapă, nici măgar: e
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
punga, din piele de oaie, cu tabac lui tătâne-su, bătrânul Toma. Asta însemna că povestirea avea să dureze... ...Cum spuneam... de-o săptmană înduram, numa‟ colb și soare.. Nici măcar o adiere de vânt... Zăpușeală mare, mare zăpușeală, fără o fărâmă de nour... Cerul, parcă blestemat, rămânea tot gol și uscat... Era luni... Așa începu pădurarul povestirea cu un oftat adânc. Era‟n ajun de Sânt Ilie, după a 6-a duminică, de după Rusalii, preciză el. - Hm?!.. Ce întâmplare! zise el
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu căuta, decât un zâmbet din partea lor, sau, orice altă dovadă de bunătate ca ea să nu se mai simtă o străină în mijlocul străinilor, ca să se simtă o fiică a pământului, acela și a acelor oameni. Puțină căldură și o fărâmă de simpatie omenească, în jurul ei... asta dorea. Ea le cerea iubire, așa cum îi dăruise ea lui Nică și lui Suru. Fără prieteni, fără vorbe prietenoase... era dureros de singură. Numai în singurătate, ori prin locurile pe care le colindaseră împreună cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
toamnă Tomnatic îți cânt despre noi, despre mine, ferestrele plâng cu emoții străine și oamenii mici se visează prea mari, iar prețul e pus de aceiași samsari, avem etichete pe frunți, pe iluzii, la modă sunt astăzi păreri și aluzii, fărâme de suflet, fărâme de gând, doar tu vii în mine, în dor rămânând ca ultimă stare, ca dulce destin, cu toamna pe buze, prin vis clandestin. Tomnatic accept că va fi îndoială, că viața suportă și fard și spoială, că
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
cânt despre noi, despre mine, ferestrele plâng cu emoții străine și oamenii mici se visează prea mari, iar prețul e pus de aceiași samsari, avem etichete pe frunți, pe iluzii, la modă sunt astăzi păreri și aluzii, fărâme de suflet, fărâme de gând, doar tu vii în mine, în dor rămânând ca ultimă stare, ca dulce destin, cu toamna pe buze, prin vis clandestin. Tomnatic accept că va fi îndoială, că viața suportă și fard și spoială, că vin doar guverne
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
mari se sfătuiau de unde să înceapă colindul: de la părintele Ionică sau de la Ungureni? Din vorbă în vorbă, ajunseră la poarta unei căsuțe șindriluite, înfrumusețată de un trainic pridvor, lipit cu lut, întărit cu stâlpi de stejar, din care răzbătea o fărâmă de lumină. Auzind glasuri, bătrâna aprinse lampa mare, întâmpinând feciorii cu mare bucurie: Bine-ați venit sănătoși, dragii mamei copilași! Bine te-am găsit, maică, se bucură Natalița, îmbrățișându-și mama. Bine te-am găsit, iubită soacră, rosti șugubăț Fetea
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de la bucătăria de campanie a armatei, se rugau ca Domnul să aducă ploaia izbăvitoare pentru sufletele lor ostoite de vâlvătaia aprigă a pârjolului războiului. Vasile și Dumitru căutau să nu se-abată de la rând, de teamă de a nu pierde fărâma de hrană. Ridicând ochii spre Sângeap, văzură o mogâldeață, care se poticnea la fiecare pas: Alt ciung, păcatele mele, rosti îndurerat Vasile. De, oftă Dumitru, păcatele oamenilor. Că tare mai suntem păcătoși! D-apoi, ista i Gheorghe! țipă Vasile, frecându
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pe ceva irațional, fără sens, sau dacă încercăm s-o facem să graviteze în jurul eului nostru, Dumnezeu suferă înlăuntrul nostru izgonit, îl putem chiar și omorî încetând din acel moment noi înșine să mai trăim, dacă ne rămâne însă o fărâmă de credință în sufletul nostru, Dumnezeul din noi crește deodată cu ea și noi creștem deodată cu El, câștigându-ne viața, și tace părintele în colțul luminat de lună, pe ușa deschisă zvonuri de greieri din iarbă, Și dacă, încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Patefonul meu era încă lângă șemineu, dar toate discurile lui Kay dispăruseră. Am pus mâna pe scaunul preferat al lui Lee și am dat cu el de perete. Am aruncat cu balansoarul lui Kay în comodă și l-am făcut fărâme. Am răsturnat măsuța de cafea cu picioarele în sus și am folosit-o drept berbec, spărgând fereastra din față, după care am trântit-o pe verandă. Am adunat în șuturi covoarele în grămezi dezordonate, am tras afară sertarele, am dărâmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pozitiv, o posibilitate absolută a existenței și nu are nimic de-a face cu negativul... este o noțiune supremă de afirmare a existenței în pozitiv. Orice facem, orice gândim și orice simțim nu trebuie să conțină elemente negative: pentru că o fărâmă de întuneric va aduce și altele și va tulbura lumina. Iar noi aparținem arborelui de lumină, suntem ființe luminoase, să nu ne îndoim nici o clipă de acest adevăr al existenței noastre și să nu uităm că suntem conectați la arbore
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
dintre pagini ca iarba din zăpadă... cine mai are răbdare să se lanseze în această activitate abstractă când aceste secole moderne oferă o exteriorizare a oricăror imagini și idei fără vreun prea mare efort din partea audienței?... Probabil cărțile vor rămâne fărâme de lumină ascunse dincolo de zăpada vremurilor, așteptând să-și arunce razele în afara paginilor până când cineva ar avea nevoie de ele... la un moment dat. Însă este bine să avem cărți în această lume... ele sunt mesaje ce aduc energia abstractă
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
aliajul de argint și aur care te face să percepi infinitul și care acoperă și acel obeliskos, cum spuneți voi. Însă preotul care cunoștea formula a murit... — Cum era ritul? interveni Gajus. Chiar și acum, la sfârșitul călătoriei, preotul arunca fărâme de informații în marile spații obscure. Pierduse toate lucrurile pe care le îndrăgise, și ura lui plină de curaj era fascinantă. Arătă spre apa fluviului, care, cu fiecare oră, era tot mai mare și mai repede: — Noaptea marelui Rit vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acela din granit, continuă preotul, pe care l-ai putut vedea sub apă pentru că azi este foarte limpede, e ceea ce a rămas dintr-o statuie enormă a lui Marcus Antonius. După câte se spune, Augustus a pus să fie făcută fărâme și aurucată în mare. Dar soclul a rămas lângă mal și nimeni n-a șters inscripția. Statuia se găsea pesemne într-o încăpere privată a palatului, fiindcă inscripția spune: „Amant incomparabil“. Germanicus îi șopti fiului său: — Marcus Antonius i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai mare al lui Gajus, se întoarse acasă neliniștit și anunță că siriana Martina, presupusa ucigașă, debarcase la Brundusium în lanțuri. — Dar au găsit-o moartă; nu erau urme de boală, nici semne de violență. În părul ei erau înfășurate fărâme dintr-o pastă otrăvitoare. Toți se uitară la el, întrerupându-și discuțiile. — Și astfel e sigur, interveni Gajus, cu o voce devenită dintr-odată matură, că nu vom descoperi niciodată cine a trimis-o la tatăl meu. Apoi sosi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu flori de hârtie ceruită mov, roz, și albastre, „să nu aduceți flori din alea de grădiniță, să aduceți flori domnești!”, așa au spus la telefon. A murit bunica, bătrâna ta bunică, și odată cu ea s-a dus și o fărâmă a veacului trecut. Ochii și mintea ei au dus dincolo de mormânt imaginea capitalei, a unei Viene devastate de război, ea căutându-și fratele ce pleca pe frontul italian, „toate, iubirea, primăvara, anii, necazurile, tot, sunt Încă vii În ochii capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a strâns în jurul degetului meu. Ar fi putut la fel de bine să răsucească o cheie în ușa odăii. Nu puteam părăsi camera. Nu puteam nici măcar să îmi retrag mâna. Chiar și după ce pumnișorul ei s-a relaxat, eram tot prizonier. Această fărâmă de om, această ființă era făcută din aceeași materie ca și mine. Era un miracol. Și astăzi simt la fel. Venirea lui Betsy pe lume doar a intensificat sentimentul. Eram înlănțuit. În timp ce stăteam cu un ochi experimentat la fiicele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
aștepți recunoștință de la nimeni. Iar tata se simți lăsat oarecum cu buza umflată în autocompătimirea sa. De aceea, simți impulsul să-i descrie prietenului starea în care se afla și mai disperată decât era de fapt ca să-i stoarcă o fărâmă de compasiune, fiind atât de preocupat de persoana lui, încât nici nu-i trecu prin minte să se întrebe pentru ce l-ar fi invidiat Hans Saner, ce reprezenta el pentru fostul lui coleg de școală, ce mare scofală făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se citea resemnarea martirei în fața destinului implacabil. Căutai mâna Laurei. Plânsul ei îmi dădu puterea s-o conduc spre ușă, de unde am putut să-l mai văd pe Marcu, cum se izbește în cap cu o halbă care se sparge fărâme și cum șiroaie de sânge i se preling din coafura în neorânduială de-a lungul obrajilor, pe plastronul alb, ieșit din vesta larg răscroită, sub care se zărea cămașa lui de stambă colorată. Turbat, Marcu apucă un ciob al paharului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să evite rezultatul previzibil, acela de a-și plictisi publicul. El Însuși avea ceva atât de evident cinstit, decent și modest, Încât Îți mergea la inimă și, dacă discursul lui nu avea nimic incisiv din punct de vedere intelectual - unica fărâmă de hrană estetică pe care o luă cu el Henry era fraza: „Trebuie să ne amintim că În natură nu există linii“ -, el reuși totuși să evoce calitățile individuale ale marilor săi Înaintași, Leech și Keene, pur și simplu folosindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]