2,023 matches
-
m-aș întoarce-n chaos"). în același timp, „gândirea cosmogonică eminesciană" -cum o definește Mircea Eliade creează „figuri și imagini în care divinitatea, perfecția, puterea, beatitudinea sunt solidare de o durată infinită". Spațiul poetic eminescian (cosmic, terestru, neptunian, subpământean ori făurit în piatră, marmură sau granit) se identifică astfel cu o matrice în care se topesc laolaltă inflexiuni mitice, simboluri ancestrale sau de sorginte cosmică. încrezător în propria-i fantezie, în forța nelimitatei sale imaginații („Turma visurilor mele eu le pasc
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
într-o lume superioară, a cunoașterii și spiritualității, nu reprezenta un semn al interdicției: , iar scările, „simbol în verticală al evoluției, punte de comunicare între cosmic și terestru, figurează ca un intermediar arhitectonic", ele fiind prezente în descrierea palatului Dochiei (făurit din „stânce sure", având drept stâlpi „munți de piatră", streașină „o pădure" toate fiind simboluri ale infinitului), dar și a domei celeste. Atingând, din „ceruri", culmile stâncilor, (Memento Mori). De asemenea, sunt descrise palatul zeilor daci și cetatea Soarelui , dar
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
zbuciumată pe care ursita a purtat-o în patru decenii, prin patru războaie și patru răscoale, care a semănat cele mai multe cruci și morminte, generație care prin luptele duse a cucerit culmi de glorie dar și adâncuri de prapastie, însă a făurit totuși o Românie Mare! Ostași din Crimeia și Tauria, de pe Don sau Bug, de la Odessa și de pe alte meleaguri străine, din văzduh sau valuri, luptători care ați căzut la datorie pentru o cauză dreaptă sau care mai luptați cu arma
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
manifestație a celor prezenți în fața Palatului regal, iar Iuliu Maniu urma să adreseze suveranului un ultimatum, cerând respectarea cu rigurozitate a prevederilor Constituției. Adunarea a fost programată pentru ziua de 15 februarie 1935. Sursele cercetate ne informează, însă, că planurile făurite de Gheorghe Brătianu și Alexandru Averescu nu au fost acceptate de Maniu, care și-a motivat refuzul argumentând că, în acel moment, principala sa prioritate era realizarea unității național-țărăniștilor. În același timp, Gheorghe Brătianu a încearcat să atragă la frontul
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
vreodată după placul său și pentru care nici o avere n-ar fi îndestulătoare, dacă n-ar deveni mai devreme sau mai târziu înțelept și cumpănit. Acesta este ceea ce am putea numi la el omul din naștere. Iată-l pe cel făurit de educație. Se pare că și-a propus sau că i s-a propus de tim puriu, drept termen ultim al ambiției sale, onoarea de a fi un om de Curte. Dacă privești atent, îți dai seama că singura calitate
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
mai erau câteva case, dar au dispărut și ele. Și unde era așezat? Păi, chiar aici în marginea pădurii și ne indică cu cârja locul spre nord-vest, la nici un km distanță. O altă confuzie a fost cu satul Făuroane (sau Făurești, Fărăoane) într-un act din anul 1502, semnat de domnitorul Ștefan cel Mare, în care se certifică faptul "că sluga noastră Mircea Ezereanu... a vândut ocina sa ... din satul de pe Tutova, anume Făurești, unde a fost Stanco ... de la gura gârlei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
confuzie a fost cu satul Făuroane (sau Făurești, Fărăoane) într-un act din anul 1502, semnat de domnitorul Ștefan cel Mare, în care se certifică faptul "că sluga noastră Mircea Ezereanu... a vândut ocina sa ... din satul de pe Tutova, anume Făurești, unde a fost Stanco ... de la gura gârlei (n.p. se referă la pârâul Iezer, unde mai târziu a apărut satul Gura Iezerului) ... la movila lui Puiu" (n.p.de unde vine și numele satului, și, mai târziu, târgului Puiești). Deci este clar că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
a fost Stanco ... de la gura gârlei (n.p. se referă la pârâul Iezer, unde mai târziu a apărut satul Gura Iezerului) ... la movila lui Puiu" (n.p.de unde vine și numele satului, și, mai târziu, târgului Puiești). Deci este clar că satul Făurești sau Făuroane "unde a fost Stanco" era situat pe valea Tutovei, mai jos de Puieștii actuali, în apropierea gurii Ezerului, și deci nici o legătură cu Stâncășenii, situat la 15 km distanță spre nord. Chiar și istoricul I.Bogdan face o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
fost Stanco" era situat pe valea Tutovei, mai jos de Puieștii actuali, în apropierea gurii Ezerului, și deci nici o legătură cu Stâncășenii, situat la 15 km distanță spre nord. Chiar și istoricul I.Bogdan face o confunzie când spune că "Făurești este denumirea străveche a satului Stâncășeni". Totodată, renumitul documentarist M.Costăchescu afirmă, într-un comentariu la un act din 1510, că neamul Ezereanul a fost proprietar al satului Făurești și că lui Petre Ezereanul (comis, tatăl lui Mircea Ezereanul) i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Chiar și istoricul I.Bogdan face o confunzie când spune că "Făurești este denumirea străveche a satului Stâncășeni". Totodată, renumitul documentarist M.Costăchescu afirmă, într-un comentariu la un act din 1510, că neamul Ezereanul a fost proprietar al satului Făurești și că lui Petre Ezereanul (comis, tatăl lui Mircea Ezereanul) i s-a întărit întâia oară în 1454, sub Petru voievod, apoi în 1455 "mai multe sate la Tutova, Grădești (=Gârdești?) unde este casa lui, mai jos Fărăoanea, Stănigești ... și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
1455 "mai multe sate la Tutova, Grădești (=Gârdești?) unde este casa lui, mai jos Fărăoanea, Stănigești ... și Padina lui de la Gâtea (=Gâlțești), cum se vede în uricul de la Ștefan cel Mare din 7010 (1502) martie 14". Așadar, nici Fărăoane (Făuroane, Făurești), nici Stănigeni (Stănigești) de la Tutova nu pot fi confundate cu Stâncășenii. Pe același concept de poziționare geografică și de formare a cuvintelor nu trebuie să ne grăbim a pune semnul de egalitate între Grădești, sat denumit după un Gradea (cunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
pare mai puțin aprins decât Yeats cuvintele lui nu sunt nici pe departe la fel de spectaculoase și cu iz tragic dar adevărul este că, în felul lui tăcut, "mut", el e la fel de intens ca și Yeats. Intensitatea Desperado pe care o făurește poezia lui își ia ca unelte vorbele și intonațiile conversației de fiecare zi. Șiretlic e un poem fără rimă, care se bizuie numai pe ritm. Cu acest ritm alimentează Brownjohn suspansul intelectual al textului. Versul, ideea sunt curmate chiar în
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de ele însele" duc la extremisme pe care deputații din 1789 nu le prevăzuseră. Națiunea în marș Națiunea în marș în timp de pace. Printre aceste zdruncinături, mai întîi în condiții de pace, mai tîrziu în condiții de război, se făurește un sentiment național care, mai mult decît înainte, prinde rădăcini în inima noilor cetățeni. Marile decizii nu mai sînt doar treaba regelui și a Adunării, ele sînt treaba tuturor. Actele politice se pregătesc în cluburile pariziene, cel al moderaților (les
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
milioane. Fulgurantă, traiectoria se termină cu un dezastru, dar, totodată desăvîrșește construirea unei legende care va hrăni visurile și uneori acțiunea generațiilor viitoare. Condițiile epopeii. Napoleon are două atuuri, armata sa și geniul său. Armata este cea pe care au făurit-o puternica demografie a Franței, zece sau cincisprezece ani de lupte și atașamentul la valori sigure, dragostea pentru Republică sau fidelitatea față de șeful victorios, în trei cuvinte numărul, experiența, idealul. În schimb, nu se fac inovații nici în echipamente, nici
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de cel al Senatului) constituie o altă armă necunoscută a tradiției republicane împotriva devierilor regimului parlamentar. Acest regim inedit, în același timp parlamentar și prezidențial, își capătă puțin cîte puțin chipul, dar în toamna lui 1958 el pare înainte de toate făurit pentru de Gaulle, care are nevoie de o mare libertate de acțiune pentru a regla problema algeriană. Alegerile legislative din 23 noiembrie 1958 confirmă scăderea Partidului Comunist. Diversele partide care se reclamă de la generalul de Gaulle se mențin, în timp ce Uniunea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
rădăcină sanscrită - „kr” -, cu sensul de „a face” În accepția sa cea mai generală; a Îndeplini, a executa, a prepara, a produce, a folosi etc. A trecut apoi prin limba latină sub forma de „creare” care Înseamnă "a zămisli", "a făuri", "a crea", "a naște", Însă, În această formă, se referea exclusiv la creația divină, adică creația din nimic. Abia În secolul XX „expresia de «creator» a Început să se aplice la Întreaga cultură umană, să se vorbească despre creație În
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
rădăcină sanscrită - „kr” -, cu sensul de „a face” În accepția sa cea mai generală; a Îndeplini, a executa, a prepara, a produce, a folosi etc. A trecut apoi prin limba latină sub forma de „creare” care Înseamnă "a zămisli", "a făuri", "a crea", "a naște", Însă, În această formă, se referea exclusiv la creația divină, adică creația din nimic. Abia În secolul XX „expresia de «creator» a Început să se aplice la Întreaga cultură umană, să se vorbească despre creație În
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
spiritualitatea creaturii, sfințenia ei, puritatea și neprihana ei, adică frumusețea ei”. Să adăugăm la acestea că puterea sofianică, manifestată în podoaba universului și în lumina mistică a sfințeniei, Sergiu Bulgakov o consideră ca lucrând, în chip natural, prin geniile care făuresc frumusețea artistică. Prin natură, prin sfințenie și prin artă, făptura întreagă aspiră către aceeași lumină transcendentă ca spre obârșia și fericirea ei. Dumnezeu asemănându-se singur cu un artist, am putea spune că raportul față de capodopera sa care e lumea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mai rudimentară de cunoaștere și se găsește la îndemâna tuturor. Contemplația imaginativă însă, ca dar estetic, ca putere de viziune a fanteziei creatoare, e o însușire a geniului. Căci dacă ar fi o proprietate comună, oricine ar fi în stare să făurească artă. Ce e oare mai comun omenesc decât cuvântul și cu toate acestea, știind să-l vorbim și să-l scriem, câți dintre noi pot alcătui din cuvinte capodopere poetice? Prin urmare, intuiția sensibilă e o însușire comună tuturor muritorilor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
coborî lumina cerului în sufletul omenirii, iar Beethoven era convins că muzica lui va mântui lumea de suferințe. În realitate, nici un artist de geniu n a creat pentru a face pe oameni să petreacă. Fiecare atribuie frumuseții, pe care a făurit-o, o misiune de purificare și de înălțare. Gânditi-vă numai la un Tolstoi sau la un Dostoievski. Problema foarte complexă a moralității artei s-ar putea socoti lămurită în principiu după mărturiile tuturor marilor făuritori de artă, convergente în recunoașterea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
putea trăi altfel. În aspectul exterior, în interpretarea pe care noi i-o dăm, acest instinct creator apare ca o jertfă personală, dar el n-o trăiește ca atare, ci ca o satisfacție întradevăr supraumană a operei, pe care o făurește. Am greși însă dacă am confunda acest instinct creator cu o erupție a inconștientului, ce ar face din geniu o jucărie a forțelor oarbe. Geniul e perfect conștient de puterea ce i se manifestă în operă. Satisfacția lui e depășirea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu o erupție a inconștientului, ce ar face din geniu o jucărie a forțelor oarbe. Geniul e perfect conștient de puterea ce i se manifestă în operă. Satisfacția lui e depășirea de sine, e obiectivitatea în lucrul pe care îl făurește și care va dura dincolo de el. Exegi mormmentum aere perennius exclamă Horațiu și tot el spune cuvântul, care sună ca o supremă mângâiere și ca un suspin totodată: non omnis moriar, nu voi muri întreg, fiindcă voi trăi peste veacuri
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care a voit să fie Dumnezeu prin natură. Desăvârșirea sau îndumnezeirea creștină nu e posibilă decât prin har. Ascetul aduce un material pregătit în puritate pe cât e cu putință naturii omenești luminate de credință; dar Dumnezeu însuși e cel care făurește din acest material capodopera sfințeniei, supraomul creștin sau omul îndumnezeit. Supremul artist, care a creat lumea prin Cuvânt, o ridică din păcat și o recreează prin harul Duhului Sfânt, în profunda umilință a omului, care colaborează de bunăvoie la această
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
eseist englez, e unul dintre cei mai originali stiliști. Dar e știut că, la începutul carierei sale literare, Carlyle scria cu totul altfel și fiindcă nu izbutea să atragă atenția asupra cărților sale, s-a pornit cu înverșunare să-și făurească un stil, care să izbească violent atenția cititorului. E stilul ce i-a adus faimă universală și el e rezultatul calculului artistic cel mai conștient cu putință. Exemplele se pot înmulți, dar e suficient pentru a vedea că stilul personal
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
unității și a perenității acestui stil. Cum altfel s-ar putea lămuri faptul că același conglomerat eterogen de elemente artistice ale popoarelor din imperiul roman n-a izbutit totuși să dea un stil unitar lumii păgâne? Și cum s-a făurit ca prin miracol acest stil sub imperiul creștinismului? în cazul întâi, fiindcă nu exista această unitate dogmatică; în cazul al doilea, fiindcă această unitate dogmatică existând, ea a devenit focarul sub puterea căruia elementele eterogene contopindu-se au dat unitatea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]