170,710 matches
-
reține istoria și "montajul" cam eretic la care se poate, iată, gîndi, un "umanist" de azi. Prima parte a romanului, speculînd din plin "efectele de animație" ale dialogului, își convinge cititorii de frumusețea istoriei îndepărtate și cam "moarte", punîndu-le în față un "film" înrudit, tipologic, cu cele despre aventurile lui Asterix și Obelix, fără să fie, prin asta, mai puțin serios. Personajele, fie că e vorba de un copil (Cicero) care-și anunță strălucita carieră viitoare de orator ținîndu-și discursul în
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
preocupat doar să creeze, o fantoșă care nu există decât pe scena artei. Căci acesta este sensul vieții lui Nicolae Breban: Opera, Creația monumentală. Nu viața, ci "construcția magistrală a Vieții și a Ființei". De aceea opera lui Breban ia fața comunismului în aceste memorii în care umanismul creatorului ar fi trebuit să-i învingă pe fiecare pagină vanitatea. Abia acela ar fi fost semnul unui scriitor cu adevărat mare. Sensul vieții este cea mai slabă carte a lui Nicolae Breban
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
scriem pentru a fi consecvenți nu cu negația ci iarăși cu imperfecțiunea noastră, așadar cu imperfecțiunea negației? Condeiul polivalent dar suficient de unitar al lui Barbu Cioculescu e unul din cele mai înzestrate pe care le au, în ceasul de față, literele noastre.
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
răsplătită: La cittŕ delle donne, tot cu Mastroianni în rolul principal. E actorul despre care tind să cred că și-a făcut o carieră ca alter-ego al regizorului. Ambii cuceriseră faima internațională cu La dolce vita (1961). În filmul de față, ambii trec printr-o "criză" a cărei miză e la început blocajul creativ, apoi identitatea. Spun ambii pentru că de data asta Mastroianni e Guido, un regizor care încearcă să-și recupereze inspirația. Ceea ce nu e ușor când ești prins între
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]
-
Adolescenții hollywoodieni fac greșeli, dar au o morală clară care îi cenzurează; nu sunt niciodată vicioși fără motiv, au scuze. Tinerii hollywoodieni au mereu adulți în preajmă, adulți care adesea îi monitorizează într-un fel sau altul. În lungmetrajul de față, adolescenții sunt filmați izolați într-o lume a lor, cu care adulții nu au aproape nici un contact. Tinerii lui Clark sunt animalizați, nu fac decât rău, iar conștiința le e absentă, ceea ce nu se explică prin nimic (traume, sărăcie, abuzuri
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
nici o surpriză. Flashbackurile nu sunt motivate totdeauna, uneori irump din senin. Mai mult, actorii principali joacă roluri împotriva fizicului lor. Anthony Hopkins, negru? Nicole Kidman, mulgătoare de vaci și femeie de serviciu? Nu se potrivește descrierii din romanul lui Roth: "față osoasă inexpresivă". Oricâte tatuaje i-ar pune și oricât i-ar poci mâinile, cu greu îți vine a crede... La care se adaugă faptul că Roth e un romancier acru și acut, pe când regizorul Robert Benton vede lumea într-un
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
câte-un duș... Și astfel ne-am eliberat din punct de vedere lingvistic, mai ales Haralampy, care băuse vreo două cănițe de pălincă pe post de cafea și uita din când în când că se afla și soacră-sa de față... Apoi, m-am înscris la cuvânt și am argumentat: -Dragii mei, vom petrece clipe de neuitat în mediul rural: fără televizor, fără talk-show-uri, fără râsul permanent-molipsitor al Andreei Marin și "vremea" lui Andrei Gheorghe; fără decolteurile Andreei Raicu și perspectiva
Amintire de la Crăciun by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12079_a_13404]
-
hotărât - o să vedeți... Și-am plecat în dimineața de ajun spre mediul rustic visând munți de zăpadă, miros de cozonaci, guițat de porci sacrificați, arome de vinars fiert cu zahăr ars și vanilie, de vin fiert cu scorțișoară, colindători cu fețe îmbujorate... ...Maxi-taxi-ul ni se părea că merge mult prea încet, așa că Haralampy, într-un exces de zel, i-a zis șoferului: -Mă scuzați: n-ați putea un pic mai repede ? Știți ? Noi suntem de la oraș și am vrea să prindem
Amintire de la Crăciun by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12079_a_13404]
-
Alexandru Matei Poezia lui Marian Drăghici are la bază teoria eliadescă a sacrului camuflat în profan: "m-am ridicat decis am dat colțul străzii Clopotarii Vechi spre Povernei / și deodată îmi apăru în față / verticală marea". Filozofia ei este hotărît platoniciană, dualistă. Textul poetic devine astfel expresia unei stări de grație în care poetul intră odata ce realizează contactul cu divinitatea: contact anevoios, de altfel, intermitent, căci altfel, cum s-ar spune, poezia lui
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
în presă. Doamna Ministru al Justiției vrea să dezincrimineze penal delictul de calomnie în presă, astfel încât ziariștii să poată acționa în domeniul lor fără urmă de timorare. Să spună răului pe nume oricine l-ar comite și să dea pe față potlogăriile oricui le-ar face, când le-au descoperit. Dar este și o parte rea, să admitem, în măsura dezincriminării calomniei. Partea bună am văzut-o: dezinhibarea totală a celor care scriu în presă. Partea rea este aceea că poți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
e cale ca pe vremuri de la Schönbrunn în }ara Românească... Între ei și noi, deosebirile nu sînt puține, începînd cu constatarea că "ei, în concediu, au chiar concediu." Cînd și cînd, apeluri salvatoare la "înțelepciunea" clasicilor: "Ce-ar zice Delavrancea față cu acești "nemți"?" După cîteva zile, între care o duminică de contemplare a preajmei, se poate întrucîtva glosa generalizator: "Una din primele constatări despre spiritul helvet se referă - cred - la orgoliul cu care îți impun legile lor. Asta nu înseamnă
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
Alianța D.A. sperînd să găsească un nou adăpost politic. Unii au făcut-o numai și numai să nu-și piardă funcțiile. Au sperat că vor fi primiți cu brațele deschise în cele două partide ale Alianței. Și, cel puțin pe față, au găsit ușile închise. Cînd a venit Convenția la putere, era coadă la înscrieri în PN}CD. După revenirea PSD la Palatul Victoria, o mare parte dintre cei care au fost membri ai PNȚCD-ului s-au repliat în rîndurile
Cum devenim ai noștri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12098_a_13423]
-
direcția Ponta-Daciana, va mai trece apă pe Dâmbovița până să-i dorească cineva la cârmă. Cu un guvern trecut prin parlament mai ușor decât se așteptau chiar și cei mai optimiști suporteri ai D. A., Alianța nu are, în clipa de față, motive serioase de îngrijorare. Dacă premierul va fi cu ochii pe ministerele sensibile (Justiția și Internele în primul rând), dacă va supraveghea îndeaproape mișcările verigilor slabe (Copos, Șereș), nu cred că pot interveni mari surprize. Deocamdată, mecanismele administrative par să
Atenție la Talpa Parlamentului! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12100_a_13425]
-
De la primul rol: acela al unui înger, într-o piesă religioasă, și până la debutul adevărat de la Teatrul Național din 1947 în rolul unui egiptean din spectacolul Cezar și Cleopatra de Bernard Shaw, trecuseră ceva ani: "cu tot cârmârzul turnat pe față și pe corp, eu, debutantul de la Național, numai a egiptean nu semănam! Nu semănam, dar debutam". Un debut mut, după care în Ruy Blas, un debut vorbit: "Am ieșit din scenă fericit, mult mai ușor decât intrasem. Fericire, debutasem pe
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
marketing, week-end, OK ) și inclusă în nume - Mi(c)ki, Ni(c)ki etc. În mai multe cazuri, încercările de adaptare grafică (în DOOM: parching, cocher, scheting) n-au prins, preferîndu-se scrierea cu k (parking, cocker, skating). În momentul de față, fenomenul a luat proporții considerabile și are și unele manifestări cu totul noi. În primul rînd, s-au înmulțit foarte mult împrumuturile, anglicismele neadaptate grafic și care nici nu par să se adapteze prea curînd, atîta vreme cît tendința culturală
Domnul K by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12110_a_13435]
-
biserica ca instituție rigidă, dogmatică este dublat de o traumă personală, care se infiltrează discret în discursul Marthei Livingstone. Ce se petrece cu fiecare dintre aceste femei bîntuite de angoase diferite, în lumi diferite, cu experiențe și trecut diferit, puse fața-n față într-un context tragic, rămîne atins absolut tangențial în spectacol. Din păcate.
Accente by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12115_a_13440]
-
instituție rigidă, dogmatică este dublat de o traumă personală, care se infiltrează discret în discursul Marthei Livingstone. Ce se petrece cu fiecare dintre aceste femei bîntuite de angoase diferite, în lumi diferite, cu experiențe și trecut diferit, puse fața-n față într-un context tragic, rămîne atins absolut tangențial în spectacol. Din păcate.
Accente by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12115_a_13440]
-
titlul Motive emotive , din Nic. Iliescu răbufnesc "emoții" care îi alterează pînă și uzul limbii materne, ca să nu mai vorbim de rațiune. Pricina furiei sale o constituie moderatorii TV: "tolomacul de Tabără, tăntălăul de C. Ștefănescu, dulgherul M. Dinu, cu fața aia a lui apoasă și complet lipsită de vreo expresie, și acest spanac congelat de Morărel. Firește (s.n.), este o vreme neprielnică lecturii și discuțiilor inteligente și cu miez". Făcînd dovada lecturilor dar mai ales a inteligenței sale, N.I. dă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12099_a_13424]
-
un fel de sejur terestru, moartea e supremă și destinul implacabil, infernul există - vă rog să nu mă mai întrerupeți cu ovații puerile! -, bibliotecile sunt otrăvitoare, mama-mumie este Pedeapsa Divină și ea e un băiat cu niște umflături neobișnuite în față (adică sâni) și care sângera periodic înainte ca burta să-i crească după ce a "îndesat-o" fratele ei. Lumea e atât cât îi permite limbajul și restul nu contează decât ca bizarerie inutilă. Parcă mi-e poftă de Wittgenstein! în
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
fi atitudinea editorilor occidentali față de literatura română? A.E. Așa cum scria Dumitru }epeneag, în urmă cu un an, doi, în revista Contemporanul, occidentul nu vrea autori români. Dînsul știe mult mai bine cum stau lucrurile, este de multă vreme la fața locului. Este vorba, printre altele, și de imaginea românului în lume, mereu evităm să discutăm despre acest lucru. Nu este una favorabilă. Mulți concetățeni, indiferent de etnie, au făcut prăpăd pe unde au trecut. În general, mai nimeni nu are
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
cazul... Domnul Edgar Reichmann, chiar acasă la dînsul, mi-a spus că un important traducător vrea să tălmăcească în limba franceză romanul meu Stațiunea și să nu tratez cu nimeni altcineva o altă eventuală propunere. Poetul Peter Sragher era de față. Așteptînd mai mult de un an, am pierdut două oportunități. Și vina nu a fost a domnului Reichmann și nici a traducătorului... E complicat totul... Editorii străini se consultă, deseori, cu unii dintre "binevoitorii" noștri confrați răspîndiți în lume... Cineva
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
un mecanism care nu făcea decît să execute un ordin. Nu acceptam indiferența și impertinența unui funcționar și într-o zi am fluierat - cu două degete băgate în gură - într-o bancă, atunci cînd o salariată mi-a închis în față geamul ghișeului. Am fost dus la miliție... O spontaneitate morală - îmi spuneam eu -, dar care nu avea nici un efect atunci cînd ceilalți nu știau ce reprezintă inadmisibilul, insuportabilul și nici ce este moral sau imoral. Sînt împrejurări în care este
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
în prologul celor O mie și una de nopți dezastrul începe prin ochi, se repară prin ureche și atât. Din lașitate, am să înșir câteva cuvinte cu iz de explicație. Fratele cel mic, Șahzaman, stăpânul veacului și al timpului, vede fața ascunsă a palatului său, reversul strălucirii, lumea întoarsă pe dos. Soția lui se desfată în miez de noapte cu un sclav negru. Albul se unește cu negrul. Susul îmbrățișează josul. În lumina zilei stau echilibrul și fastul curții regale, ierarhia
Războiul din ochi și pacea din ureche by Șerban Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/12143_a_13468]
-
face să uităm cunoașterea prin plecarea de acasă, prin călătorie eroică, a lui Sindbad, de pildă. Jocul între ochi și ureche, între cei patru pereți ai casei și lumea largă, între vizibil și invizibil are o mie și una de fețe. Dar, vezi tu, frate vitreg și geamăn, apaticul meu cititor, se ivesc zorii.
Războiul din ochi și pacea din ureche by Șerban Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/12143_a_13468]
-
negativ. Un rol care, cu vremea, s-a dovedit a fi fost singurul pozitiv. Oricât s-a mers pe ideea "scandalagiului" Băsescu, și pe vremea lui Constantinescu, și pe aceea a lui Năstase, dezinformarea n-a ținut. În clipa de față, din câte-mi dau seama, până și cei care-au votat împotriva lui îl creditează masiv. Prin votul de la 12 decembrie, în România a renăscut speranța. O speranță deocamdată timidă - cu părul rărit, în neorânduială, neîngrijită, aproape complet știrbă, asemeni
Președinția ca voință și reprezentare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12125_a_13450]