1,783 matches
-
poziția lui Cervenkov a continuat să se deterioreze. După ce a renunțat la funcția de secretar în favoarea lui Jivkov, influența lui a scăzut. Ulterior, în cadrul luptei pentru putere care era încă în plină desfășurare în Uniunea Sovietică, el s-a alăturat facțiunii lui Malenkov. Pe măsură ce dobîndea o influență tot mai mare, Hrușciov a început să manifeste o oarecare ostilitate față de liderii est-europeni staliniști; întrucît urmărea reconcilierea cu Tito, el avea totodată tendința să-i dezaprobe pe cei care se aflaseră printre cei
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
modificarea definirii obiectivelor care urmau să fie atinse. Pe viitor, nici un program de acest fel nu avea să mai fie elaborat. După accentuarea dezbinării chino-sovietice, Bulgaria a încetat să mai fie atrasă de ideile chinezilor. În acest timp, disputele dintre facțiuni au continuat să divizeze partidul, iar Cervenkov și Iugov rămîneau ostili. O nouă criză a fost precipitată de evenimentele din timpul celui de a-l XXII-lea congres al PCUS ținut în octombrie 1961, la care Hrușciov a lansat o
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
albanez a manifestat un interes limitat în privința eforturilor lui Hrușciov de reconciliere cu Tito. Cu toată insistența sovieticilor, el a refuzat să-l reabiliteze pe Koci Xoxe, care fusese executat în 1949 sub acuzația de a fi fost în fruntea facțiunii pro-iugoslave, ca un semn de bunăvoință față de Belgrad, deși s-au înregistrat unele îmbunătățiri reale ale relațiilor dintre cele două țări. Așa cum era de așteptat, înăbușirea de către sovietici a revoluției maghiare a fost extrem de favorabil primită la Tirana; evenimentele din
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
persoane au fost condamnate la închisoare pe diferite termene.2 Aceste procese și continuarea întemnițării deținuților politici aveau să devină problemele politice majore în anii următori. După încheierea conflictului civil, politica Greciei a revenit la normal. Un mare număr de facțiuni grupate în jurul unor personalități puternice luptau iar pentru putere. Fragmentarea aceasta a vieții politice a fost ilustrată elocvent de alegerile din martie 1950, în care patruzeci și patru de partide s-au angajat în competiție pentru ocuparea a 250 de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
număr de locuri. În ciuda faptului că populiștii erau singurul partid unic care a obținut cel mai mare număr de locuri, 62, majoritatea voturilor au fost acordate candidaților liberali de centru, care aparțineau mai multor grupări conduse de lideri diferiți. Astfel, facțiunea lui Venizelos a cîștigat 56 de locuri, suporterii lui Papandreou 35, iar Plastiras, care era șeful Uniunii Naționale Progresiste, sau EPEK, 45. Partidul Comunist fusese scos în afara legii în 1948, dar membrii lui au putut participa la alegeri în cadrul Noului
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
parte din liberali, inclusiv Papandreou, sprijineau noul regim. Cu o conducere conservatoare la cîrmă și Papagos ca premier, Grecia a beneficiat de unsprezece ani de stabilitate politică, între 1952 și 1963. Atenția principală putea fi acum schimbată de la certurile dintre facțiuni la rezolvarea problemelor interne. Au fost depuse mari eforturi în privința îmbunătățirii situației economice generale, o serie dintre aceste măsuri bucurîndu-se de un succes deosebit de mare. În mediul rural s-a acordat o mare atenție îmbunătățirii metodelor agricole. Introducerea de semințe
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
pe apă datorită solicitudinii pe care o manifesta El față de pești."11 În ciuda lipsei lor crescînde de popularitate, conducerea militară era ajutată de incapacitatea liderilor de partide de a alcătui un front unit. Pînă și comuniștii se împărțiseră în două facțiuni rivale, ale căror puncte comune majore erau opoziția față de NATO și față de influența americană. Centrul prezenta obișnuita lui imagine fragmentată. Dreapta era divizată între cei care îi considerau pe colonei drept mai buni decît orice altă soluție și cei ale
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Grivas, un adept fervent al unirii, era comandantul Gărzii Naționale Cipriote și putea conta pe sprijinul multor simpatizanți, înarmați și ei. Ca să-i anihileze influența, Makarios a încercat să întărească poliția aflată sub controlul lui. Arhiepiscopul beneficia și de susținerea facțiunilor aripii stîngi din insulă; acestea nu voiau unirea cu Grecia, unde Partidul Comunist era acum în ilegalitate. De fapt, insula devenise o ascunzătoare pentru cei care fugeau de regimul militar. Existau deci trei facțiuni: Makarios și suporterii lui, Grivas și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
lui. Arhiepiscopul beneficia și de susținerea facțiunilor aripii stîngi din insulă; acestea nu voiau unirea cu Grecia, unde Partidul Comunist era acum în ilegalitate. De fapt, insula devenise o ascunzătoare pentru cei care fugeau de regimul militar. Existau deci trei facțiuni: Makarios și suporterii lui, Grivas și detașamentele sale înarmate și comunitatea turcă, aceasta din urmă primind arme din Turcia. În 1967, ajutate de soldații trimiși din Grecia, detașamentele lui Grivas au început să atace satele turcești. Total depășită numeric, populația
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
o anume parte a emigrației polone. Spunem o anume parte, pentru că, alături de un Branycki, fuseseră aruncați pe drumurile continentului alte mii de compatrioți de origine modestă, ducând o existență precară. Este vorba, așadar, de o emigrație eterogenă, împărțită în partide, facțiuni și curente ce se deosebeau prin proveniența socială a aderenților, prin formație intelectuală, prin concepție filosofică, socială și politică, fiecare avansând o tactică, căi și metode proprii de acțiune. Un singur țel le unea: reconstituirea Poloniei. „Societatea democratică poloneză” (Towarzystwo
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nationale (Frontul de Eliberare Națională) partid socialist din Algeria, înființat pe 1 noiembrie 1954 în urma fuzionării unor grupări mai mici. Țelul său era ca Algeria să devină independentă de Franța (n. trad.). Organisation de l'armée secrète (Organizația Armată Secretă) facțiune militantă naționalistă care a organizat mai multe acțiuni violente în perioada războiului din Algeria (1954-1962), cu scopul de a împiedica obținerea independenței de către aceasta. Sloganul OAS era: "Algeria este franceză și așa va rămâne" (n. trad.). În traducere liberă "gură
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
compoziția socială și politică a listelor electorale. Țăranii sînt excluși de la vot. Grupurile care se opun în privința programului se sfîșie reciproc în rivalități personale: conservatorii duc, adesea, lupte intestine în mijlocul acelorași familii; cîmpul partidului național este împărțit în mai multe facțiuni: boierii de rangul al doilea se opun celor din prima clasă. Unioniștii procedează la Iași la fel ca la București. Consulul Franței la Iași, Victor Place, într-o scrisoare adresată, în octombrie 1857, ambasadorului Thouvenel exaltă: "În sfirșit, marea operă
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
două figuri determinante ale liberalismului, ale "partidului roșu", erau atunci Rosetti și Brătianu. Agenții lor erau infiltrați în armată și administrație. Liberalismul numără în rîndurile lui și moderați ca Ion Ghica, Mihail Kogălniceanu. Opoziția la guvernul conservator favorizează cooperarea diverselor facțiuni ale mișcării liberale: un jurnal intitulat Alegătorul liber este creat în ianuarie 1875, se organizează manifestări împotriva "tiraniei boierilor". La sfîrșitul lunii mai 1875, partidul este organizat, iar programul este publicat în Alegătorul liber. Structurile partidului sînt constituite în majoritatea
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ținta atacului membrilor Școlii Ardelene, dar și a liberalilor. Revista lor, fondată în 1867, Convorbiri literare, polemizează cu Revista Contimporană din București. Confruntarea are loc în 1866 pe terenul politic: junimiștii se declară în favoarea candidaturii unui prinț străin, în timp ce o facțiune liberală din Iași din jurul lui Bărnuțiu și Holban este pentru un prinț român. Junimiștii se văd acuzați de a fi atei, cosmopoliți și vînduți străinătății. Influența Junimii și a Convorbirilor literare se impune, între liberalii reduși la o practică politicianistă
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
nenorocire, numai lustrul din afară!". Junimiștii aduc un reproș de fond romanticilor, care au inventat un popor uitînd poporul, adevăratul popor român. În aceasă epocă de modernizare a României, junimiștii nu dețin monopolul criticii corupției și a pervertirii funcționării instituțiilor. Facțiunea liberală radicală contestă caracterul pretins democratic al sistemului politic românesc. Constituția din 1866 este demnă de o țară europeană civilizată, dar dreptul de vot rezervat unei părți neînsemnate din populație falsifică întreaga construcție a statului-națiune. Poporul este aproape mut. Lupta
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
anului 1880, axele sociale și economice ale majorității guvernamentale. Forțele de stînga sînt minoritare. Ele s-au născut din mișcările intelectuale inspirate de Rusia și Germania și au evoluat spre militantism în mediul rural, apoi și în centrele muncitorești. Unele facțiuni au ales calea legală și s-au apropiat de aripa stîngă a Partidului Liberal. Răscoala din 1907 și dezbaterile pe care le provoacă, în 1912, primul război balcanic le vor preciza angajamentele respective. JUSTIȚIA SOCIALĂ Primii militanți socialiști și poporaniști
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
doi conducători: Maniu, care reprezenta pînă atunci Partidul Național de origine transilvăneană și Mihalache, care-i reprezenta pe țărani. Prezența lui Maniu trimitea la tradiția burgheziei patriote transilvane, cea a lui Mihalache la istoria partidelor țărănești din care făceau parte facțiunile care în noiembrie 1919 nu ezitaseră să anunțe măsuri radicale de stînga, inspirate de practica populistă a stîngii din Basarabia. De atunci, țărăniștii au evoluat spre reformism. Cei pe care alianța cu Partidul Național din Transilvania i-a atins s-
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
acuzat că aș avea o minte stricată precum cea a unui oarecare Beranardino Telesio din Cosenza. De ce vor ei să ma tundă ca pe o oaie și să mă facă să pasc în tot locul? În mânăstire iau naștere două facțiuni opuse: una e fascinată de tânărul dominican din Stilo, cealaltă îl urăște, îl spionează, îl dușmănește, încearcă să-l elimine. El își vede de treabă, ca de obicei, studiind cu multă tragere de inimă, și făcând lungi plimbări, în timpul cărora
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fiți uniți, trăiți în pace, și Dumnezeu păcii și al dragostei va fi cu voi (2Cor 13, 11). Apostolul propunea corintenilor și Bisericii primare valorile spirituale, care se puteau obține din armonia existentă într-o comunitate religioasă propriu-zisă. Sciziunile și facțiunile sunt surse de ură, iar ura este dușmanul lui Dumnezeu. Discursul lui îi viza mai ales pe cei dizidenți, infiltrați în sânul comunităților, iubitori de vrajbă, confruntați cu lipsa păcii interioare și regăsirea lor în Dumnezeu. Pacea creștină este concordia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Dictaturii Comuniste din România, Raport Final, București, 2006, p. 35. Lovitura de stat de la 23 august 1944 a răsturnat dictatura pronazistă a mareșalului Ion Antonescu și a adus România în coaliția antifascistă. A urmat o perioadă de luptă acerbă între facțiunile din interiorul PCR. Aceste facțiuni se deosebeau nu numai din cauza unor experiențe diferite ale războiului (unii dintre membrii PCR petrecuseră războiul în URSS, alții în ascunzători clandestine, în timp ce alții stătuseră în închisori și lagăre), dar și datorită existenței unor relații
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Final, București, 2006, p. 35. Lovitura de stat de la 23 august 1944 a răsturnat dictatura pronazistă a mareșalului Ion Antonescu și a adus România în coaliția antifascistă. A urmat o perioadă de luptă acerbă între facțiunile din interiorul PCR. Aceste facțiuni se deosebeau nu numai din cauza unor experiențe diferite ale războiului (unii dintre membrii PCR petrecuseră războiul în URSS, alții în ascunzători clandestine, în timp ce alții stătuseră în închisori și lagăre), dar și datorită existenței unor relații profunde (inclusiv personale) cu Moscova
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și a primit pașaport american în 1948). Yourcenar, deși se născuse la Bruxelles și plecase să trăiască în America, era neîndoios franțuzoaică cu mintea și sufletul și, nu cel mai puțin important, în virtutea faptului că scria exclusiv în acea limbă. Facțiunea pro-Yourcenar, la fel de puternică, pleda în favoarea ei pe motivul că scrisese o literatură de cea mai înaltă calitate, standarde pentru care Academia însăși fusese fondată în 1634. Nu supăra pe nimeni faptul că o englezoaică (Margaret Thatcher) de pe celălalt mal al
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
societățile plurale / 83 CASETA 6.1 Geografie și sisteme politice / 96 CASETA 7.1 Putem vorbi despre o "nouă" politică? / 120 CASETA 8.1 Presa, radioul și televiziunea sunt ele o a patra putere responsabilă? / 132 CASETA 9.1 De la facțiuni la partide / 142 CASETA 9.2. Ambiguitatea conceptului de apartenență partinică / 154 CASETA 10.1 Construirea lentă a sistemelor de partide în Europa de Est / 183 CASETA 11.1 Problemele ridicate de finanțarea partidelor / 192 CASETA 11.2 Magnitudinea districtelor și proporționalitatea
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
componente și să vedem care sunt le caracteristicile. Activitatea guvernamentală a fost concepută vreme îndelungată în funcție de instituțiile și grupurile în cadrul cărora operează agenții. De la Aristotel încoace, teoreticienii au dezbătut caracteristicile unor organe precum executivul, camerele desemnate, parlamentele sau adunările legislative, "facțiunile" (în multe sensuri strămoșii partidelor), curțile de justiție și adunările locale; dar analiza guvernării în termenii sistemului politic a condus la o reevaluare atât a rolului cât și a naturii instituțiilor. În primul rând, deoarece conceptul de sistem politic se
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și autoritarism. Caracteristicile de mai sus justifică parțial așteptările care însoțesc la început aceste regimuri, atât în interiorul țării cât și în afară, dar justifică și relativa lor instabilitate. Un anumit grad de pluralism duce la diviziuni puternice între grupuri și facțiuni. Aceasta poate rezulta într-o formă de guvernământ liberal-democratică, dar numai dacă există instituții politice puternice și dacă tensiunile sociale și politice rămân relativ scăzute, mai ales în rândul minorităților, care au adesea un caracter religios, etnic sau chiar tribal
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]