2,704 matches
-
Revoluția din al cărei panteon face parte Che este organizată în jurul promisiunii escatologice a mântuirii. Participarea la revoluția cubaneză este prologul intrării în revoluția mondială la care visează Che însuși. Explicit și agitatoric, mesajul scenariului lui Oesterheld este indisociabil de fantasma acestui om nou pe care Che îl pregătește, prin traiectul său mundan. Intratabil și irațional, revoluționarismul lui Che împrumută, în dicțiunea biografiei grafice, atractivitatea etică ce îl va transforma în alternativa radicală la impasul etic al comunismului sovietic. Monologul lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a lui Jack London era și dragostea de viață a lui Hemingway și că drumurile lor nu puteau să aibă un alt sfârșit. Nu ne va fi dat să îmbătrânim cu adevărat niciodată și din visele lui Corto se întrupa fantasma somnului în care se va cufunda, la rândul său, în vreme ce Hemingway se pregătea să plece, pentru o altă zi pe front, o altă zi din care va naște romanul care deja îi bântuia nopțile. Nu ne va fi dat să
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
trăi noaptea reprezintă un soi de asceză. Alegînd să lucreze noaptea, François nu se elibera de orice legătură cu lumea, precum confrații lui, stoicii. Dimpotrivă, se angaja, și Încă Într-un mod hotărît, Într-o solitudine populată cu viziuni și fantasme. Asceza lui nu era un sacrificiu vag creștin În vederea cîștigării unui plus de suferință, chiar dacă suferința nu lipsea din tablou. Trăind noaptea, se abținea să-și petreacă zilele pe stradă: „Cunoaștem“, i-ar fi spus Karl Abraham, „sensul obișnuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un talmeș-balmeș, o adunătură de Însemnări. Importante nu erau călătoriile, important era călătorul. Personajul ar fi obligat - și autorul odată cu el - să se Întrebe mai devreme sau mai tîrziu de ce și cum devenise scriitor, datorită cărui Îngrozitor hazard și căror fantasme neprevăzute, prin ce fericite Împrejurări viața lui Îl făcuse să dorească să strice ordinea lucrurilor, determinîndu-l să scrie În loc să se mulțumească să citească. Atunci apăruse În scenă tatăl lui. François Își amintise de Enea care coborîse În Infern spre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Închidea chiar pînă sus. De Îndată ce putea, Își scotea sandalele și umbla desculță. Nu eram Încă marele perturbat sexual ce aveam să devin mai tîrziu, după cum mi-o reproșau diverse femei - „dragul meu François, nu țin deloc să fiu doar suportul fantasmelor tale erotice, sînt totuși și femeie!“ sau: „În scrisori, nu vorbești decît de sex, nu-mi pui nici cea mai mică Întrebare despre munca mea“ - și privisem sînii Marysei așa cum priveam curba colinelor sau ramurile unui pin de pădure Îndoite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
vechi vis de sugar, amice! — Și atunci Înseamnă că Bazooka Bar era camera surorilor mele? — Să nu ne ambalăm, totuși! Ai vorbit de biserică și de tabernacol, dar nu te crede totuși mai Îndrăzneț decît ești. Ți-aș putea cita fantasmele unuia dintre semenii dumitale, care visa să introducă o ostie În vaginul celei cu care era pe atunci, o ostie consacrată, bagă de seamă, e un amănunt pe care ești În stare să-l apreciezi - pentru ca glandul să fie cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de Paris-Match din sucursalele Casei Presei din Basses-Alpes și din Vaucluse? În coșmarele mele, Paris-Match publicase nu o obscură notiță, ci ditamai titlul cu majuscule anunțat pe copertă: „Franz Weyergraf publică Un tip oarecare“, iar dedesubt: „Scriitorul catolic ne destăinuie fantasmele sale“. Am explicat atașatei de presă că aveam să fiu confundat cu tatăl meu, sau că mai degrabă nu voiam ca tatăl meu să se vadă luat drept eu Însumi, iar ea m-a Întrebat: „E chiar așa serioasă treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
carte. Nu prevăzusem că se va ajunge la așa ceva, Într-un săptămînal la care tata era abonat: „Desigur că, sătul de insuportabilul său pacient, un psihanalist la modă În cercurile pariziene l-a invitat pe François Weyergraf să scrie despre fantasmele sale“. Să fiu tratat drept un insuportabil pacient! De ce “insuportabil“? Ca și cum dr. Zscharnack, la care nu mă mai duceam, care Îl Îngrijise cu zece ani În urmă pe un tînăr cineast agorafob și care evident nu știa că eu scriam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
insuportabil“? Ca și cum dr. Zscharnack, la care nu mă mai duceam, care Îl Îngrijise cu zece ani În urmă pe un tînăr cineast agorafob și care evident nu știa că eu scriam un roman, m-ar fi sfătuit să scriu despre fantasmele mele! Delphine era cea care mă Încurajase să scriu romanul. Dar dacă, În cartea Un tip oarecare, pusesem mai mult din mine Însumi În personajul analistului decît În acela al naratorului? Nimeni nu se gîndise la aspectul ăsta, deoarece toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
genial, iar acum o dovedește. Atenție! Genial e un diagnostic. Nu fii gelos pe el. O să aibă o viață grea“. Și ce gîndea despre conținutul cărții? Se pare că răspunsul țîșnise pe loc: „Dragul meu, nu sînt eu răspunzător de fantasmele pacienților mei!“. Dragul de Zscharnack! Mai că l-aș fi strîns În brațe! Datorită unui contra-transfer ireproșabil, și cu atît mai meritoriu cu cît nu mă văzuse de ani de zile, spusese fraza potrivită. Dacă tata ar fi fost psihanalist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ani de zile, spusese fraza potrivită. Dacă tata ar fi fost psihanalist! Oare de ce nu le făcusem cunoștință cu zece ani În urmă? Poate că aș fi aflat că tata spunea oricui voia să audă: „Nu sînt eu răspunzător de fantasmele fiului meu!“. Asta ar fi potolit spiritele. Teama că puteam afla că tata citea articolele despre cartea mea camufla sentimente care atingeau un grad de complexitate mult mai mare decît Îmi imaginasem eu la Început. Nu era vorba doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
avea obrajii În flăcări, din cauza rușinii de a-și fi admis lipsa de resurse financiare În fața unor oameni complet străini, dar era fericită că-și salvase prietena. Era aproape sigură că toată povestea dintre Desert Rose și Charlie era o fantasmă, dar dacă acest vis o făcea fericită pe prietena ei, nu putea să i-l distrugă tocmai ea. Mai bine să lase timpul să-și facă treaba. Când David se oferi să-i cumpere ceva de băut, Kitty se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ideii și efortului pe care-l făceau ca să-i dea soliditate ar fi putut fi un refuz sec, fără alte explicații decât, Vremea păpușilor a trecut. Naufragiați, vâsleau spre o insulă fără să știe dacă era o insulă reală sau fantasma ei. Dintre cei doi, cea mai îndemânatecă la desen era Marta, de aceea ea își luă sarcina să transpună pe hârtie cele șase tipuri alese, mărindu-le, prin clasicul procedeu al hârtiei de calc, la dimensiunea exactă pe care păpușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-mi smulg privirea de la rotocolul de abur albicios care-i Învăluia umerii și abia reușeam să-i zăresc chipul hrăpăreț ca al unui ibis egiptean, iar În spatele lui o mulțime de chipuri, năluciri ale Închipuirii și ale memoriei mele. Contururile fantasmei, care se decupau În Întunecimea pasajului, se dilatau și se retrăgeau, de parcă o răsuflare minerală Înceată Îi Însuflețea În Întregime statura... Și - cumplit lucru - În locul picioarelor, uitându-mă la el, am văzut pe zăpadă niște cioturi informe a căror carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
invitând subiectul să-și scoată susmenționatul dop, Îl condamni să-și urmeze propria-i fleșcăire ireversibilă, nu rareori Însoțită de un fluierat foarte ascuțit și de reducerea involucrului supraviețuitor extern la un biet nimic, o imagine descărnată și o exanguă fantasmă a vetustei maiestăți.“ „Nu te credeam așa de vulgar.“ „Acum o știi.“ Lorenza ieșise, simulând iritare. Știam că Belbo suferea și mai mult În felul ăsta: o mânie adevărată l-ar fi Îmblânzit, dar o proastă dispoziție pusă În scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
din același aluat ca și Planul său, s-a dus la Paris, ca În Întâmpinarea unei revelații, a unei resurecții. Cuprins de remușcarea de zi cu zi, de ani și ani de zile, de a fi cultivat doar propriile-i fantasme, găsea ușurare Întrezărind niște fantasme ce Începeau să devină obiective, cunoscute și altuia, fie el chiar Dușmanul. S-a dus să se azvârle În gura lupului? Desigur, pentru că lupul acela prindea formă, era mai adevărat decât Jim Cânepă, poate chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Planul său, s-a dus la Paris, ca În Întâmpinarea unei revelații, a unei resurecții. Cuprins de remușcarea de zi cu zi, de ani și ani de zile, de a fi cultivat doar propriile-i fantasme, găsea ușurare Întrezărind niște fantasme ce Începeau să devină obiective, cunoscute și altuia, fie el chiar Dușmanul. S-a dus să se azvârle În gura lupului? Desigur, pentru că lupul acela prindea formă, era mai adevărat decât Jim Cânepă, poate chiar decât Cecilia, poate chiar decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
chewing-gum, de care ultimul dintre frații Fox Încerca să se descotorosească. Apoi și Theo căzu În genunchi, tușea, se confunda cu acel ceva parazit care-l devora, se rostogoli pe jos, apărându-se ca și cum ar fi fost cuprins de flăcări. Fantasma care fusese Kelley Îl acoperi mai Întâi ca un lințoliu, apoi muri lichefiindu-se și Îl lăsă deșertat pe jos, redus la jumătate din el Însuși, ca mumia unui copil Îmbălsămat de Salon. Exact În acel moment cei patru dansatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
său Wagner să scoată câinele să facă pipi? Wagner... Iată ideea care mi se Învârtea prin cap fără s-o pot prinde. Doctorul Wagner, de el am nevoie. El o să-mi poată spune dacă delirez sau nu, și care-s fantasmele cărora le-am dat substanță. Va putea să-mi spună că nu-i nimic adevărat, că Belbo e viu și că Tres nu există. Ce ușurare, dacă aș fi bolnav. Las În urmă piața aproape alergând. Mă urmează o mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
drept scop „căutarea poemului unic, himericul poem total, adică o formă nouă ce transcende diferențele considerate oțioase (genuri, specii, rigori literare)” (ed. cit., p. 270). Acest sincretism sau sintetism poetic (ilustrat plenar de wagnerism) reprezintă, în fapt, o utopie, o fantasmă aspirînd să reintegreze ceea ce fusese artificial separat de modernitatea raționalist-pozitivistă. Ideea Poemei care îl obsedase pe Macedonski se regăsește și în romane-poem precum macedonskianul Thalassa și Marafka le futuriste al lui Marinetti. Pe de altă parte, „Aluziile explicite la momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ale imaginarului poetic, trimițînd la „Balade des pendus“ a lui Jules Laforgue, la Die Galgenliederen, „cîntecele de spînzurătoare” ale lui Christian Morgenstern scrise pentru prietenii săi din „Clubul spînzuraților”, sau la sfîrșitul lui Gérard de Nerval, figura spînzuratului este o fantasmă dominantă a decadentismului. Avangardismul va fi și el bîntuit de figura sinucigașului. Însă în cazurile mai susmenționate, avem de-a face cu o atitudine comică, estetică, în răspăr cu gravitatea gestului. Arlechinul, Pierrot Lunaire, „paiața cu clopoței” sau „fără de scufie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
manipulat ludic de un Păpușar abstract. Un alt topos al imaginarului decadentist este figura femeii fatale, devoratoare de bărbați devitalizați, cu o virilitate în criză: vampa, nimfomana, femeia-sfinx, Messalina, Salomeea sau Rașelica Nachmansohn a lui Mateiu Caragiale. Ducînd mai departe fantasma biblică a Salomeei - care a inspirat, între alții, pe Flaubert, Oscar Wilde, Mallarmé, Samain, poemul din 1915 al lui Adrian Maniu (ilustrat de Theodor Pallady) este un exercițiu demitizant, violent imagist, verslibrist și improvizatoric. Un estetism cu trăsături vădit expresioniste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și le înving. Sîntem păzitorii lași ai menajeriei noastre”. Metafora ironică din final este prezentă - în cu totul alt context - și într-un poem din epocă al lui Tzara: „Îmi plac animalele domestice/ În menajeria sufletului tău” („Duminecă“), indicînd, desigur, fantasmele subconștientului reprimat... Contestarea mentalității tradiționaliste și apologia „valorilor negative” dau tonul acestui număr. Pentru tinerii semnatari aflați în răspăr cu „massele” manipulate, războiul apare drept revelator al tarelor unei lumi condamnate la autodistrugere: „Fără îndoială, era nevoie de un eveniment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
experiențe poetice cubiste (Apollinaire). Nu există, oricum, o „literatură constructivistă” propriu-zisă, așa cum există - spre exemplu - o literatură futuristă sau suprarealistă. Căci futurismul are în prim-plan ritmul, viteza de „aparat Morse” a reportajului poetic, iar suprarealismul are în centru imaginea (fantasma) psihică extinsă la nivelul poemului sau al tabloului. Cu excepția unor experimente extreme și a cîtorva manifeste, nu se poate vorbi nici despre existența unei „literaturi dadaiste” propriu-zise. Dacă acceptăm ideea că există, la Contimporanul din perioada 1924-1927, o dominantă constructivistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
congresul nocturn al acelor o mie și mai bine de turnuri. Discută și elogiază drapajul carmin și dinamic al frumoasei togi romane făcută la Paris, care îmbracă-desbracă sălbateca literară Românie” (în românește de Alexandru Marcu). Pentru Marinetti, imaginea României este fantasma - puternic erotizată - a unei femei sălbatice, focoase și barbare, posedată în decor futurist nocturn de către eroul civilizator latin. Într-o telegramă citată de către Elena Zaharia-Filipaș într-o notă la monografia sa Ion Vinea, Ed. Cartea Românească, București, 1983, pp. 284-285
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]