9,565 matches
-
ele hotărâri ce păreau deja luate, Olga nu era convinsă că totul e pierdut. Ea voia ca Alex să fie al ei, și atât! Pedală pe aceeași placă știută în care își puse în joc, cum știa ea mai bine, farmecele feminine: - Cum ți-ai dat tu seama că nu suntem potriviți unul pentru altul, dragul meu drag? - Prin multe... Dacă ții neapărat îți pot servi câteva argumente: escapadele tale de noapte, cercurile rău famate pe care le frecventezi și numele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
soi de mâhnire, chiar de jenă față de el însuși, și-și reproșa că procedase ca un ușuratic, un naiv în relația cu Olga. Se confirma acum, cu prisosință, temerea sa de a nu fi prins în tentaculele de caracatiță ale farmecelor ei oferite cu o dezinvoltură dezarmantă. În seara aceea, limpezit, Alex luă hotărârea să-i ceară mâna Inei. Pe lângă informațiile dobândite în ultima vreme despre Olga, care îl despărțiseră sufletește de această domnișoară, întâlnirea cu Tony umpluse paharul. Știa acum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ei, cu o oarecare reținere, de teamă să nu-i răscolească și mai mult sufletu-i îndeajuns de răvășit. - Se poate, mamă, se prea poate, și gândul îi alergă la acele clipe când voise să-l cucerească pe Alex cu farmecele ei feminine, dar continuă: de ce trebuia să mi se întâmple tocmai mie acest lucru? - Pentru că ești fată și pentru că fetele, după obiceiul pământului, trebuie să aibă sub pernă și în toți pașii cu care străbat timpul, cartea nescrisă a răbdării
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
loc de parcare. Ajunseseră să tânjească după un port oarecare, căci simțeau nevoia de chipuri noi. Parcurgeau zilnic zeci de kilometri. Călătoreau fără o țintă anume, doar de dragul călătoriei, însă ceva lipsea. Petrecerea timpului pe vas nu mai avea nici un farmec și tot ce își doreau era să atingă din nou pământul, să apară un port. Experiențele au început să se succeadă din ce în ce mai repede. După plăcere și plictiseală, a urmat furtuna. Era prima lor furtună pe mare. Vasul se balansa în stânga
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de consumul abuziv de stupefiante și alcool. El își urmează sinistra aventură de-a lungul a două avataruri îndepărtate, din secole diferite. Pentru el, idealul e, desigur, inaccesibil. Îl întrevede, totuși, într-o apariție fugară ca un vis de opioman. Farmecul se rupe brusc: replonjat în abisul trecutului, nefericitul asistă la geneza îndepărtată a evenimentelor pe care tocmai le trăiește. Acolo îl înconjoară aceleași personaje, dar grotești și tragice, și constată că acest mediu sordid e chiar al lui. În zori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și vechi. Recunoșteam, în câmpie, arbuștii, pietrele, trunchiurile de copac și minusculele mlădițe de cimbrișor sălbatic. Recunoșteam mireasma familiară a ierburilor. Plonjam, în clipa aceea, în memoria zilelor de demult. Și totuși aceste reminiscențe se îndepărtaseră de mine ca prin farmec. Ele se bucurau împreună de o viață autonomă; eu nu eram decât spectatorul îndepărtat și mizerabil. O prăpastie adâncă se căscase între ele și mine, inima îmi era goală, iar mărăcinii își pierduseră nu demult parfumul încântător. Chiparoșii erau despărțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
departe de mine și m-am dus să mă privesc în oglindă. Aveam obrajii în flăcări: erau la fel de roșii precum carnea care atârna în prăvălia măcelarului. Totuși, în ciuda bărbii dezordonate, aveam o expresie sublimă din care se degaja un adevărat farmec; ochii mei de bolnav erau obosiți, dureroși, copilăroși, dar, ca și când toate lucrurile grele, pământești, se topiseră în mine, fața îmi plăcea; încercam un fel de plăcere senzuală față de mine însumi. Îmi spuneam în fața oglinzii: „Răul tău e atât de profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Până acum n-o privisem niciodată cu atâta atenție. Ca și cum mi-ar fi căzut un voal de pe ochi. Dar eu m-am gândit involuntar la oile atârnând în prăvălia măcelarului. Târfa îmi făcea impresia unei bucăți de carne dezosată. Toate farmecele ei dispăruseră. Nu mai era decât o femeie bine pusă la punct, grea și fardată, obsedată de viață, o femeie întreagă - soția mea! Observam cu spaimă că femeia devenise o persoană coaptă la minte, în plină posesiune a facultăților sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pahar de vin? Eu cred că nu”. Și eu, Mitică!... Mai povestește, autorul, despre multele, lucrativele „șușe” la care a participat : cu impresarul Tașcă și artiștii Dan Spătaru, Aurelian Andreescu, Dolănescu, concluzia anticomunistului histrion fiind „ a avut și comunismul ăsta farmecul lui!”. Ceea ce nu l-a Împiedicat să-și dorească să fugă din țară : povestirile despre tatonarea, tentativa eșuată și reușita finală a emigrării, fiind scrise cu har . De reținut În Încheiere, pentru noi toți, ar fi convingerea compatriotului nostru curajos
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
din cît ai vrea, dar nu văd de ce te-ar complexa actul creației...Căci un creator ori o face cu Încredere-n talentul lui, ori se apu că de alte meserii, lipsite de timorare. D.R.Popescu scrie eseu cu mult farmec. Citesc de multă vreme gîndurile lui, seducătoare, despre marele Will și marile sale piese. Și totuși, zilele trecute, am aflat cu uimire că el vrea să vadă, acum, În 2009, un Hamlet cu Rebengiuc În prinț și Mariana Mihuț În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Paul Ioachim. CÎt am stat În Iași, atunci, l-am cunoscut mai bine pe marele actor & director de Național. Era un om popular ( m-a obligat să-i spun pe numele mic, deși eram mult mai tînăr!), jovial, energic, cu farmec. Conducea relaxat teatrul și era mare amator de șuete, la el În birou, ori În vreuna din grădinile Iașului. L-am simpatizat din prima ; de altfel, nu credeam (pe atunci) că erau mulți care să n-o facă... Mi-a
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
om normal la cap? N-o avea si el vreo lucrare, vreo sustă?" "Nu să duce, mă, nu să duce, soto! Dacă-ți zic. Sunt a'solut precisă! Ce, naiba, bă, am io față de proastă?" Numitul Vijulie rânjește cu un farmec știrb în fața acestei dubitații a coanei Cateluța, dar are generozitatea neașteptată întrucâtva de a nu-i da un răspuns franc. Coana mare intră cu o mutră încruntată în dormitorul meu. Dă din cap meditativ, ca un detectiv din filmele polițiste
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fost locuit de supușii săi ruși?) În sfârșit! Cine nu mă crede, închipuindu-și că vestitul om de televiziune nu se înșală sau că nu a fost chiar dumnealui dus cu preșul, devenind din start prima victimă, sedus fiind de farmecul adaptării istoriei la zemosul nostru cotidian național, se poate convinge și singur de adevărul spuselor de mele. Cum? Simplu, citind corespondența împărătesei. He, He, He! Își închipuia cineva că-i voi da mură-n gură, furnizându-i date despre editură
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
din moment ce încă nu cunoșteam bine musafirii. Nu-l cunoșteam suficient așadar, nici pe Grig, ca să fac ramarci pripite. Și știi ce e de meserie, domnule? Maistru. Un simplu maistru. Și provine dintr-o familie dezmembrată și extrem de modestă. Are un farmec al lui, ce mai... - completă Finica conclusiv și o privi atent pe Relia. Aceasta plecă privirile în pământ. Dar recunoaște, Finico, că noi nici nu avem prieteni fără farmec. Când pătrunde lumea aici, sub acest biet acoperiș, devine și mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Și provine dintr-o familie dezmembrată și extrem de modestă. Are un farmec al lui, ce mai... - completă Finica conclusiv și o privi atent pe Relia. Aceasta plecă privirile în pământ. Dar recunoaște, Finico, că noi nici nu avem prieteni fără farmec. Când pătrunde lumea aici, sub acest biet acoperiș, devine și mai receptivă la poante. La noi, domnule Gerard, după cum ai văzut, vine foarte multă lume. Și numai oameni și oameni. Unul și unul. Numai oameni care nu au voie să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
atunci așa vei fi. Nu este nici o abatere de la această lege universală, este frumos să ne hrănim viziunile, să ne hrănim idealurile, să ne hrănim muzica ce freamătă în inimile noastre, frumusețea care se formează în mintea noastră, să hrănim farmecul gândurilor pure, pentru că din ele se vor naște condiții excelente pentru ca lumea noastră, în cele din urmă să se clădească bine. Nici nu mai știu de când nu mai folosesc gânduri și cuvinte negative, parcă nici nu ar mai exista în
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
să conștientizăm acele lucruri inutile (bagaj psihic), care le cărăm după noi toată viața și să începem prin a mai arunca din aceste lucruri. Aruncând aceste lucruri inutile folosind arma conștientizării vom duce o viață mai senină, mai plină de farmec, pasiune, iubire pură neobsesivă și în final liniște sufletească (liniștea interioară). Odată ce vom decide să aruncăm cât mai multe bagaje psihice inutile, vom putea respira ușurați și odată cu noi și ceilalți din jurul nostru. Nimeni și nimic nu poate să ne
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
înțeles că adevăratul buton declanșator al schimbării vieții și paradigmelor provine din zona spirituală. În acest context, alegerea nu este motivată de trecut, ci de transformarea necunoscutului în cunoscut, adică evoluție pozitivă pe verticală. Iar drumul devenirii și evoluției, face farmecul existenței noastre pe pământ. Mintea omenească mereu caută întrebări la diferitele probleme ce o frământă, dar nu de găsirea de răspunsuri adecvate este cu adevărat nevoie, ci de credința în faptul că anumite lucruri chiar se pot întâmpla și chiar
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
oroare!, chiar de-a respecta tratatele semnate. Dictatorii se cam Înmuiaseră, se vedea că plăcerile perverse ale democrației le făceau cu ochiul, așa că de câteva ori a trebuit să țin videoconferințe de pe Aconcagua pentru a le reaminti beneficiile unei invazii, farmecul Înăbușirii În sânge a unei manifestații sau fiorul inconfundabil al puciului. Erau semne clare că pacea, acest reumatism poliarticular al lumii, se Întindea și asupra zonelor tradiționale de conflict, urmată de alaiul strălucitor al bunurilor de larg consum. Tăiam cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și, când era gata să dispară Într-unul dintre pliurile ființei ei perfecte, hopa!, revenea la suprafață ca un pescăruș săltându-se deasupra valurilor. O din ce În ce mai golașă latură a personalității ei mi se dezvăluia și eram, zău așa, Îmbătat de farmecul estetic. al tabloului Încărcat de un pastoral jucăuș. Hăinuțele au Început să sară sprintene ca niște veverițe, care agățându-se de lustră, care dispărând În spatele caloriferului electric. Biciuiți de priveliștea care li se-nfățișa, ochii mei au luat startul din
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
celor de dincolo de geam pensii și asistență medicală gratuită. „Nu vă aud, mister“, i-a spus Olaf. „Știu, de-asta le și promit“, a răspuns liderul planetar, făcându-ne cu ochiul. Și noi, cei care ne dedulciserăm prea mult la farmecele Evelor virtuale, aveam parte de o terapie specifică. V-ați gândi, probabil, că Într-un astfel de mediu, exclusiv masculin, În care toți ajunseserăm căutând o femeie, acest subiect era la ordinea zilei. Nu se Întâmpla așa. În primul rând
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
italiene, Andrei Codrescu n-ar mai fi ajuns să scrie umăr la umăr cu Ted Berrigan. Chiar simple exerciții pe claviatură fiind (de vreme ce în volumul Instrumentul negru nu se va păstra decât - glumind - tonul coloristic), textele nu sunt lipsite de farmec și nici de surprize. Le citez, deși aș prefera să vi le ofer fotocopiate, cu rotunjimile și ascuțișurile cernelurilor cu tot. Un Dinescu avant la date și avant le nom pare să fi scris, omniscient această microepopee a repetiției: "Irupe
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
popor începe, parcă, să dea de gândit. Și să demonstreze, în același timp, compoziția binară și suprastratificată a romanului. Pe de altă parte, deși destul de aseptic, livrescul de antologie dăunează întrucâtva naturaleții realiste puse în pagini de Iulian Ciocan. Întregul farmec imund, vascularizat abundent în povești, capătă o contrapondere nițel rigidă, ostentativă și repetitivă prin toate citatele propagandistice selectate și expuse din loc în loc. Le recunoașteți? Vi le amintiți de undeva? "Lozinca partidului despre lichidarea deosebirilor dintre sat și oraș, dintre
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
se poate de serios, expunându-se ironiilor celor mai crude: "acest lucru ni-l arată cele mai frumoase foiletoane ale scriitorului, "împărătesele" acestui scris, "împărătese" și pentru că păstrează accentul locului, aerul basmului, întrunind în ființa lor visul de trăire înaltă, farmecul aproape dureros al plasticității și o acută nevoie de a împăca diversitatea, îngândurând." (p. 174). N-aș vrea să actualizez procedurile autorului, făcând o critică "de a treia zi" în care defectele celei de-a doua să fie mărite demonstrativ
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
însemnul tragic, magic și indelebil al ratării. Deborah îi citește în suflet lui Noodles, onestitatea și pasiunea sa secretă, prietenia, dar îl silește să aleagă, între ea și fiorul tainic al străzii și al tovarășilor hoțomani, între dragoste și prietenie. Farmecul filmului vine și din faptul că regizorul nu are de gînd să explice nimic, nu intenționează să spună un cuvînt în plus în locul personajelor sale, iar o privire cîntărește cît o mie de cuvinte. În peretele care desparte toaleta de
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]