2,528 matches
-
acționează: "nimic nu arde pe ticăloși mai mult ca râsul". Caragiale satirizează o lume degradată, o lume coruptă, meschină, perfidă, folosind sarcasmul (Mariana Badea). O noapte furtunoasă O noapte furtunoasă este o comedie de moravuri care pornește "de la pretextul unei farse de mahala" (Florin Manolescu) și înfățișează tipuri reprezentative pentru o societate coruptă. Jupân Dumitrache Titircă, zis Inimă-Rea, este personajul principal. Cherestegiu și căpitan în garda civică, acesta are un nemăsurat orgoliu de proprietar, detestă funcționarii "papugii, niște scârța-scârța pe hârtie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
românești de la 1880 și universului caragialian. Mascarea unuia dintre termeni deformează contururile, schimbă culorile. Elementele clasice sunt importante în operă. Un aspect semnificativ este faptul că teatrul e tentat să respecte unitatea de timp. Nu intră în discuție Conul Leonida, farsă într-un act. Dar încurcăturile se leagă și se dezleagă într-o singură noapte furtunoasă, așa cum întâmplările se concentrează în preajma alegerilor din Scrisoarea pierdută. De tip clasic este concentrarea cultivată de Caragiale pe toate planurile. Astfel vorbim de concentrarea stilistică
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
acestuia în raport cu societatea: animalul politic, așa cum îl înțelegea Aristotel pe om, în cadrul cetății (polis). De aici și firul politic conducător al trilogiei sale comice: O noapte furtunoasă, Conu Leonida față cu reacțiunea și O scrisoare pierdută. Până și într-o farsă ca D-ale carnavalului apar în mod neobișnuit atitudini politice, care l-au surprins neplăcut pe criticul Gherea, pentru că erau atribuite unor femei ușoare (Didina Mazu și Mița Baston). Autorul a anticipat poate ideea de egalitate a sexelor, într-o
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
mărginit și fricos. Omul, de un farmec comic irezistibil, apare ca un atotștiutor grav și important în fața nevestei, care îl ascultă uimită, dar și cu umor, el având despre toți și toate câte o teorie ingenioasă. Caragiale intitulează acest act „farsă“, referindu-se probabil la accentul pus pe grotesc și la folosirea quiproquo-ului. De fapt, toate comediile principale contribuie la încurcătura de situație sau de persoane și la momentele bufe. Confuzia pe care o face Rică între numărul 6 și
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Pompiliu Eliade, cea mai frumoasă operă literară în limba noastră. Criticul face această afirmație la începutul stagiunii 1901/1902, când adaugă: ...ca român, mă mândresc cu numele lui Caragiale... Piesa surprinde începutul unei alte epoci. Miezul satirei îl reprezintă marea farsă a alegerilor pentru modificarea Constituției. În capitala unui județ de munte, formațiunile politice locale, aparent în competiție, sunt partidul liberal și ramura independentă, ambele dorind să fie ales din rândurile lor unicul candidat pentru colegiu. Trahanache e șeful liberalilor, iar
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
popor, ca și între toate popoarele. "De aceea, eu cred că trebuie să fii național, adică să exprimi pământul tău, locul unde te-ai născut, locul unde trăiești. Fără a ne opri asupra conceptului de cultură națională, care este o farsă."60 Este o farsă, pentru ca, spune Sábato, în realitate, nu există cultură strict națională; Malraux spunea că orice pictură se face peste cea precedentă, iar toți vorbim, scriem, pictăm, filosofam pe baza a ceea ce ceilalți de dinaintea noastră au vorbit, au
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
toate popoarele. "De aceea, eu cred că trebuie să fii național, adică să exprimi pământul tău, locul unde te-ai născut, locul unde trăiești. Fără a ne opri asupra conceptului de cultură națională, care este o farsă."60 Este o farsă, pentru ca, spune Sábato, în realitate, nu există cultură strict națională; Malraux spunea că orice pictură se face peste cea precedentă, iar toți vorbim, scriem, pictăm, filosofam pe baza a ceea ce ceilalți de dinaintea noastră au vorbit, au scris, pictat și filosofat
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
-i luăm moartea: este cruzime pur și simplu"20. Cioran, "acest Nietzsche contemporan", așa cum îl numește Gabriel Liiceanu, încă de la 20 de ani "specialist în problema morții", cum se autodefinește, consideră că viața este ridicolă, deplorabilă, ca o boală, o farsă a naturii, iar sinuciderea, un mod de a face aceasta joacă a divinității suportabila. Cu toate acestea, Cioran nu a încurajat niciodată sinuciderea ca soluție concretă, ci vede în sinucidere mai degrabă o soluție abstractă: "Îmi petrec timpul recomandând sinuciderea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a Binelui. Este o experiență a cărei absurditate este perceptibila la prima vedere. Citându-l pe Sartre, Georges Bataille spune: "Căutăm Râul în măsura în care îl luăm drept Bine. În mod fatal, o asemenea căutare este dezamăgire sau se transformă într-o farsă"85. Fernando trece de la viață diurnă la cea nocturnă, dorind să facă o cercetare rațională, în căutarea a "ceva" ce nici el nu stie ce. În realitate, vrea să se cunoască pe șine, să-și sondeze latura malefica a personalității
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nou-născut, îl puneau într-o găleată de plastic plină cu apă și îl salvau (în ultimul moment, chiar când era pe punctul de-a se îneca). Apoi, îl luau în brațe și-l încălzeau ținându-l la piept, sub cămașă. Farsa reușește de fiecare dată, iar șoarecele se impregnează cu totul de mirosul lor. Începând din acel moment, animalul nu-i mai părăsește niciodată. Locuiește sub cămașă, având un guler drept fereastră. Când se întâlnesc doi deținuți, ce își povestesc unul
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
mai degrabă decât să ducă în spate un om de rând. Asemenea apariții ale animalului merită, cu siguranță, ceva considerație. S-ar crede că atât creștinii, cât și musulmanii, sunt ingrați ori suferă de pierderi de memorie. Câte umilințe, câte farse înjositoare, câte lovituri de ciomag a primit de-atunci, prin lume, măgarul divin! Ce crimă cutremurătoare a putut comite acest amărât, acest râios prăpădit, pentru ca, din animalul bunului Dumnezeu, să ajungă animal de corvoadă, sac de box gata să îndure
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Nică îngurgitând tot laptele lăsat la smântânit de mama sa, și încearcând să transfere vina pentru aceasta asupra legendarilor strigoi, și enervându-l pe Chiorpec ciubotarul până când acesta îl pedepsea mânjindu-l pe față cu dohot. Vara, băiatul plănuiește o farsă pentru a fura cireșe de la unchiul său și intră în livada acestuia sub pretextul că și-ar cauta vărul. Surprins de mătușa sa și alergat printr-un lot de cânepă, el reușește să scape atunci când urmăritoarea rămâne încurcată între plante
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
de lângă oraș, escapadele lor fiind punctate de gesturi licențioase, flirturi și chiar furturi din prăvălii. Scriitorul menționează în treacăt și o relație a sa cu fiica unui preot, care devine prima sa iubită.Povestirea lui Creangă se concentrează și pe farsele jucate de el și de alții, ca pedeapsă pentru prietenii despre care credea că nu împart merindele pentru Crăciun. Aceste farse se folosesc de „poște-, instrumente anume făcute pentru a arde degetele de la picioare ale victimei în timpul somnului; utilizarea lor
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
relație a sa cu fiica unui preot, care devine prima sa iubită.Povestirea lui Creangă se concentrează și pe farsele jucate de el și de alții, ca pedeapsă pentru prietenii despre care credea că nu împart merindele pentru Crăciun. Aceste farse se folosesc de „poște-, instrumente anume făcute pentru a arde degetele de la picioare ale victimei în timpul somnului; utilizarea lor face ca victimele să plece din casă una câte una. Ultima asemenea încercare conduce totuși la o ceartă între cele două
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
acțiune prin care se aduc prejudicii altora (corporale, morale etc.; · Aceste prejudicii se manifestă prin diferite modaliățti (directe sau indirecte. In literatura francofonă de specialitate mai circulă următorii termeni pe lângă cei de violence și violence ressentie: · Brimades (violența psihologică: insulta, farsa, minciuna · Bullyng (termen preluat din limba engleză cu aceeași semnificație Este dificil să realizezi discriminări fine Între cele două concepte (agresivitate și violență. Michel Floro Încearcă o astfel de diferențiere În baza a trei criterii: 1. Un criteriu de ordin
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
cronicarului bizantin Nicetas. Cel ce, la rândul său, deplânge decăzuta capitală a imperiului; ("fecioara, târfa și martira") unde bântuie acum hidromanții, necrofilii, necromanții. Însuși regele Andronic ajunge să fie un fel de Nero creștin. Grandoare și decadență, atrocități, șarlatanii, simonie, farsa multiplicării relicvelor, miracolistică de bazar teatral, felurite mașini și mecanisme cu abur, de creat vid sau de ucis. Așa cum Boccaccio & comp. se retrage dintr-o Florență primejdioasă și coruptă spre a depăna firele narative ale "Decameronului", tot astfel Baudolino (Eco
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ego al lui Kadare) dă la iveală consecințele acelora, între care și dublul limbaj al albanezilor, cel ce se aude într-o comunicare inofensivă și convențională, și cel nerostit, dar subînțeles, îngropat în monologul fiecărui individ de bună credință contra farsei macabre la care tocmai lua parte. Beția din apropierea Puterii (locul la tribună), inevitabilă și pentru narator, nu-l face totuși să uite că inclusiv viața lui sentimentală fusese confiscată printr-o decizie discreționară a Succesorului. Suzana (aflată și ea la
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fi Arhitectul sau ministrul de interne Hasobeu, prinse și ele în vârtejul absurd, kafkian-oniric al evenimentelor, asemeni Suzanei Ifigenia și celor din familie (fratele, mama, și chiar o falsă mătușă de la munte în travesti). Nici măcar moartea nu este scutită de farsa sinistră a politicului, dovadă stând succesivele deshumări și autopsii de cadavre în funcție de capriciile aceluiași Conducător, gata fie să reabiliteze, fie să pângărească memoria și trupurile adversarilor. Sarcasmul lui Kadare vizând compartamentul deviant al Conducătorului, se convertește într-o îndurerată viziune
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
profesie care cu ani în urmă o pasionase. Robert, un cardiopat prematur retras din viața activă, se complace în condiția sa de bolnav decupând și colecționând din ziare știri ce relatează morți petrecute în situații absurde, grotești sau terifiante, între farsă tragică și atrocitate incredibilă. Analista a ascultat ani în șir visele, ideile fixe, delirul și frustrările unei tipologii mediocre, pe jumătate nefericite, pe jumătate demente, temându-se acum să nu naufragieze în mediocritatea propriei clientele. În timp ce pacienții îți descarcă visele
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
militar, mai bine de doi ani, în războiul de pacificare eșuată a Angolei. A scris până-n prezent 15 romane, între care amintim: "Cunoașterea infernului" (lumea spitalelor de psihiatrie și relația sado-maso între pacient și medic), "Fado alexandrin" (demitizarea Revoluției Garoafelor), "Farsa damnaților" (prăbușirea unui șef de clan al marii burghezii, colaboraționist al regimului Salazar), "Splendoarea Portugaliei" (sfârșitul prin fixație paseistă al unor proprietari de plantații portughezi în Angola antebelică), "Tratat despre pasiunile sufletului" "romanul cel mai halucinant" în opinia poetului și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Întors după trei ani acasă, eroul nostru se supune unei căsătorii cu o fată pe care n-o văzuse niciodată, în speranța că va avea parte de acea stare de liniște râvnită, lipsită de evenimente. Marie însă îi joacă o farsă, fugind după doar 4 luni cu un negustor tunisian la Marseille. Așadar, eșec pe toată linia, ceea ce îl face pe Jonathan să ia în fine decizia vieții: pleacă la Paris. Obține un post de gardian la o bancă din Rue
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
global, inducând o nesfârșită inhibiție și crispare. Autorul maghiar oferă nu doar un florilegiu de fornicații copleșitoare, ci și un repertoriu psiho-analitic, de la frigiditate și depresii până la vulgaritate și lăcomie penibilă, de la vocația de a face răul prin instigare și farse până la tentația de a castra bunele intenții. Estherházy este un ironist și un masochist totodată, un anatomist-connaisseur și un amant-psiholog ce nu ezită să idolatrizeze femeia și totodată să se autodezamăgească prin explorarea mizeriei fiziologice, rod al involuției cărnii către
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
gânditor cu darul problematizării. Conștiință mult prea scrutătoare pentru a suporta regimul monastic, Izydor va fi cercetat de poliția politică poloneză, bănuit fiind de corespondență cu Occidentul (Europa Liberă), acuzat de spionaj. Lăsat în pace din lipsă de probe, în ciuda farselor mai mult sau mai puțin involuntare pe care le joacă Securității și birocrației poștale ce-i opreau scrisorile, Izydor descoperă în fine că lucrurile importante în lume sunt cvadruple, atât în viața de zi cu zi, cât și la nivel
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
unor faimoase personaje din Tolstoi sau Faulkner. Între derealizare și bilocație, emisia personajului suprapune lumile ce l-au marcat ireversibil, cea din taverna sfârșitului și cea a fericirii amfigurice, a educației sentimentale din Colonie. Spre a reveni sub suflul acelei farse tragice cu accente de exod apocaliptic. Glaciațiune, nebunie și moarte. În fine, Alexandru este prins de patrulă și adus la Postul de Control, un fel de falanster al militarilor ce trăiesc prin transfer în armata de marionete cu care se
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de pildă condiția de prizonierat devenită a doua natură a victimelor dresate prin teroare și suspiciune, droguri de întreținere a absurdului. În al treilea registru stilistic al romanului, pe lângă cel epic-expresionist și subversiv-proustian, se dă un recital eroicomic, în cheia farsei amare, a burlescului și grotescului sardonic. Este vorba de lungul, poate prea lungul spectacol de marionete dat spre delectarea Șefului de Post, un rapel hilar al megalomaniei mecanomorfe a Generalului K., robit de mecanismul jucăriei ce-i reprezenta la nesfârșit
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]