KorAP: Find »[drukola/base=feri & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...63 64 65 ...514 >

12,837 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333

Numai tractoarele smulg copacii, oamenii nu smulg. - Lasé-mé-n pace cu tractoarele tale. - Tractorul smulge copacii, Iti zic eu. Se auzi un foșnet, pe urmé se vézu o pasére micé zburînd din tufiș. Se ridicé de pe sac și se duse și feri frunzele. Lovi de cîteva ori creangă cu piciorul, dar nu mai ieși nimic. Puse sacul sub braț și se adînci În pédure. 39tc "39" Nicolai Arsenievici Își cumpéré o pereche de iepuri și le dédu drumul În cușcă pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
fereascé nimeni, dacé nu venea mașină dupé ele. Nu mai era nici o cérérușé micé. Dar cînd s-a pornit parada, pe 9 mai, toaté lumea credea cé o sé meargé pe ocolite, printre mașini, dar au vézut cé gardul era ferit la o parte și toaté lumea a ocolit grémada prin cimitir și ieșea În partea cealalté, unde nu mai era grémadé. Șasa a mai vézut cé lîngé gard mai era sprijinité o cruce putredé de lemn, care era mai subțire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
pédure și o șuvițé albé de cer. Cum Încépeau toate acestea Într-o fereastré atît de micé de autobuz? Iaté pédurea aproape, chiar lîngé marginea drumului, crengile aproape cé intré pe fereastré și de multe ori Îți vine sé te ferești. Imediat dupé ce se deschide șesul, acolo unde pédurea Îl ocolește cé sé-i respecte mérimea. Pe mijloc curge rîpă cea galbené și albé, tocmai din podiș, care se preface aici Într-un rîuleț subțire din care beau oile și vacile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

pauză de mers în chioșcul de pe dîmboc și mîncam în genunchi, dintr-un coș, vișine altoite. Metise. Nu sta la un metru de mine, vino-ncoa, popîndocule. O să te-nvăț să săruți, a declarat Iordan. Să nu începi dragostea prost. Ferească Dumnezeu s-o începi prost". Gustul sîngelui izbucnit pe buza de jos era dulce-acrișor. Semăna cu gustul de vișină metisă. "Și tu ești dulce-acrișoară. Ca orice poamă dată-n copt. Îmi lasă gura apă după tine. Du-te, trăiește cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
ai dus pe drum tot înainte Cu plutonul tău către apus; Mi-ai vorbit în calda limbă rusă, Știu acum, tovarășe, ce-ai spus". Tano e neliniștit de zvonul copiilor de pe stradă. Îi plac copiii, se hîrjonesc împreună, dar îl feresc de darurile lor în oase. N-are voie să mănînce așa ceva la vîrsta lui. În ani cîinești, e mai bătrîn decît mine. Șezi, îi spun. Mă mîrîie: Doar n-o să stau ca dogii lui Hette. Cultivatul meu Tano îi știe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
protector, cînd mă gîndesc că "iepoca" pe care am trăit-o (Iordan a și murit-o) n-a năvălit peste mine. Gura propagandei n-a făcut din mine o cîrpă. Cîrpa roșie care "pavoaza", în timpul ședințelor, masa prezidiului. M-a ferit de monismul marxist. De explicarea a tot și a toate prin materialism dialectic. Țin minte că mi se repartizase, pentru serbarea de sfîrșit de clasă întîi, o rochiță din hîrtie creponată, albă. Visam la altceva: costumul popular ucrainean, cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
mai bune, piatra roșie cu gust de sare, nucile din cimitir. Chiar și spinarea frumosului cal bălan. Știam cum e pe colină, vara, cu frumosul cal bălan, dinainte să-l fi citit pe Saroyan. Numai blocnotesul cu desene și-l ferea precaut și avar. "Nu, încă nu". Aveam să aflu, la prima lui personală, Fata și șarpele, că nu făcuse altceva decît să mă fure. Nu credeam să dețin vreun atú de femeie. Totuși, pictorul din el întrezărise la nymphette. Femeia-copil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
vorbea din ce în ce mai puțin) "mormântul haiducului". Găsise, săpînd adînc, o sabie, cîțiva bani de aramă, un coif... L-a pus pe cap și o dungă de rugină i-a curs pe fruntea jilavă. Am dat să i-o șterg. S-a ferit cu o mișcare iute, de sălbăticiune. Mi-a părut rău că-l urmasem pînă-n miezul pădurii. Sandalele-papuc, făcute de tante Liselle "la comandă", la București, s-au pătat. Năbucul s-a îngălbenit; praful de cretă cu care am încercat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
are un ciocan în mînă, toate-n jur i se par cuie", citează Șichy o lege a lui Murphy. Oamenii cu ciocanu'-n mînă, cărora toate-n jur li se păreau cuie, intrau în erecție la ședințele de partid. Ne feream unii cum puteam de agit profi, de agitomania lor. Și nu ne-a fost deloc ușor, așa suna un cîntec de brigadă, și nu ne-a fost deloc ușor cu bumbesc-livezenii. Oroarea de comunism ar trebui implantată în conștiința noastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
nedreptățit de istoria literaturii burgheze", adaugă Șichy. "Valorificarea trecutului", cînd se făcea, se făcea prin reeditări cu croșete. Croșete înseamnă tăieturi, clarifică ea, pentru virtualii cititori. Mă urmează, deci. Nu-i pedeapsă mai cumplită pentru un scriitor decît să plictisească. Ferește-mă, Cristoase, să plictisesc. Încă un cuvînt. Mihai Șora, director la ESPLA... Cezar Ivănescu, în Timpul asasinilor, scrie că a fost secretarul Anei Pauker. E adevărat? Întreabă-l asta pe César. O să-ți spună. Mihai Șora știa că Noica va fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Oricum, pe "curtezanii" mei i-am batjocorit destul ca să nu-mi spună niciunul la doo de noapte "te iubesc". Pînă am să mor am să cred că sentimentele lua-le-ar dragostea de sentimente! modifică funcțiile creierului, afectează percepția. Mă feresc de ele și de somnifere. Vreau control pe judecata mea. Aici e mai bună indiferența decît... Fără sentimente, fără medicamente. Îți lasă o sete cumplită, un gol în stomac. Veselie fără motiv și ochii în lacrimi, cu motiv. Prin redacția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
așa cum a început? Cu carte pre carte călcînd? "Prețiozități", mă taxează vocea de-a doua. Oftăcioasă mai ești. Mi-a plăcut să vînd cărți în librăria mea lăturașă, dar cu titluri bine selectate. Știam ce să comand, cum să mă feresc de aparițiile-vîsc. Nu mai scăpai de ele decît băgîndu-le pe gît clienților, "la pachet". Pachetele erau ca podul lui Păcală: o călcătură tare, fermă, alta moale. Lîngă Noica, nu'ș ce filozofard marxistoid; lîngă Preda, vreun prozator narcisiac, frecînd un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
vreun jucăuș optzecist, care pierdea programatic tema (impusă, ce-i drept), dar cădea și-n infantilism. N-am vîndut cărți la pachet. Pe cele proaste le recartam, le dădeam la schimb altor librari mai neavertizați. Pe cumpărătorii mei i-am ferit de ele. Numai din Milucă, șef peste cercetare, n-am vîndut nici un exemplar. Am vrut-o, să nu creadă că mă răzbun pentru că mă dăduse afară din institut; dar nu mergeau cărțile lui și pace. Nu interesau. Să mă-ntorc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
ne-am văzut, a fost mai rece ca de obicei, mai gravă. Părul ca ruginit; profilul dulce, abătut; ovalul prețios al feței, tras. Tristă ca o eroină de roman Radu Petrescu. Cum ochii ei negri, frumos dichisiți cu rimel, se fereau de privirea mea, n-am întrebat-o: ei, surioară, ce-i cu tine? Mi-ar fi răspuns cu vocea aceea extraterestră, cînd vrei să eviți răspunsul, că-i numai obosită. Dezastrul meu personal intuiește durerea unei iubiri respinse. Cristoase, cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
S-au deschis în mai fiece locuință de la șosea. Lîngă Blue Moon e plasată, strategic, o casă de amanet. Nea Ilie vinde Pop Corn, din păpușoiul cultivat pe trei prăjini. Reclama Kent domină peretele taberei sportive: Think Options, Think Kent. Ferească sfîntul să fi scris Kant. "Curată moftologie! a exclamat Magda U., picînd cu ochii, într-o vitrină de pe "Sărăriei", pe anunțul: Beans, 60 lei kg. Ca și cum n-am deține cuvîntul fasole. Cîți or fi știind cu ce se mănîncă Beans

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

se prezintă ceremonios: Bazilikos, văr de gradul doi al Aspidei. Rostește malițios, fixându-mă în privirea lui pătrunzătoare. Îmi simt deja capul vâjâind. Încântat, am cunoscut-o deja pe verișoara dumitale, încântătoare făptură! Da, desigur! Este o năpârcă de femeie, ferește-te de ea, am văzut-o cum ți-a pus deja gând rău. Și-apoi, rulându-și ochii peste cap: Mi-o ia întotdeauna înainte, ticăloasa! În timp ce vorbește, își scoate limba ascuțită, foarte lungă, ce pare să nu-i mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
venit, Din adâncurile firii, Căci vreau "ca sufletul să-mi vindec" "De durerile iubirii". Aspida ca și Sfinxul. Sfatul îngerului Totul s-a petrecut din cauza Aspidei. Numai îngerii te-ar putea purta pe aripile lor pe deasupra Vasiliscului și a Aspidei. Ferește-te de privirea lor ucigătoare, de uneltirea lor vicleană de șarpe, de iubirea pervertită a Aspidei, cu chip alunecos de femeie fatală. Ea intră în tine și te chinuiește până la epuizare, dacă nu e exorcizată la timp. Dar tu nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
pasiune, dar totuși pură senzualitate ce intriga, te punea pe gânduri, pentru că nu i se putea intui temeiul sau sursa ce o alimenta. Era sterilă afectiv și probabil și fizic, de vreme ce nu a reclamat vreodată un prezervativ care s-o ferească și era de-acord întotdeauna cu tot ce propuneam. Următoarele zile s-au desfășurat în aceeași monotonie. Făceam dragoste dimineață, apoi umblam tăcuți pe cărări de munte, după-amiaza ne întorceam în cameră pentru o siestă scurtă, dar eșuam mereu în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
din când în când, larg botul și-și arată gingiile în toată grosimea lor măgărească, deopotrivă cu dinții albi și regulați ce dau cont de vârsta tânără și năbădăioasă a specimenului. Atunci, grupul gălăgios se retrage strategic într-o parte, ferindu-se de mușcătura fatală a intrusului. Numaidecât măgarul, câștigând ceva distanță, le întoarce fundul și face câteva salturi în aer pe copitele dinapoi, dezlănțuind o pâclă de praf dens din pământul nisipos al grădinii. Deodată, ne observă și vine glonț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
ce ține de timpul lui actual nu-i poate reține atenția. Santiago va rămâne singur, singur cu marea lui, la fel ca omonimul său din "Bătrânul și Marea", rasa lui nu va fi perpetuată. Și el știa asta și se ferea de semenii lui. Santiago va rămâne un însingurat. Când va muri, nu va duce cu el în moarte decât povestea lui, dacă se va găsi cineva s-o scrie. Puntea bărcii, dimineața. Păsările fregate Toată lumea era adunată pe bord și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

mm, pentru toți metrii cubi de scândură și pentru toate zecile de kilograme de tablă care vor deveni în câteva săptămâni cel mai sigur, frumos, impenetrabil, nealterabil, invincibil, sepulcral GARD. Ce va apăra casa de jur împrejur. Și o va feri pe adolescenta Mioara Alimentară de ochii indiscreți ai lumii. O operă de artă, dacă stăm să-i analizăm înfățișarea, cu atât mai valoroasă prin dublul său scop. De barieră dintre două lumi. Lumea Mioarei și lumea exterioară. Și pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
adolescenta Mioara Alimentară de ochii indiscreți ai lumii. O operă de artă, dacă stăm să-i analizăm înfățișarea, cu atât mai valoroasă prin dublul său scop. De barieră dintre două lumi. Lumea Mioarei și lumea exterioară. Și pentru a o feri de răul la puterea... Vai, e de neconceput câte rele sunt pe lume, îi spuneau părinții la masa de seară și de trei rele trebuie întâi ferită fata noastră: 1. răul libertății, 2. răul ademenitor și perfid al iubirii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
căuta ceva ce nu mai putea să grăiască. Trebuia să fie pe undeva prin oraș, drept pentru care, într-o zi, plecă hotărâtă la drum. Din ciorchinele de îngeri de pe umărul drept, unul îi căzu adormit în poală. Mașinile se fereau din calea ei cu spatele înainte, clipind din stopuri și semnalizându-și trecerea cu piuituri, se cățărau pe stâlpii de telegraf. Tramvaiele își modificau traseele, luând-o direct pe caldarâm, cu pantograful bălăngănind, trecătorii își schimbau brusc atitudinea. Din oameni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
apele abisale, dar infinitezimalul din ea o făcea puternică, îi oferea căldură, hrană spirituală; chiar dacă gusta o felie, era fericită. Chiar dacă era udată cu lacrimi, era fericită. Satisfăcea răspunsurile colosului-zeu, care era Ea. Mama o simțise și de aceea o ferea de lume? Mama îi cunoștea nebuloasa în care era o supernovă și de aceea o ferea de lume? Mama o închidea pentru că închisoarea te apără de lume? Sau lumea era închisă în spatele unor garduri-ziduri cu creneluri nevăzute și Mioara nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
o felie, era fericită. Chiar dacă era udată cu lacrimi, era fericită. Satisfăcea răspunsurile colosului-zeu, care era Ea. Mama o simțise și de aceea o ferea de lume? Mama îi cunoștea nebuloasa în care era o supernovă și de aceea o ferea de lume? Mama o închidea pentru că închisoarea te apără de lume? Sau lumea era închisă în spatele unor garduri-ziduri cu creneluri nevăzute și Mioara nu avea voie să împartă cu ea soarta de damnată? Sau Mama era ea însăși un zid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]