12,434 matches
-
voce stinsă, continuând să se uite în pământ. — Unul!? îl luă peste picior sora lui. Nu-i un motor cu combustie internă! Domnul J.L.B. Matekoni făcu ochii mari. — Motor cu combustie internă? De unde ai auzit tu de astfel de motoare? Fetița dădu din umeri. — Le știu dintotdeauna, răspunse ea. Fac zgomot mare și benzina se amestecă cu uleiul. Le întâlnești mai ales la motocicletele mici. Nimănui nu i-ar plăcea un motor cu combustie internă. Domnul J.L.B. Matekoni dădu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de cap. Făcu o pauză. Ei, dar noi avem treburi mai importante decât să rămânem aici și să vorbim despre motoare. Trebuie să mergem la magazin să cumpărăm haine și tot ce vă mai trebuie. Vânzătoarele fură foarte amabile cu fetița, intrară în cabina de probă cu ea, să o ajute să probeze rochiile pe care le alesese de pe stativ. Avea gusturi modeste și le alegea invariabil pe cele mai ieftine, insistând cum că astea îi plac cel mai mult. Băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fotografiez. Pe loc. Chiar așa. O fotografie de familie reușită. — V-ar plăcea? îi întrebă domnul J.L.B. Matekoni. O fotografie care să ne amintească de prima noastră zi de cumpărături. Copiii se luminară la față imediat. Da, vă rog, răspunse fetița, adăugând: N-am mai făcut niciodată o fotografie. Domnul J.L.B. Matekoni rămase stană de piatră. Fata aceasta, acum adolescentă, nu-și mai făcuse niciodată o fotografie. Nu avea nici un memento din copilăria ei, nimic care să-i amintească de cum arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fotografiat și făcu semn cu mâna ca să atragă atenția subiecților. Se auzi un declic urmat de un zumzet și, cu aerul unui iluzionist care tocmai a făcut o scamatorie, fotograful îndepărtă hârtia protectoare și suflă spre fotografiei, să o usuce. Fetița o luă și zâmbi. Apoi fotograful îl așeză pe băiețel, care luă o poziție cu mâinile la spate, zâmbind cu gura până la urechi; după care urmară, din nou, gesturile teatrale ale fotografului și fericirea din ochii copilului. — Așa, spuse domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și copii ei adoptivi. Mma Ramotswe rupse tăcerea. — Ce mai faci? întrebă ea simplu. Era o întrebare cu totul rezonabilă - soiul de întrebare pe care ți-o poate pune orice prietenă sau logodnică. Domnul J.L.B. Matekoni se uită la copii. Fetița își pusese fotografia într-un coș de plastic care era atașat de scaunul cu rotile; băiatul strângea fotografia la piept, de parcă Mma Ramotswe ar fi vrut să i-o ia. — Sunt doi copii de la orfelinat, se bâlbâi domnul J.L.B. Matekoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fotografia într-un coș de plastic care era atașat de scaunul cu rotile; băiatul strângea fotografia la piept, de parcă Mma Ramotswe ar fi vrut să i-o ia. — Sunt doi copii de la orfelinat, se bâlbâi domnul J.L.B. Matekoni. Aceasta este fetița, iar acela este băiatul. Mma Ramotswe izbucni în râs. — Ei, da! Deci așa stau lucrurile. Am înțeles tot. Fetița zâmbi și o salută politicoasă pe Mma Ramotswe. — Mă cheamă Motholeli, se prezentă ea. Iar pe fratele meu îl cheamă Puso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Mma Ramotswe ar fi vrut să i-o ia. — Sunt doi copii de la orfelinat, se bâlbâi domnul J.L.B. Matekoni. Aceasta este fetița, iar acela este băiatul. Mma Ramotswe izbucni în râs. — Ei, da! Deci așa stau lucrurile. Am înțeles tot. Fetița zâmbi și o salută politicoasă pe Mma Ramotswe. — Mă cheamă Motholeli, se prezentă ea. Iar pe fratele meu îl cheamă Puso. Așa ne-au numit la orfelinat. Mma Ramotswe dădu din cap aprobator. — Sper că au grijă de voi acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
acolo. Mma Potokwane e o doamnă tare cumsecade. — Este cumsecade, confirmă fata, foarte cumsecade. Păru că mai vrea să adauge ceva, dar domnul J.L.B. Matekoni intră repede în vorbă. — I-am fotografiat pe copii, explică el și, întorcându-se spre fetiță, îi spuse: Arată-i-o lui Mma Ramotswe, Motholeli. Fetița împinse scaunul cu rotile înainte și-i dădu fotografia lui Mma Ramotswe, care o admiră. — Asta-i o amintire frumoasă, spuse ea. Eu n-am decât una sau două fotografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
confirmă fata, foarte cumsecade. Păru că mai vrea să adauge ceva, dar domnul J.L.B. Matekoni intră repede în vorbă. — I-am fotografiat pe copii, explică el și, întorcându-se spre fetiță, îi spuse: Arată-i-o lui Mma Ramotswe, Motholeli. Fetița împinse scaunul cu rotile înainte și-i dădu fotografia lui Mma Ramotswe, care o admiră. — Asta-i o amintire frumoasă, spuse ea. Eu n-am decât una sau două fotografii de-ale mele de când am fost de vârsta ta. De câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
încă tânără, o complimentă domnul J.L.B. Matekoni. În ziua de azi nu ești considerat bătrân decât pe la șaptezeci de ani sau chiar mai mult. S-au schimbat vremurile. Așa ne place să credem, chicoti Mma Ramotswe, dându-i fotografia înapoi fetiței. Și-acum domnul J.L.B. Matekoni vă duce înapoi sau urmează să luați masa în oraș? — Am fost la cumpărături, lăsă domnul J.L.B. Matekoni să-i scape. Mai avem una-alta de făcut. — O să ne întoarcem acasă la dumnealui în curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
acum domnul J.L.B. Matekoni vă duce înapoi sau urmează să luați masa în oraș? — Am fost la cumpărături, lăsă domnul J.L.B. Matekoni să-i scape. Mai avem una-alta de făcut. — O să ne întoarcem acasă la dumnealui în curând, spuse fetița. Acum stăm la domnul J.L.B. Matekoni, acasă la dumnealui. Domnul J.L.B. Matekoni simți că-i sare inima din piept. O să fac infarct, îi trecu prin minte. O să mor. O clipă simți că-l încearcă un regret nespus că n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Și le va fi mai bine dacă ai tu grijă de ei. Se întoarseră la copii, împreună, împăcați. — O să mă însor cu doamna aceasta, îi anunță domnul J.L.B. Matekoni. În curând o să fie mama voastră. Băiatul fu foarte surprins, dar fetița își plecă ochii respectuoasă. — Mulțumim, Mma, spuse ea. Vom încerca să fim copii buni. — Asta-i bine, replică ea. Vom fi o familie foarte fericită. Sunt convinsă de asta. Mma Ramotswe se duse să-și aducă dubița albă și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
iată o nouă problemă morală pe care va trebui s-o dezbată cu Mma Makutsi la timpul potrivit -, domnul J.L.B. Matekoni, garajistul Excelenței Sale, înaltul comisar britanic în Botswana, își luă cei doi copii adoptivi la garaj, să petreacă după-amiaza acolo. Fetița, Motholeli, îl implorase să-i ia și pe ei, ca să-l vadă la lucru, iar el, uimit, acceptase. Un service auto nu e un loc potrivit pentru copii, cu toate mașinăriile acelea complicate și furtunurile cu aer comprimat, dar ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
uită din nou în altă parte. Desena ceva într-o pată de ulei de la picioarele sale. Domnul J.L.B. Matekoni scoase la lumină pistoanele și cilindrii. Apoi, făcu o pauză și se uită la copii. Ce urmează acum, Rra? se interesă fetița. O să înlocuiți garniturile de acolo? Ce funcție au? Sunt importante? Domnul J.L.B. Matekoni se uită la băiat. — Vezi, Puso? Vezi ce fac? Băiatul zâmbi șovăielnic. — Desenează ceva în pata de ulei, spuse ucenicul. Desenează o casă. — Pot să vin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de acolo? Ce funcție au? Sunt importante? Domnul J.L.B. Matekoni se uită la băiat. — Vezi, Puso? Vezi ce fac? Băiatul zâmbi șovăielnic. — Desenează ceva în pata de ulei, spuse ucenicul. Desenează o casă. — Pot să vin mai aproape, Rra? întrebă fetița. N-o să stau în drum. Domnul J.L.B. Matekoni încuviință dând din cap și, după ce fetița se apropie în scaunul cu rotile, îi arătă unde era problema. — Vrei să ții asta? o rugă el. Așa. Luă cheia franceză și o ținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Puso? Vezi ce fac? Băiatul zâmbi șovăielnic. — Desenează ceva în pata de ulei, spuse ucenicul. Desenează o casă. — Pot să vin mai aproape, Rra? întrebă fetița. N-o să stau în drum. Domnul J.L.B. Matekoni încuviință dând din cap și, după ce fetița se apropie în scaunul cu rotile, îi arătă unde era problema. — Vrei să ții asta? o rugă el. Așa. Luă cheia franceză și o ținu ferm. — Bravo, o lăudă el. Acum răsucești asta aici. Vezi? Nu prea mult. Așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
curiozitate. Cunoștea genul acela de privire; era expresia cuiva căruia îi plac motoarele. Nu poate fi simulată; de exemplu, ucenicul cel tânăr nu o avea și acesta-i motivul pentru care n-o să fie niciodată decât un mecanic mediocru. Dar fetița aceasta, acest copil ciudat și serios, care intrase în viața lui, avea stofă de mecanic. Avea har. Nu mai văzuse așa ceva la o fată, dar ea era dăruită cu acest har. Și de ce n-ar fi? Mma Ramotswe îl învățase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
supărat pe mie, Rra? întrebă ea. Sper că nu vă stau în drum. Făcu un pas înaintă și o atinse cu blândețe pe braț. — Bineînțeles că nu sunt supărat, o liniști el. Sunt mândru. Sunt mândru că acum am o fetiță care va ajunge un mecanic formidabil. Asta-ți dorești? Am dreptate? Modestă, dădu din cap a încuviințare. — Mi-au plăcut dintotdeauna motoarele, îi mărturisi. Mă uitam cu drag la ele. Mi-ar fi plăcut să lucrez cu șurubelnițe și chei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dacă nu reții nimic altceva din tot ce te-am învățat. Totuși, ucenicul continua să demonteze bolțurile învârtind șuruburile în sens invers și îndoia flanșele dacă nu se aliniau ca lumea. Nici o mașinărie n-ar trebui tratată în felul acesta. Fetița, însă, era altfel. Înțelegea sensibilitatea unui motor și, într-o bună zi, fără urmă de îndoială, va ajunge un mecanic pe cinste. Se uită la ea cu mândrie în timp ce-și ștergea mâinile de o bucată de pânză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o stare de spirit mult mai relaxată. Motholeli îi citea fratelui ei în dormitor. Copiii mâncaseră mai devreme. De îndată ce terminară cina, în timp ce domnul J.L.B. Matekoni ducea farfuriile în bucătărie, Mma Ramotswe se duse în camera copiilor și o găsi pe fetiță pe jumătate adormită, cu cartea pe genunchi. Puso era încă treaz, dar somnoros, cu un braț pe piept, iar cu celălalt atârnându-i peste marginea patului. Îi mută brațul înapoi pe pat, iar el îi zâmbi somnoros. — Trebuie să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Puso era încă treaz, dar somnoros, cu un braț pe piept, iar cu celălalt atârnându-i peste marginea patului. Îi mută brațul înapoi pe pat, iar el îi zâmbi somnoros. — Trebuie să te duci și tu la culcare, îi spuse fetiței. Domnul J.L.B. Matekoni mi-a povestit că azi ai fost foarte ocupată cu reparatul motoarelor. O conduse pe Motholeli în camera ei și o ajută să ajungă din scaunul cu rotile în pat. Îi plăcea să fie independentă, așa că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
noapte pe care i-o cumpărase domnul J.L.B. Matekoni. N-avea culoarea potrivită, observă Mma Ramotswe, dar fusese aleasă de un bărbat, așa că ce pretenții poți să ai? — Te simți bine aici, Motholeli? o întrebă ea. — Sunt foarte fericită, răspunse fetița, fiecare zi din viața mea e mai frumoasă decât cea dinainte. Mma Ramotswe o înveli și o sărută pe obraz. Apoi stinse lumina și ieși din cameră. Fiecare zi e mai fericită decât cea dinainte. Mma Ramotswe se întreba dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
viața mea e mai frumoasă decât cea dinainte. Mma Ramotswe o înveli și o sărută pe obraz. Apoi stinse lumina și ieși din cameră. Fiecare zi e mai fericită decât cea dinainte. Mma Ramotswe se întreba dacă lumea pe care fetița aceasta și fratele ei o vor moșteni va fi mai bună decât lumea în care crescuse ea și domnul J.L.B. Matekoni. Avuseseră o copilărie fericită, reflectă ea, fiindcă văzuseră Africa obținând independența și făcând primii pași în lume. Dar prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
te arde locul, îți lasă numai blânde, îți intră în nas, în ochi, te ustură pe gât, faci bășici și îți fierb picioarele-n bocanci. Cam toți de-acolo trăiesc vara cu litoralul, mai o cameră închiriată, comerț pe plajă, fetițe pentru amatori, da’ în restu’ anului e jale. Și urlă vântul ăla de cum începe toamna... Ai văzut bisericile turcilor? - Moscheile? Da, mai sunt pe-acolo, prin Dobrogea. - Parcă ești pe altă lume... Nepotu-meu, pifanu’, era să fie tăiat de niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
alea care te-nșeală și cu tine de mână... Uite c-am ajuns, nu, nu, fără bani... hai, baftă... nu mă uita, te rog... mă duc acum, am un avocat, client de bază, pe care-l duc și-aduc de la fetițe-n deal, la „Viișoara”... „iubitule”, zice, „un bărbat fără femei e nimic”, zice... zău c-ar merita să-l vezi ce căzătură-i... și toarnă pe el la parfum de tre’ să las toate portierele deschise dup-aia... asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]