26,857 matches
-
totalitar». El considera democrația românească un eșec datorat cultului libertății, care punea interesele indivizilor mai presus decât cele ale statului. Antonescu nu dorea în mod sincer o colaborare cu PNL și PNȚ, iar faptul că împărțea puterea cu Garda de Fier era o chestiune temporară. Obiectivul principal al politicii externe - o alianță fermă cu Germania - a fost realizat prin aderarea României la «Pactul tripartit» (23 noiembrie 1940). În schimb, cooperarea sa pe plan intern cu legionarii nu a reușit să creeze
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
legionare din noiembrie 1940 (64 de deținuți politici, personalități ca Virgil Madgearu și Nicolae Iorga), tensiunile dintre generalul Antonescu și Gardă s-au amplificat. [...] La întâlnirea din 14 ianuarie 1941 cu Hitler, Antonescu i-a acuzat pe conducătorii Gărzii de Fier că aduseseră țara în pragul dezastrului. El a cerut conducerea deplină a statului. Având acordul lui Hitler, Antonescu a revenit în țară hotărât să elimine Garda de Fier. A desființat comisarii de românizare, l-a destituit pe ministrul de interne
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ianuarie 1941 cu Hitler, Antonescu i-a acuzat pe conducătorii Gărzii de Fier că aduseseră țara în pragul dezastrului. El a cerut conducerea deplină a statului. Având acordul lui Hitler, Antonescu a revenit în țară hotărât să elimine Garda de Fier. A desființat comisarii de românizare, l-a destituit pe ministrul de interne legionar, Constantin Petrovicescu, a înlocuit toți prefecții și chestorii legionari. Reacția legiunii a fost violentă și a îmbrăcat forma rebeliunii legionare din 21-23 ianuarie 1941, care însă a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
lui s au născut Academia Republicii Populare Române, având în cadrul ei intelectualii obedienți regimului. Aceasta, «înecată» de modelul sovietic și-a pierdut însă orice strălucire. Modelul stalinist a fost aplicat în toate domeniile, începând cu cel politic. În spatele «Cortinei de Fier» ce separa Uniunea Sovietică de lumea civilizată occidentală, URSS-ul „ce și-a însușit toate metodele cancelarului Hitler, constituie la ora actuală - consemna în martie 1945 un diplomat român - un pericol pentru pacea lumii și viitorul civilizației, un pericol tot atât de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Tadeu, Brigd care avea să cârpească mănușile de lână ale lui Ponko, Ponko care avea să-i dăruiască lui Brigd un jder prins cu capcana mea. - Lasă fotografia! - a urlat Ponko și mi-a apucat ambele brațe cu degete de fier. - Las-o! Acum! „Ca să-ți amintești de Zwida Ozkart“, am avut timp să citesc pe fotografie. - Cine e Zwida Ozkart? - am întrebat, și un pumn m-a izbit în plină față, iar eu m-am aruncat cu pumnii strânși asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
stării mele fluctuante, menținerii mele la suprafață. Dar această interpretare putea da naștere unor dubii: putea fi și o invitație să ridic ancora, să mă avânt în larg. Ceva în forma grapinei, cei patru dinți îndoiți, cele patru brațe de fier, uzate prin frecarea de stâncile din adâncuri, mă preveneau că orice decizie va implica sfâșieri și suferințe. Spre ușurarea mea, rămânea faptul că nu era vorba de o ancoră grea, de ocean, ci de o mică ancoră subțire: nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
De ce nu încercați dumneavoastră să cumpărați una? Nu îndrăznesc s-o fac eu însumi, pentru că o domnișoară de la oraș care se interesează de o unealtă de pescari ar provoca stupoare. M-am văzut în clipa când îi prezentam grapina de fier ca pe un buchet de flori: o imagine atât de nepotrivită, avea ceva strident și sălbatic în ea. Ascundea, cu siguranță, o semnificație care-mi scăpa; promițându-mi să meditez la asta în liniște, am acceptat. — Aș vrea ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
rezervă - se reorganiza în jurul clădirilor joase de la Abatorul de Bovine - loc ce suna de rău augur, chiar numai prin pronunțarea numelui său, dar încă nu se știa pentru cine - o mare de oameni se replia spre oraș pe Podul de Fier. Țărănci cu coșuri pe cap, de unde se ițea câte o gâscă, porci înnebuniți, care scăpau printre picioarele mulțimii, urmăriți de băieți urlând (speranța de a salva ceva de la rechizițiile militare împingea familiile de la țară să împrăștie pe cât posibil copiii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
obstacolelor, eforturile se uneau și oamenii se înțelegeau fără prea multe cuvinte. Asta să fi fost cauza, sau faptul că în haosul general tinerețea se recunoaște pe sine și se bucură: fapt este că, în dimineața aceea, traversând Podul de Fier în mijlocul mulțimii, mă simțeam mulțumit și ușor, în armonie cu ceilalți, cu mine însumi și cu lumea, cum nu mi se mai întâmplase de multă vreme. (Nu aș vrea să fi folosit cuvântul greșit; aș spune mai degrabă: mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se bloca, obligându-ne să ne dăm înapoi ca să nu cădem în spatele celor ce coborau mai încet - mutilați, fără picioare, care se sprijineau mai întâi pe o cârjă, apoi pe cealaltă, caii ținuți de zăbală și duși în diagonală, pentru ca fierul potcoavelor să nu alunece pe marginea treptelor de fier, motociclete cu ataș care trebuiau ridicate de oameni (ar fi făcut mai bine s-o ia pe Podul Căruțelor, cum le strigau pietonii, dar asta ar fi însemnat să lungească prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu cădem în spatele celor ce coborau mai încet - mutilați, fără picioare, care se sprijineau mai întâi pe o cârjă, apoi pe cealaltă, caii ținuți de zăbală și duși în diagonală, pentru ca fierul potcoavelor să nu alunece pe marginea treptelor de fier, motociclete cu ataș care trebuiau ridicate de oameni (ar fi făcut mai bine s-o ia pe Podul Căruțelor, cum le strigau pietonii, dar asta ar fi însemnat să lungească prea mult drumul) - când am observat femeia care cobora alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
că argumentele mele o vor liniști. Iar ea: — Aud toți acești pași desprinzându-se de o treaptă și avansând în gol, prăbușindu-se; o mulțime care se prăbușește... spune, tot poticnindu-se. Privesc în jos, prin spațiile dintre treptele de fier, la râul incolor, care transportă bucăți de gheață, ca niște nori albi. Într-o spaimă de-o clipă, mi se pare că aud ce aude ea: fiecare gol continuă în gol, fiecare ieșind, chiar cel mai mic, dă într-altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mulțumire. Observ: — Nu e un loc bun să te întinzi ca să privești cerul aici, nici ziua, nici noaptea. Ascultați-mă pe mine, care mă pricep. În dialog se cască goluri între o replică și alta, ca golurile dintre treptele de fier. — Vă pricepeți să deslușiți cerul? De ce? Sunteți astronom? — Nu, un alt fel de observator. Și-i arăt gulerul uniformei, petlițele de artilerist: Zile întregi sub bombardamente, privind cum zboară șrapnelele. Privirea ei trece de la petlițe la epoleții pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
regină orientală? Din spatele paravanului iese o femeie: părul scurt, rochie de mătase cenușie, ciorapi de culoarea laptelui. Visurile bărbaților nu se schimbă cu revoluția - spune ea, și din sarcasmul agresiv al vocii o recunosc pe trecătoarea întâlnită pe Podul de Fier. — Vezi? Există urechi care ascultă fiecare cuvânt al nostru..., făcu Valeriano, râzând. — Revoluția nu dă în judecată visele, Irina Piperin, îi răspund eu. — Nici nu ne scapă de coșmaruri, replică ea. Valeriano intervine: - Nu știam că vă cunoașteți. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
abruptă, de... — Ahti? — Bravo, chiar el, Ukko Ahti. — Dar, iertați-mă, Ukko Ahti nu e autor cimerian? — Ei, se știe că la început Ahti era cimerian; dar știți ce s-a întâmplat, în timpul războiului, după război, modificarea granițelor, cortina de fier, fapt e că unde era înainte Cimeria, acum e Cimbria și Cimeria fost deplasată mai încolo. În acest fel, cimbrii și-au însușit și literatura cimeriană, ca reparații de război... — Asta e teza profesorului Galligani pe care profesorul Uzzi-Tuzii o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pas, pe malurile opuse, fără a ne scăpa din ochi, atenți să nu ne întoarcem spatele. Iapa mea își potrivea pasul cu pasul calului său negru, de parcă ar fi înțeles. Povestirea își potrivește pasul după ritmul lent al potcoavelor de fier pe cărări povârnite, către un loc ce păstrează secretul trecutului și al viitorului, dar și timpul întors în sine, ca un laț atârnat de oblâncul șeii. Știu deja că drumul lung ce mă duce la Oquedal va fi mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
rupte. Am fost invitat la cină de stăpână. Dona Jazmina are fața acoperită de un strat de pudră ce pare gata să se desprindă și să cadă în farfurie. Și ea e indiană, cu părul vopsit arămiu și ondulat cu fierul. Brățările grele strălucesc de câte ori duce lingura la gură. Jacinta, fiica ei, a fost crescută la colegiu și poartă un tricou alb de tenis, dar privirile și gesturile ei sunt la fel ca ale fetelor de indieni. — Pe atunci, în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fâșiile de lanuri și terenuri cultivate. Vite obosite se plimbau de colo-colo, păscând din rarele petice de iarbă maronie, veștejită, în timp ce un văcar burtos, prăfuit, cu un șorț la brâu, le supraveghea de sub un copac. Vitele nu erau marcate cu fierul roșu, dar toată lumea știa care a cui este și de unde se trag. Acestea erau semne de bunăstare, materializarea muncii cuiva în minele de diamante de la Jwaneng sau la fabrica de conserve de carne din Lobatse. Mma Tsbago o îndrumă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dat copiii. O să-i mulțumească și pentru tot ceea ce face pentru ceilalți orfani, fiindcă, presupunea ea, nimeni nu-i mulțumise vreodată. O fi Mma Potokwane autoritară, dar e directoare de orfelinat și e de datoria ei să aibă mână de fier, așa cum datoria detectivilor este să fie iscoditori, iar a mecanicilor... Oare mecanicii cum ar trebui să fie? Unsuroși? Nu, nu acesta este cuvântul. Va trebui să se mai gândească. — Voi fi pe fază, o asigură domnul J.L.B. Matekoni coborând glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și din gura ei știrbă ar fi mai bine! Ia crengile și du-le de-aici. Păcat că nu-i una mai dreaptă, c-o țineam să-i fac cruce, frumos. Da’ un felinar tot pot să-i fac, din fier forjat, la slujbă, c-acuși îi vine la ușă cu semănatul tanti cu coasa. Ajung la groapa cu apă pe care mă dădeam cu balia, sar peste gârlă, pe burtă, pe sub sârma ghimpată, mă opresc să respir acolo unde ridicasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să vezi... Am urcat scara de lemn, m-am împiedicat de lighenele lăsate lângă ușă, ahhh, mă săgetează durerea în gleznă. - Ce faci, aschimodie? Vrei să iasă toți vecinii? Vino-n pod... Pe-aici... Și-acolo era scara aceea de fier forjat, am urcat pe dibuite, m-am ținut de ea, scaune rupte și cutii, o somieră verde, cu arcurile la vedere, niște măturoaie din crengi. - E-aici... și-i uriaș, să mor eu dacă am văzut unul așa de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
jos, pe urma tractorului. Cad, am un genunchi vânăt și umflat, mi-am rupt blugii, fumez în ciuda avertismentelor americanului că nu-i sănătos, dear Sara, ajungem și admirăm câteva gropi, cu mătasea-broaștei pe ochiurile de apă, cu niște mustăți de fier forjat ieșind din ele și cinci muncitori jucând table. Dacă n-au venit ăia cu țevile de două săptămâni? Drumul de întoarcere, americanul s-a hotărât să se îndrăgostească de mine după clipele de neuitat petrecute împreună și, dup-aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
batjocoritor. María Alejandra... Iar pe căpitanul meu o să-l bucure nespus să verifice de ce un avorton ca tine se ocupă de vrăjitorie. Zicînd acestea, negrul Întinse brațul și Îl apucă de gît, strîngîndu-și mîna puternică ce părea o creangă de fier: - Mișcă-te! i-a poruncit pe același ton zeflemitor, dar care nu admitea replică. Bătrînul o să-ți facă socotelile... Nu Îl lăsă liber nici o clipă, amenințîndu-l că-i rupe dintr-o singură lovitură spinarea dacă Încearcă să fugă și Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
naturală și logică, demnă de un cap de familie și rege al turmei, dar niciodată, de cînd analele speciei Își aminteau, nu se Întîmplase ca acolo, În Galápagos, un mascul puternic și sănătos să se prăbușească, doborît deodată de un fier ascuțit, aflat În prelungirea unui baston de lemn. Nici nu fură impresionați, pentru că erau lipsiți de noțiunea de frică, rău sau dușman, cînd bărbatul puse mîna pe un pui micuț, cu puțin mai mare decît o jucărie neagră de pluș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lungul Întregii coloane vertebrale, mistuindu-i rinichii, explodînd pentru o vreme necrezut de lungă În vagin și ieșind apoi prin penisul imens care o pătrundea de mii de ori, neobosit, un penis care i se părea mai degrabă un mare fier Înroșit decît un mădular viu al unei ființe omenești. Gamboa, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, fostul pilot prim de pe Río Branco, socoti că venise momentul să se miște. Aparent fără nici un motiv, din ziua În care se trezise legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]